Frica de Dumnezeu este începutul înțelepciunii și este prima piedică ce face ca păcatul să nu pătrundă în inima și sufletul omului
Frica de Dumnezeu este prima piedică ce face ca păcatul să nu pătrundă în inima și sufletul omului și este temelia tuturor faptelor bune.
Pentru a fi înțelept trebuie să ai frică și dragoste de Dumnezeu. Toată fapta bună începe cu frica de Dumnezeu și se termină în dragostea de Dumnezeu iar pentru a ajunge la dragostea de Dumnezeu neapărat trebuie ca omul să aibă frică de Dumnezeu căci din asta pornește toată fapta bună.
Cine are frică de Dumnezeu vrea să păzească poruncile lui Dumnezeu iar cine nu are frică își dă frâu liber spre păcat. „Fericit este omul care se teme de Domnul, că întru poruncile Lui va voi foarte.„
Mult folosește omului ca în toate câte le face să pună mai întâi frica de Dumnezeu, fiindcă adevărata înțelepciune este aceasta și fericit este omul care face aceasta și în veacul de acum și în cel viitor.
Cine se teme de Dumnezeu face precum zice Apostolul Pavel: „dă celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica; frică; și nimănui cu nimic nu-i rămâne dator, decât să iubească pe Dumnezeu și pe aproapele„, el se ferește să păcătuiască și veghează asupra lui să nu facă, să nu gândească sau să vorbească ceva rău despre aproapele său, el își păzește mintea și sufletul de gânduri rele.
Așadar, dacă vrei să te întorci la Dumnezeu, vrei să îi slujești Lui din toată inima ta și din tot cugetul tău? Începe prin a avea frică de El, și nu precum spun unii păcătoși că suntem prostiți de religie pentru a ne fi frică, ci să avem frica cea bună și folositoare de Dumnezeu care ne duce spre făptuirea celor bune și folositoare pentru mântuirea noastră.
Fără frică de Dumnezeu nu vom avea dragoste de Dumnezeu iar fără dragoste nimic nu suntem și nu vom fi vrednici să intrăm in Împărăția Sa.
[…] prima pedeapsă pe care o dă Dumnezeu părinților care nu se îngrijesc de a-și crește fiii în frica și certarea Domnului este tocmai pentru această adâncă nepăsare a lor; căci nevorbind ei a se îngriji de […]
[…] este comoara cea neprețuită și mai scumpă decât toată lumea. Să avem mare grijă și mare frică de Dumnezeu, căci chiar de am pierde toată lumea aceasta și chiar viața, dar dacă ne vom pune sufletul […]
[…] știe toate meseriile din lume, poate să cunoască toate științele lumii, dacă îi lipsește frica de Dumnezeu, îi lipsește școala înțelepciunii și omul acesta nu-i bun de […]
[…] învățături bune, nu numai în înțelegerea cărții, ci și în frica lui Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, învățându-i la toată faptă bună; pentru că doreau, că nu numai averilor lor să-i aibă […]
[…] pus niciodată întrebarea cine a făcut cerul, soarele, pământul și toate, ca după aceea să te gândești și să te temi de Dumnezeu, Care a făcut toate? […]
[…] credință, în care și pe fiica sa, adică pe Sfânta Tatiana, a crescut-o cu bunăcuviință și frică de Dumnezeu, învățând-o și dumnezeieștile […]
[…] să citească Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul. Spunea sfântul: „Atunci veți dobândi teama de Dumnezeu.” Oamenii care L-au primit pe Hristos și au crezut în El ca în Fiul lui Dumnezeu și au […]