” – Tată. ne vorbește satul, că suntem plini de nevoi..”
” – Lasă-i tată, să vorbească, grija noastră-o ducem noi!”
” – Azi copii-au râs de mine, că sunt mic și pricăjit.”
” – Tu zâmbește și îi iartă! Ești de Dumnezeu iubit!”
” – Dar am hainele-nvechite și mănânc pâinița goală.”
” – Măi copile-i cea mai dulce, c-o mănânci Ia-nghesuială!”
” – Și mai spun că n-avem lemne pentru iarna ce-o sa vie.”
” – Dar avem copile dragă, suflet cald și bucurie.
Că suntem cu toți la masă și zâmbim de Sărbători
Și avem cât să ne-ajungă! Ce ne trebuiesc comori?!
Crezi că cei ce au de toate sunt mai fericiți cumva?
Pot avea aur cât lumea că tot nu s-or bucura.
Dintr-un blid mâncăm cu toții, dormim toți intr-o cămară.
Ne-ncălzim unul cu altul fericiți seară de seară.
Dumnezeu va avea grijă de nevoi să ne ferească
Cea mai mare avuție-i mulțumirea sufletească!!!
Și-ți mai dau un sfat, ascultă-l, nu te-nvenina cu gândul
Gura lumii totdeauna o astupă doar pământul!”
de Oana Adriana Alexandrescu