În zilele noastre, după mărturia comună, generală, noi nu suntem deloc bine din punct de vedere duhovnicesc. În fiecare zi se întâmplă și apare ceva nou, și ceva bun se surpă, se distruge. ,Aproape toți creștinii am început să fim tulburați și să ne temem că Dumnezeu ne-a părăsit. Însă noi credem că lucrurile nu stau așa. Nu Dumnezeu ne-a părăsit pe noi, ci noi L-am părăsit pe Dumnezeu. Nu vrem să mai respectăm legea Lui, nu vrem să auzim de poruncile Lui, nu ne pasă de Biserica Lui, de legile Lui. Spunem că noi Îl iubim pe Dumnezeu, însă din păcate Îl iubim numai cu buzele și prin anumite manifestări exterioare. În realitate, noi nu Îl iubim, nu Îl luăm în seamă, nu Îl vrem (în viața noastră – n. trad.).
El ne-a spus că: Dacă Mă iubiți, țineți poruncile Mele și iarăși: Cel care are poruncile Mele și le păzește, acela este cel care Mă iubește și iarăși: Cel care Mă iubește, păzește cuvântul Meu și iarăși: Cel care nu Mă iubește, nici cuvintele Mele nu le împlinește.
Din păcate, nu îl iubim pe Dumnezeu, nu Îl luăm în seamă și nu contăm pe ajutorul Lui.
Ca urmare a acestei purtări a noastre, cu multele noastre păcate și cu lipsa noastră de pocăință, Dumnezeu Își va lua binecuvântarea Sa de deasupra noastră și vom rămâne expuși și neapărați în fața diavolului și a slujitorilor lui. Atunci cu siguranță ne vom tulbura și vom striga, dar probabil că va fi prea târziu. Se pare că a venit epoca în care vom plăti și material și duhovnicește. Așa cum vedem, în fiecare zi suntem amenințați de popoarele învecinate și zilnic vedem că idealurile noastre se micșorează: familia, credința, țara.
Familia a încetat să mai fie chipul Bisericii sau Biserica de acasă, așa cum ne cere Sfântul Apostol Pavel. Adică ea să îl aibă ca și tată sau cap al familiei pe Hristos, iar ca mamă pe Născătoarea de Dumnezeu și Pururea-Fecioara Maria, iar fiii ei să fie Sfinții. Familia este astăzi, cu foarte puține excepții, doar un centru al trecătorilor, al celor care se află doar în trecere (sau al celor ce își petrec o parte a timpului locuind în casa acelei familii – n. trad).
Din păcate, credința este zilnic batjocorită sau criticată și își pierde din ce în ce în mai mult puterea în ochii necredincioșilor. O luptă nelegiuită este dusă împotriva Bisericii. Presa scrisă, posturile de radio, televiziunea s-au mobilizat împotriva credinței și a Bisericii. Prin acestea sunt înfățișate sau prezentate persoane care insultă pe față pe Domnul nostru Iisus Hristos, Biserica Lui și sfintele ei așezăminte sau legi. A se vedea în acest sens: divorțul amiabil, avorturile, dezincriminarea adulterului, parteneriatul civil. Adică acestea sunt niște acțiuni distrugătoare la fundamentul Bisericii, a familiei și a Legii lui Dumnezeu, neaducând nimic altceva decât tot felul de rele.
De asemenea, țara (se referă la Grecia, leagăn de cultură și de civilizație, încă din Antichitate n. trad.) este batjocorită acum din interior, și oamenii ei acționează pentru a șterge numele ei de pe harta lumii.
Mulți vorbesc despre vrăjmașii Bisericii, ai țării etc. Din păcate nu numai că avem vrăjmași, dar și noi înșine suntem vrăjmași. Pentru că trebuie să credem lucrul acesta că propriile noastre păcate și îndepărtarea noastră de Dumnezeu au ca rezultat toate acestea care ni se întâmplă.
Un exemplu: parteneriatul civil. Majoritatea ne străduim ca acesta să nu aibă loc, însă noi ne îndepărtăm și de Taina care are legătură cu Dumnezeu și cu Biserica Lui… Însă apare automat întrebarea: Am cinstit nunta sau căsătoria? Am înțeles care este scopul ei…?
Așadar, Dumnezeu se îndepărtează de noi datorită purtării noastre și atunci vom fi lipsiți de toate, chiar și de cele pe care ni le oferă prin Biserica Lui, de care unii cred că au nevoie numai cu ocazia marilor sărbători.
Iubiților, în rugăciunile noastre și mai ales în Doxologia cea mare spunem: Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit în Tine. Așadar, să nădăjduim așa cum trebuie în El, ca să se schimbe situația din zilele noastre, și mânia Lui să nu se reverse asupra noastră (pentru păcatele noastre – n. trad.). În mâinile noastre stă lucrul acesta. Pocăința și spovedania sunt de ajuns pentru a ne ușura viața.
dintr-o veche broșură calendaristică a bisericii Sfintei Marina din cartierul Iliupolis din Atena, pe care a publicat-o Dimitrie Panagopoulos; din cartea: Realități pe care nu trebuie să le uităm