Prin spovedanie, credinciosul caută să se împace cu Dumnezeu, ia de bunăvoie pâra păcatelor asupra sa și îndură rușinea ce rezultă din aceasta. Dumnezeu privește acest act curajos al credinței ca pe un gest al prețuirii și ca mulțumire pentru rușinea pe care El a îndurat-o pentru noi pe Cruce.
Celor ce se rușinează să facă o spovedanie de suflet mântuitoare, Sfinții Părinți le spun că rușinea, dacă putem numi rușine ceea ce rezultă de pe urma spovedaniei, aduce har și slavă. Înțeleptul Sirah zice: Căci este rușine care aduce păcat și este rușine care aduce slavă și har (Înț. lui IS. Sir. 4, 23).
Cei ce au păcătuit și nu se spovedesc din cauza rușinii își pricinuiesc moarte sufletului lor tocmai din pricina acestei rușini. Acești oameni suferă ca și bolnavii care nu se grăbesc să alerge la doctori tot din pricina rușinii: înfrânți de boală, sunt degrabă trimiși în Iad.
Nu te sfii să mărturisești păcatul, astfel încât: 1) prin rușinea de acum să eviți rușinea ce va să fie în viața de apoi — deoarece și aceasta face parte din chinurile viitoare, și 2) să dovedești că într-adevăr ai urât păcatul, defăimându-l și biruindu-l ca pe un tiran. Părinții recomandă să ne grăbim, deoarece Dumnezeu ne-a rânduit timpul mântuirii doar în această viață. Iată ce spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Pentru cei morți, în Iad nu mai există mărturisire și îndreptare, fiindcă Dumnezeu a restrâns călăuzirea și lucrarea numai la această viață; în vreme ce în cealaltă viață este numai cercetarea faptelor„. Același dumnezeiesc Părinte învață că este cu neputință să scăpăm de rușinea ce ne va cuprinde din pricina faptelor noastre, căci dacă aici nu ne mărturisim din pricina rușinii, acolo ne vom umili în fața miriadelor de oameni. Iată cuvintele Dumnezeiescului Părinte: „Dacă aici, în fața unei singure persoane, nu suportăm rușinea, ce vom face atunci, în fața miilor de miriade? Gândește-te la cum va fi scaunul de judecată al lui Dumnezeu; gândește-te la păcatele pe care le-ai făcut. Chiar dacă tu uiți păcatele, Dumnezeu nu le uită; dar, dacă tu nu-ți vei șterge păcatele prin pocăință și mărturisire, El va pune totul în fața ochilor tăi„.
Iată ce le spun Părinții celor ce amână spovedania de pe-o zi pe alta: „Nu folosești nimic amânând sau rușinându-te a-ți descoperi gândurile tale; mai degrabă, prin lucrarea ta tu dovedești că vrăjmașul ți-a încredințat o taină, iar tu te dai înapoi de la a te împotrivi lui, de teamă să nu cazi din iubirea lui. Să-ți descoperi aceasta celor duhovnicești„.
Cel ce a păcătuit, dacă-i este milă de sufletul său, nu-și poate îngădui să-și piardă timpul, ci trebuie să se pocăiască neîntârziat și să se apropie de spovedanie, aflând astfel multă putere pentru nimicirea păcatului.
Dracii voiesc să ne distrugă, dar, atunci când ne pocăim și ne spovedim, ei nu-și mai ating ținta, împlinind astfel Scriptura care zice: Pofta păcătoșilor va pieri (PS. 111, 10). Sfântul Vasile cel Mare spune că: „Cel ce poftește mântuirea nu are nevoie de anumite vremi pentru ea; dacă tâlharul ar fi fost nepăsător, acum el n-ar mai fi fost mântuit; dar, prin simpla lui credință, el a câștigat neprețuita comoară a Împărăției.”
Precum ouăle păsărilor, încălzite în cuibar, nasc viață, așa și gândurile nearătate se umplu de viață (prin puterea dracilor) și devin lucrătoare prin fapte… nimic nu dă o putere așa de mare dracilor și gândurilor care ni se împotrivesc, ca gândurile nemărturisite din inimă.
Iată cât de mari și cât de multe sunt foloasele unei spovedanii grabnice și sincere!
Și încă, proorocul Isaia ne sfătuiește să fim foarte bine pregătiți: Căutați-L pe Domnul, și când Îl veți afla, chemați-L; iar când El Se va apropia de voi, atunci să-și părăsească necredinciosul căile și nelegiuitul sfaturile și să se întoarcă la Domnul și va afla milă, și la Dumnezeul vostru să se întoarne, că El cu îmbelșugare va ierta păcatele (IS. 55, 6-7).
Ai păcătuit? Simți povara păcatului? Te mustră conștiința? Caută să te ușurezi. Caută să oprești mustrarea conștiinței. Nu te rușina și mergi la scaunul spovedaniei. Părintele duhovnic este singurul doctor ce te poate ajuta.
Este zahărul de frupt? Am o „discuție” cu cineva în legătură cu asta. El zice că zahărul e de frupt iar mierea nu. S-ar putea spune că zahărul e din plante iar mierea din animal.Cum este, până la urmă!?
Si mierea si zaharul sunt de post. Albina este o fiinta pură.