Femeia creștină în timpul sarcinii trebuie să fie foarte liniștită și împăcată, ea trebuie să se împărtășească mai des cu Sfintele lui Hristos Taine. Este foarte important ca să se împărtășească, ajută foarte mult pe copil, îl întărește, îl luminează, îi dă sănătate, îl ferește de boli. Copilul, prin Sfânta Împărtășanie, pe de o parte se împărtășește cu Hristos, iar pe de altă parte își începe viața duhovnicească încă din pântece.
Ce trebuie să facă soția după ce rămâne însărcinată?
Primul lucru care se cuvine să-l facă este să mulțumească lui Dumnezeu că va fi și ea mamă și a primit darul nașterii de copii. Apoi să citească zilnic Paraclisul și Acatistul Maicii Domnului, ca să-i fie rugătoare și ajutătoare în viața de familie; apoi să se ducă la preot ca să o spovedească și să o binecuvânteze, iar în primul post să se pregătească pentru primirea Sfintei Împărtășanii, dacă nu este sub canon.
Cum trebuie să se comporte femeia creștină în timpul sarcinii?
Să fie întotdeauna mulțumită și bucuroasă, dând slavă lui Dumnezeu că este însărcinată, oricâți copii ar avea, știind că pentru aceasta s-a căsătorit și că prin naștere de copii își lucrează mântuirea sufletului ei. Apoi să se roage mai mult, să nu lipsească de la biserică, să se împărtășească mai des, să evite certurile, adunările rele, băutura, fumatul, petrecerile lumești, umblatul pe drumuri, frigul și mai ales medicamentele. Toate acestea sunt necuviincioase unei mame creștine, împiedică dezvoltarea normală a copilului și contribuie mult la nașterea de copii handicapați, bolnavi de nervi sau chiar la pierderea sarcinii.
De asemenea, să nu asculte pe femeile rele care o îndeamnă să-și avorteze copilul, să fie permanent în pace și liniște cu soțul și rudele, să mănânce mâncăruri potrivite, să doarmă la timp, să nu bea cafea și alcool deloc, iar după zămislire să trăiască cu soțul în totală curățenie și înfrânare conjugală, fiind conștientă că orice activitate a sa în această perioadă poate da naștere unor înclinații în personalitatea viitorului copil care îl vor marca toată viața.
Cum trebuie să se comporte soțul față de soția sa gravidă?
Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, pașnic, iertător și înțelegător cu soția gravidă, ca să nască un copil sănătos și binecuvântat. Să n-o silească la împreunare, să n-o certe sau să o lovească la mânie și beție, iar din clipa zămislirii copilului să o lase definitiv curată, pentru lauda lui Dumnezeu, pentru curăția pruncului care se va naște și pentru cinstea soției sale. Apoi, să nu oblige soția gravidă, din orice motiv ar fi, să avorteze copilul, amenințându-o cu bătaia, cu divorțul, cu răzbunarea, cu alungarea din casă etc. Toate acestea sunt metode diabolice ce se practică astăzi de unii bărbați răi și necredincioși, care silesc la crime pe soții, spre a lor veșnică osândă.
Cum se cuvine să se comporte mamele și soacrele cu feciorii căsătoriți și cu nurorile și fiicele gravide?
Majoritatea avorturilor, certurilor și divorțurilor din familii au loc din cauza soacrelor și a mamelor, care se amestecă în viața intimă a fiilor căsătoriți. De aceea,
Mamele și soacrele care strică pacea și căsnicia copiilor lor și silesc în ascuns pe fiice și nurori să-și avorteze copiii, sunt slugi ale diavolului și guri ale iadului, fiindcă distrug familia pe care a întemeiat-o Dumnezeu. Pentru aceasta vor da greu răspuns la judecată.
Marnele și soacrele nu trebuie să se amestece în căsnicia și în viața intimă a copiilor lor, nici să-i pornească spre răutate și divorț, nici să-și sfătuiască fiicele și nurorile la avort sau să trăiască cu ele în ceartă și ură, ci să urmeze în toate sfatul duhovnicului și cuvântul Mântuitorului, Care zice: Fericiți făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema (Matei 5, 9).
Cum trebuie să se pregătească femeile gravide pentru naștere?
Mai întâi să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru naștere ușoară și dobândirea de copii sănătoși. Apoi viitoarea mamă este datoare să înceteze definitiv trăirea conjugală cu soțul, iar la începutul lunii a noua să se spovedească la preot, să facă un mic canon de pregătire și să se împărtășească cu Preacuratele Taine, chiar dacă a făcut păcate mari în trecut și este sub canon.
Sfintele Canoane dezleagă pentru împărtășanie, în mod excepțional la naștere, pe toate femeile ortodoxe gravide, știind că orice naștere de copii este o jertfă pentru Dumnezeu și pentru viață, cu riscuri mari și pericol de moarte, atât pentru mamă cât și pentru copil. De aceea, Biserica pregătește pe toate mamele gravide ca pentru moarte, împăcându-le cu Dumnezeu, prin spovedanie și Sfânta Împărtășanie. După ce trece cu bine nașterea, mamele își continuă canonul vechi dat de duhovnic. În toate cazurile însă să urmeze sfatul preotului.
Ce păcat săvârșesc femeile care merg la maternitate nespovedite și neîmpărtășite?
Mamele gravide, care merg să nască nespovedite, neîmpăcate și neîmpărtășite, săvârșesc un mare păcat, căci se lipsesc de Trupul și Sângele lui Hristos, tocmai acum când sunt între viață și moarte și când pot primi Sfintele Taine cel mai ușor. Preoții sunt primii datori, împreună cu nașele, mamele și soacrele, să sfătuiască pe soțiile tinere cum să se pregătească pentru naștere, după rânduiala Bisericii Ortodoxe. Fiecare preot trebuie să țină o evidență duhovnicească în parohia sa referitoare la câte familii are, câți dintre cei căsătoriți sunt sau nu cununați religios, ce mame anume sunt însărcinate, când trebuie să nască și dacă sunt sau nu pregătite pentru împărtășanie înainte de naștere.
Care este prima grijă a femeilor gravide care merg la maternitate sau nasc în familie?
Prima lor grijă, după împărtășanie, este să pregătească pe asistentele medicale care le ajută la naștere și pe moașe unde este cazul —, ca nu cumva să moară copilul nou-născut nebotezat, dacă este slab și nu poate fi salvat cu viață. Asistentele trebuie, de fapt, să fie învățate de preotul spitalului cum să boteze la nevoie pe orice copil, care este amenințat să moară la maternitate. Adică să-i pună un nume și să-l stropească cu aghiasmă dinainte pregătită sau cu apă curată, de trei ori în chipul crucii, rostind cuvintele: Se botează robul lui Dumnezeu (numele) în numele Tatălui, Amin; și al Fiului, Amin; și al Sfântului Duh, Amin. Asistentele și rudele mamei lăuze vor răspunde înaintea lui Hristos, dacă moare vreun copil nebotezat la spital sau acasă. Dacă copilul scapă cu viață, preotul completează Botezul și îi face Mirungerea, fără a-l mai cufunda în cristelniță.
Ce trebuie să facă fetele tinere care rămân gravide din desfrânare?
Să rabde cu bărbăție rușinea și ocara de la părinți și rude, ca un canon pentru păcatul făcut. Apoi să se spovedească la un preot, să împlinească tot canonul dat, iar înainte de naștere să primească Sfânta Împărtășanie și să aibă credință în Dumnezeu că vor naște un copil sănătos și că li se va ierta păcatul săvârșit.
Cine ajută o tânără gravidă și fără bărbat și o încurajează creștinește să nu se deznădăjduiască, nici să-și ucidă copilul, acela face o mare faptă bună și i se iartă multe păcate, căci salvează de la moarte și osândă două suflete și al mamei și al copilului. Iar cine îndeamnă astfel de tinere la avort, acela este ucigaș de oameni și este oprit de cele Sfinte până la zece ani,
Ce să facă femeia căsătorită care rămâne gravidă din desfrânare cu bărbat străin?
Cel mai important lucru este să nu-și ucidă copilul, prin avort sau pe altă cale, oricine ar fi tatăl copilului. Apoi, cu mare căință și lacrimi să se mărturisească la duhovnic, să primească cu smerenie canonul dat și să nască copilul, după rânduială, fără a descoperi în public păcatul ei. După naștere, să rămână neîmpărtășită de cele Sfinte șapte ani de zile sau cât va . hotărî duhovnicul ei.
Dar femeia văduvă sau divorțată, care rămâne gravidă din păcat, ce trebuie să facă?
La fel să procedeze și ea. Să-și mărturisească păcatul la duhovnic cu lacrimi și căință, ca înaintea lui Dumnezeu. Apoi să ceară canon aspru, să nască copilul și să-l crească creștinește. Osteneala și jertfa pe care o va face cu nașterea și creșterea copilului, în văduvie și În durere, până când acesta va ajunge mare, îi va fi canon de iertare și de mântuire pentru păcatul făcut.
Nașterea și creșterea copiilor fără tată, aduce iertare și bucurie mamelor care i-au zămislit din păcat, fie înainte de căsătorie, fie în văduvie, căci Dumnezeu este milostiv și îndurat față de cei ce își mărturisesc și își plâng păcatele.
Dar cel mai bine este ca fetele să fie cinstite până la căsătorie, iar cele văduve sau divorțate, să se ferească de cumplitul păcat al desfrânării.
Ce trebuie să facă femeia care își pierde sarcina fără voia ei sau îi moare copilul înainte de naștere?
Femeia care își pierde copilul fără voia ei, înainte de naștere, din cauza fricii, a emoției sau a vreunei infecții, nu are nici un păcat; dar este oprită totuși de la Sfânta Împărtășanie un an de zile. Despre aceasta zice Sfântul Ioan Postitorul: Femeia care fără de voie a pierdut pruncul, primește canon de un an (Canonul 34). Iar dacă își pierde sarcina din neatenție sau luând unele medicamente tari sau făcând efort fizic prea mare sau din cauza frigului sau din alte motive, atunci duhovnicul trebuie să cerceteze vina și s-o oprească un timp de la cele Sfinte.
Ce trebuie să facă femeia căreia îi moare copilul în timpul nașterii?
Dacă îi moare copilul în timpul nașterii, din motive străine de voința ei, femeia este oprită de duhovnic un an de zile de la Sfânta Împărtășanie. De asemenea, dacă femeia nu poate naște normal, nici prin operație, sau este în pericol de moarte și ea și pruncul, atunci se sacrifică copilul pentru a se salva viața femeii. In acest caz femeia este oprită tot un an de la cele Sfinte.
Ce vină are femeia care rămâne gravidă cu soțul ei în zile de sărbători mari sau în zile de post?
În acest caz, femeia, fiind supusă bărbatului și obligată de acesta la trăire conjugală, nu are nici un păcat. Dar trebuie să-și mărturisească greșeala la duhovnic, să facă un canon și să se roage lui Dumnezeu pentru iertare și pentru nașterea unui copil sănătos.
Femeia care moare în durerile nașterii este mântuită?
Femeia creștină care moare în chinurile nașterii, acasă sau la spital, este o mamă martiră, căci își jertfește viața pe altarul familiei și se mântuiește cu siguranță prin mila lui Dumnezeu.
Se poate limita numărul nașterilor de copii în țările creștine, din lipsa spațiului vital și a condițiilor de viață?
Nu! Dacă credem cu tărie în Dumnezeu că El are grijă de toți și că, odată cu nașterea oamenilor pe pământ, le asigură și existența, nici o țară creștină nu are dreptul să limiteze nașterile de copii, oricât de grele ar fi condițiile de viață pe pământ. Numai țările care nu cred în Hristos, Mântuitorul lumii, își pot limita sau interzice nașterile pe pământ.
Ce păcat cumplit săvârșesc părinții și rudele care își înfiază copiii pentru bani la străini de altă credință, pe motiv că nu au cu ce-i crește și cu speranța că acolo vor trăi mai bine?
Părinții care își vând proprii copii, ca și cei ce intervin și ajută la vânzarea de copii peste hotare, sunt considerați de Biserică de două ori ucigași de copii, pentru că le vând și sufletul și trupul. Cei ce își vând copiii fac două păcate grave: se leapădă de proprii lor copii pe care i-au primit de la Dumnezeu, vânzându-i la oameni de altă lege și credință și despărțindu-i pentru totdeauna atât de dragostea părinților lor, cât și de Biserica Ortodoxă unde au .fost botezați. Apoi, acești părinți vând suflete și sânge de copii nevinovați, pentru care vor da greu răspuns lui Dumnezeu, știind că străinii care îi adoptă ori sunt atei, ori sectanți, ori păgâni și îi vor crește în legea lor, lipsindu-i de mântuire. Ba, unii din acești copii sunt revânduți ca sclavi la alți negustori de copii, pentru bani, iar alții sunt sacrificați și omorâți pentru a li se lua unele organe din corp ce vor fi folosite pentru unii bolnavi din spitale.
Iată pentru ce vânzarea și traficul de copii creștini în țară și peste hotare este total interzis de Dumnezeu și de Biserică, fiind un act barbar, împotriva vieții și a Evangheliei lui Hristos. Cei vinovați sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie mulți ani, unii chiar până la moarte.
Ce trebuie să facă preoții și rudele cu cei ce vor să-și vândă copiii, prin înfiere la străini de altă credință?
Preoții din sate și orașe, ca și însăși conducerea Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu rudele celor ce vor să-și înfieze copiii, sunt datori să oprească săvârșirea acestui act necreștin de înfiere pe bani și daruri, a copiilor ortodocși din familiile sărace. La nevoie, preoții pot colecta ajutoare bănești și materiale pentru sprijinirea celor săraci care au mulți copii. Însă se știe că nu părinții cu mulți copii, care sunt credincioși și ascultă de Biserică, îi vând la străini, ci numai cei slabi în credință, care nu vin niciodată la sfintele slujbe și care iubesc mai mult banii, averea și viața aceasta decât pe Dumnezeu. De astfel de oameni se cuvine să ne ferim, dacă nu vor să se pocăiască.
Ce măsuri trebuie să ia Biserica împotriva acestui grav păcat al vânzării de copii?
Ar putea, pe de o parte, să se intervină oficial Ia guvernul țării, ca acesta să interzică prin legi speciale acest genocid și trafic inuman de copii mici. Pe de altă parte, ar putea să oblige preoții din parohii să combată și să se opună acestui păcat strigător la cer, până nu va fi prea târziu. Căci dacă credincioșii noștri vor fi corupți total prin iubirea de bani, vor ajunge să-și vândă nu numai copiii, ci chiar și sufletul și credința apostolică ortodoxă, numai în schimbul unor bani, daruri, hrană, haine și alte avantaje pământești, care îi vor despărți de Biserică și de Hristos. Se cuvine să știm că vânzarea de copii, prin înfiere, alături de altele, este un semn apocaliptic a vremurilor din urmă.
Ce păcat săvârșesc femeile, căsătorite sau necăsătorite, care nasc copii și apoi îi părăsesc, dându-i la casele (leagănele) de copii sau îi vând pe bani și îi abandonează pe ascuns?
Aceste mame sunt femei fără Dumnezeu și fără milă, mai rele decât cele păgâne, care, deși nu cred în Hristos, totuși fac voia Lui. Iar dacă cunoaștem asemenea femei, să le ajutăm și să le îndemnăm să nu facă un astfel de păcat. Apoi să le îndrumăm la biserici și la preoți iscusiți, ca să le sfătuiască și să le ajute pentru a nu-și lepăda propriii copii. Cel ce va contribui la îndreptarea lor, va avea mare plată de la Dumnezeu.
arhimandrit Ioanichie Bălan; Călăuză ortodoxă în familie și societate vol. 2