Imaginea cu „Sfânta Familie” este o reprezentare străină iconografiei Bisericii Ortodoxe. Astfel de reprezentări ale „Sfintei Familii” se bazează pe inovații ale catolicismului, care a instituit în vremurile moderne o Sărbătoare a Sfintei Familii. Deși recent au apărut și unele reprezentări în stilul bizantin al acestei imagini eronate, aceasta nu se regăsește în nici una dintre vechile traditiții bisericești răsăritene. Spre deosebire de reprezentarea catolică, icoana ortodoxă a Nașterii Domnului nu înfățișează o „familie”, ci taina tainelor, ea întrupând o întreagă teologie patristică.
În iconografia ortodoxă tradițională, Pruncul Hristos este înfățișat în mod corespunzător, nu singur cu Sfântul Iosif, ci mai degrabă singur cu Maica Sa, subliniind astfel dogma că El este „un Fiu fără tată, care a fost născut din Tatăl, fără mamă înainte de veacuri.”
Noțiunea clasică de „familie” desemnează doi părinți și unul sau mai mulți copii născuți în mod firesc. Însă, atâta timp cât Maica Domnului a născut într-un chip mai presus de fire, prin lucrarea Duhului Sfânt, iar Pruncul Iisus este Fiul lui Dumnezeu, născut „la plinirea vremii” din mamă, fără de tată, a-i vedea pe aceștia și pe Iosif drept „familie” este o adevărată blasfemie.
În unele icoane alei „Sfintei Familii”, Iosif o ia aproape în brațe pe Fecioara Maria. În pofida vârstei lui înaintate, (aproximativ 100 de ani), uneori Iosif este înfățișat ca un tânăr chipeș, iar Maica Domnului, cu mult mai mică decât acesta, apare de aceeași vârstă cu el.
Pentru a-i proteja pe credincioși de o înțelegere necorespunzătoare a rolului său patern și a relației sale cu Maica Domnului, iconografia ortodoxă tradițională minimizează figura Sfântului Iosif (fără, desigur, a-i denigra persoana), așa cum sunt și Părinții Bisericii, laconic când vorbesc despre el. De exemplu, în Icoana Nașterii lui Hristos, „nu este arătat în partea centrală a compoziției, precum Maica Domnului și Pruncul, ci departe, la un colț, pentru a sublinia relatarea scripturală și învățătura Bisericii că Hristos s-a născut dintr-o Fecioară.” El nu face parte din grupul central al Copilului și al Mamei Sale; el nu este tatăl și este despărțit categoric de acest grup.
Riscul major pe care iî aduce cu sine imaginea cu „Sfânta Familie” este acela că mulți pot ajunge să vadă scena Nașterii Domnului ca pe una firească, asemănătoare cu a noastră, lipsită deci de taină. De aici și până la un șuvoi de blasfemii și erezii nu mai este decât un pas.
În Biserica Ortodoxă, avem multe familii sfinte, precum Ioachim și Ana cu Maica Domnului; Zaharia și Elisabeta cu Ioan Înaintemergătorul, familia Sfântului Vasile cel Mare, familia Sfântului Grigorie Palama, etc. Toate acestea și multe altele sunt familii cu adevărat sfinte pe care ar trebui să le sărbătorim și să le înfățișăm în bisericile noastre, pentru că erau familii după trup. Pe de altă parte, familia Sfântului Iosif și a Fecioarei Maria cu Hristos, nu era o familie trupească, ci, așa cum scria Sfântul Augustin, o familie „de minte și de scop”, care au fost reunite printr-o rânduială divină. pentru a se asigura că Hristos și-a îndeplinit lucrarea de mântuire pentru a răscumpăra lumea.