sâm. mai 8th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Gândurile răutății și drumul lor de la atac până la păcat

Felurile gândurilor. În fond, deosebim opt gânduri ale răutății, care tind să pervertească puterile noastre sufletești și să le îndepărteze de Dumnezeu. Aceste gânduri, conform Sfântului Ioan Damaschin, sunt următoarele:

1.Gândul lăcomiei;
2.Gândul desfrânării;
3.Gândul iubirii de arginți;
4.Gândul mâniei;
5.Gândul tristetii;
6.Gândul akediei;
7.Gândul slavei deșarte;
8.Gândul mândriei.

Nu stă în puterea noastră ca aceste opt gânduri să nu ne necăjească sau să nu ne deranjeze. Dar depinde de noi dacă stăruim sau nu în acestea, dacă ne lăsăm stăpâniți de patimi sau nu.” Gândurile, până să ajungă să devină păcat, urmează o cale concretă.

Drumul de la atacul gândului rău până la păcat.
Patima este precedată de atacul gândului pătimaș, însoțirea și lupta. După patimă urmează simțământul, lucrarea și robia. Dar ce înseamnă exact aceste lucruri ne explică Sfântul Ioan Damaschin. În lucrarea sa Cuvânt folositor de suflet și minunat ne spune că înlăuntrul gândurilor răutății distingem următoarele: atacul, însoțirea, lupta, patima, consimțământul, lucrarea și robirea.

Atacul este o simplă aducere-aminte a diavolului: „Fă aceasta sau aceea„, așa cum s-a întâmplat și Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; de exemplu: „Zi ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4, 3).

Așa cum am spus, nu stă în puterea noastră să oprim lucrarea aceasta, și, prin urmare, nu suntem vinovați, nu suntem trași la răspundere pentru atacurile demonice.

Însoțirea înseamnă acceptarea gândului pe care ni-l spune diavolul și, într-un anume mod, cercetarea gândului celui rău și convorbirea plină de desfătare cu el prin intenția noastră.

Patima este obișnuința care se creează prin însoțirea cu gândul pe care-l aduce vrăjmașul și, oarecum, cercetarea și închipuirea continuă.

Lupta este rezistența împotriva gândului, care se face fie spre distrugerea patimii pe care aceasta o conține, adică a gândului pătimaș, fie spre consimțământ, așa cum spune Apostolul: „Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți cele ce ați voi” (Galateni 5, 17).

Robirea este răpirea silită și nevoită a inimii, care este chinuită de obișnuința de mai înainte în păcat și de deprinderea îndelungată.

Consimțământul este aprobarea patimii pe care o cuprinde gândul.

Lucrarea este însăși fapta gândului pătimaș pentru care am consimțit.

Prin urmare, cel care înfruntă fără apatie pe cel dintâi, adică atacul, sau îl alungă degrabă cu împotrivire și statornicie, a tăiat odată pentru totdeauna și toate celelalte stări care urmează.” Cel care nu se împotrivește gândurilor rele, își întunecă mintea, păcătuiește și se umple de patimi.