Iisus Hristos, o mare pildă de răbdare

Iar Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos (2 Tesaloniceni 3, 5 )

Bineînțeles, toți ar trebui să înălțăm către Dumnezeu o asemenea rugăciune, fiindcă toți ducem lipsă de răbdare. În Iisus Hristos răbdarea, ca de altfel toate însușirile Lui, era la treapta desăvârșirii.

Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit (Ioan 1, 11). Mântuitorul nu Și-a pierdut niciodată răbdarea, n-a încetat niciodată să iubească, să dea binecuvântare, să facă bine tuturor oamenilor și fiecăruia în parte, a fost gata întotdeauna să reverse darurile iubirii Sale, deși știa și vedea că oamenii, în împietrirea inimii lor, le respingeau.

El Și-a deschis brațele, Și-a întins mâinile către popor, iar acesta L-a pironit pe Cruce! Dar sfintele Sale mâini, pironite pe cruce, purtau răscumpărare și viață. Cât de des nu L-au înțeles nici măcar ucenicii,  cât de des L-au întristat cu necredința lor, cu puținătatea lor de suflet, cu șovăielile lor! Și totuși, El nu Și-a ieșit niciodată din fire: n-a neîncetat să-i învețe, dragostea Sa față de ei n-a cunoscut știrbire.

Câtă răbdare I-a trebuit ca să se afle zi de zi în mulțimea aceea suferindă, nefericită, adeseori nestăpânită și furioasă, care nu-I dădea liniște, cerându-I vindecări și ajutorare! Și totuși, El Se dăruia acestei mulțimi cu neschimbată blândețe, punându-Și toate puterile în slujba omenirii căzute și suferinde – iar când s-a aflat în față cu vrăjmașii Săi, ce minunată pildă de smerenie vedem în El! De când este lumea asta, în nimeni nu s-a arătat atâta smerenie! La vorbele crude, la amenințări, la învinuirile grosolane El răspundea cu dragoste, cu rugăciune pentru ucigașii Săi. Ca răspuns la răutatea omenească, El Și-a dat propria viață.

Rămânem uimiți în fața acestei răbdări și statornicii a Mântuitorului în timpul anevoioasei Sale lucrări pământești, care părea atât de des lipsită de rezultat. El Însuși aproape că nu vedea urmarea binefăcătoare a învățăturii Sale: în mulțimea ce Îl urma puțini erau cei care au crezut. Mântuitorul era Semănător: secerișul avea să apară mai târziu!

Așadar, în toate împrejurările vieții Sale pământești Domnul ne-a dat o pildă de răbdare dumnezeiască. Să ne rugăm deci așa: „Domnul se îndrepteze inimile noastre spre iubirea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos!”

Să învățăm să îndurăm cu răbdare, fără descurajare, nereușitele; să învățăm să așteptăm vremea prielnică pentru a lucra, ca nu cumva, pripindu-ne, să aducem mai multă vătămare decât folos, deoarece rodul necopt, rupt înainte de vreme, nu are gustul cuvenit.

din cartea: Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu