Maica Domnului L-a născut pe Hristos. Era mama Lui, dar asta n-a însemnat că Fiul ei și Dumnezeul ei i-a prilejuit doar momente de bucurie și de mulțumire, căci Dumnezeu are felul Lui de a gândi, mai înțelept decât al nostru. Gândiți-vă doar: mama Lui L-a născut înnoptând într-un staul, în grajd. A născut în grajd. Casa în care s-au așezat mai apoi în Nazaret amintea de o peșteră.
La început s-au întâmplat astfel lucrurile, încât sfânta familie nu putea să se așeze niciunde. Amintiți-vă cum din Nazaret au plecat să se înscrie în Bethleem, unde Maria a născut și timp de 40 de zile a rămas departe de casa ei. Când Pruncul Iisus a împlinit 40 de zile, după ce a mers la templu, sfânta familie s-a întors la Nazaret, dar nici aici nu a putut rămâne pentru mult timp. Nu știm sigur care a fost motivul, probabil sărăcia, dar sfânta familie s-a mutat din nou lângă Ierusalim, aproape de Bethleem, lângă rudele lui Iosif. Căci, iată, steaua i-a călăuzit pe magi la Ierusalim și nu la Nazaret, ceea ce înseamnă că familia nu a rămas în Nazaret multă vreme. Dar se pare că nici în Bethleem nu a putut să se așeze. Apoi din porunca Domnului au plecat în Egipt pentru a-L feri pe Prunc de sabia lui Irod. Desigur, Iosif și Maria I-ar fi putut spune lui Dumnezeu: „Nu am reușit să ne întoarcem în patria noastră și ne spui să ne mutăm din nou și cu un Prunc mic în brațe? Ne poți păzi și aici. De ce să plecăm iarăși atât de departe, într-o călătorie atât de periculoasă? Ai Tăi suntem, ne poți păzi!”
Dar ei nu s-au gândit astfel, ci au spus: „Așa a judecat Domnul. Știe El mai bine decât noi.” Și s-au supus poruncii Lui, deoarece se predaseră pe deplin voii lui Dumnezeu. Pe de o parte Iosif s-ar fi putut plânge că a făcut greșeala să se logodească cu Maria, iar pe de altă parte Maria că a acceptat să devină Maica Domnului.
Întorcându-se din Egipt, Maria cu Pruncul în brațe și Iosif au plecat spre Bethleem, unde își lăsaseră lucrurile. S-au întors cu dor, ca orice om, la casa lor, în rostul lor, de care fuseseră lipsiți atâta vreme. Însă nici acum lucrurile nu s-au petrecut precum și-au închipuit. Nu s-au întors bine la casa lor, n-au apucat nici măcar să-și salute prietenii, rudele sau să-și ia câteva lucruri, deoarece în partea aceea a Iudeii împărățea acum Arhelau, fiul lui Irod, și Iosif s-a temut să rămână acolo.
Acum Dumnezeu ar fi putut să îi spună: „Iosife, nu te teme, ai curajul, sunt alături de tine, a fost suficientă osteneala voastră!” Dar nu i-a spus așa, ci, de vreme ce în Iudeea domnea Arhelau în locul lui Irod, tatăl său, i-a dat poruncă în vis să se ducă în părțile Galileei, în Nazaret. Și au mers la casa lor cea veche din Nazaret, pe care o părăsiseră și care acum probabil se afla într-o stare jalnică.
Iosif avea 73 de ani, iar Maria 18. Viața lor în Nazaret a decurs așa cum decurge viața tuturor sătenilor, împărțită între familie și muncă. CopiIul Iisus creștea și Se întărea. Când a ajuns de 12 ani s-a petrecut ceva ce i-a mișcat mult pe părinții Săi. S-au urcat la Ierusalim pentru a sărbători Paștele, dar la întoarcere Iisus nu a fost de găsit. L-au căutat trei zile disperați. Într-un final L-au găsit în templu, vorbind cu bătrânii cei învățați (v. Luca 2, 46). După ce L-au luat s-au întors în Nazaret și El a rămas cu ei ascuns, tăinuit în satul Său, până a ajuns la vârsta de 30 de ani, gata să-Și înceapă lucrarea Sa în lume. Între timp a murit Iosif, susținătorul și sprijinitorul Mariei. L-au plâns, l-au jelit și l-au însoțit pe ultimul drum Maria și Fiul ei, Iisus. Maria a rămas în sat cu Iisus, Care învățase meșteșugul tâmplăriei de la Iosif. El Își ajuta familia cu munca Sa.
De cum Și-a început Domnul Iisus lucrarea de propovăduire în lume, Maria și-a lăsat satul și L-a urmat pe Fiul ei. L-a urmat peste tot, în toate călătoriile Sale ostenitoare, și L-a slujit îndeaproape.
Arhim. Vasilios Bacoianis; Viața Maicii Domnului