Cel dintâi care a luat împărăția uriașilor despre care citim la Facere a fost Azail. În vremea lui s-au descoperit aurul și argintul în pământ.
El este primul împărat din lume care a făcut bani cu chipul său pe ei. În timpul lui s-a găsit fierul și s-a făcut cămașă de zale din aramă și sabia. Sfântul Ioan Gură de Aur îl mustră: „O, răutatea ta, Azaile, cu două nopți ai pierdut neamul omenesc: cu sabia, trupurile, și cu iubirea de bani, sufletele”.
După Azail, a luat împărăția uriașilor împăratul Tevel, că 314 ani a ținut împărăția lor înainte de potop și toți erau din neamul lui Cain. În timpul lui s-a început modelarea fierului și a aramei. Al treilea împărat al uriașilor a fost Iova. În timpul lui s-au făcut fluierul și alăuta, uneltele de cântat.
După ce a murit Iova, a împărățit sora lui, împărăteasa Noemina, prima împărăteasă din lume care a țesut pânza și a închegat brânza! Până atunci nu se știa că din laptele dobitoacelor se poate face brânză. O uriașă bătrână, mergând pe munte, i-a arătat împărătesei Noemina: „Vezi aceste frunze? Dacă iei planta asta de aici și o pui în lapte, se încheagă brânza”. Tot în timpul ei s-a descoperit cânepa și inul, care erau făcute de la zidirea lumii, dar nu se știa că se pot face cămăși din acestea. Până atunci oamenii umblau în piei de dobitoace.
Când era Adam de 700 de ani, era la arat în câmpia Senat cu boii. Și feciorii lui Adam se înmulțeau tare în acest timp, căci au fost 50 de perechi de gemeni. Adam, arând cu boii, avea dintre feciorii lui foarte răi. Se băteau, se certau unul cu altul, se omorau. Și se gândea el: primul fecior pe care l-am născut a fost urât de Dumnezeu, Cain cel blestemat și ucigaș. Dar uite și aceștia ce fac! Avea și buni, dar puțini. Și zicea: „Oare ce-o să facă Dumnezeu? Pe mine și pe Eva, pentru un păcat, ne-a scos din Rai!” Că au plâns Adam și Eva la poarta Raiului o sută de ani. Au plâns la poarta Raiului Adam și Eva, doar s-ar milostivi Dumnezeu să-i bage înapoi în Rai.
Și a venit Arhanghelul Uriil din cer și i-a spus lui Adam: „Nu mai plângeți, Adame și Eva! Luați și vă cunoașteți ca să nașteți copii și întru sudoarea feței voastre să vă câștigați pâinea!” Că ei au trăit în feciorie timp de 700 de ani în Rai și nu știau că sunt femeie și bărbat. Ai văzut cum sunt copiii mici, care, dacă îi pui unul lângă altul, nu se rușinează. Ei nu cunosc sexul; sunt nevinovați, îi acoperă nevinovăția lor de copii. Așa erau Adam și Eva în Rai. Apoi au stat o sută de ani la poarta Raiului. Nu s-au împreunat, tot crezând că Dumnezeu îi va băga din nou în Rai. Și le-a zis Arhanghelul Uriil: „Mai sunt 5508 ani până va veni Mesia, un Fiu Care se va naște dintr-o Fecioară preasfântă, fără de sămânță bărbătească. Atunci veți intra înapoi în Rai”. (Tot neamul omenesc, timp de 5508 ani, până la Hristos, a stat în iad).
Apoi Adam și Eva s-au apucat de lucru și s-au înmulțit 700 de ani. Atunci a gândit Adam: „Pe mine Dumnezeu m-a dat afară din Rai numai pentru că am călcat o poruncă. Dar cu acești fii ai mei ce-o să facă?” Și a dat drumul la boi, care arau la popas. Le-a dat de mâncare și el s-a culcat. Îi aduseseră băieții de mâncare.
Și s-a culcat Adam și, când s-a trezit, Arhanghelul Uriil era la capul lui și i-a zis: „Adame, ce ai gândit tu înainte de a dormi?” „Doamne, îți spun drept – că Adam nu se temea de Uriil, că el ia văzut cât a fost în Rai; că Raiul este o treaptă a Împărăției Cerurilor și îi vedea și pe Heruvimi și pe Serafimi – ce-am gândit: Ce-o să facă Preasfântul și Preabunul Dumnezeu cu lumea aceasta? Uite, feciorii mei s-au făcut mii, și-s răi și știu că Dumnezeu urăște păcatul și numaidecât o să-i pedepsească. Pe mine, pentru călcarea unei porunci, Dumnezeu m-a scos din Rai și nu m-a iertat; și am plâns o sută de ani la poarta Raiului. Ne-a dat de canon pe pământul acesta. Ce-o să facă cu feciorii mei?”
„Adame, să știi, de aceea m-a trimis Dumnezeu să-ți spun, că El știe inima ta, ce-ai gândit tu. Să știi că au să vină două potopuri”. Dar Adam nu știa ce înseamnă potop.
„Dar ce înseamnă potop?” „Dumnezeu va înmulți două stihii: apa și focul; că toată lumea este făcută din patru stihii, și trupurile noastre, toate: foc, pământ, apă și aer. Și un potop o să fie cu apă și altul cu foc”.
Dar Adam a zis: „Doamne, când va veni potopul?” „Adame, nu-ți pot spune acum când, dar uite ce este! Unde stai, este un pârâu cu piatră, cu lespezi multe și pădure. Deci ia pe feciorii tăi care te ascultă – că avea poate o sută, două, buni – aici unde stai tu, ia lețuri din pârâu și lut, că în loc de ciment ia lut, și să faci un foc mare la temelia turnului. Uite, pădurea este aproape. Aduceți lemne mari. Iar deasupra turnului să puneți un vas mare cu apă.
Când veți termina turnul de făcut, o să vină peste voi un somn mare. Să nu stați lângă turn când îl veți termina. Fugiți deoparte de turn și dormiți. Când vă veți trezi, dacă vedeți că apa s-a vărsat de pe stâlp și a stins focul, să știți că potopul cu apă vine întâi”.
Nu l-a mai văzut pe Arhanghelul Uriil, căci ca fulgerul s-a dus. Și îl vedeau băieții pe Adam că vorbește, dar pe înger nu-l vedeau. Și băieții i-au adus mâncare și ziceau: „Tata a înnebunit! Uite, vorbește singur!” Că nu-l vedeau pe Arhanghelul Uriil. Îl vedeau numai pe Adam, dar nu vedeau îngerul care vorbește cu dânsul. Și l-au întrebat ei: „Tată, dar cu cine vorbeai dumneata?”
Și a plâns Adam! „O, dragii mei copii, cu cine vorbeam! Nu l-ați văzut?” „Nu!” „A venit unul dintre cele șapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu”.
Aceștia poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil și Uriil. Toți au terminația „il”. Știți ce înseamnă? Înseamnă Dumnezeu! Știți care este adevăratul nume al Arhanghelului Mihail? „Miha” înseamnă putere și „il”, Dumnezeu, El se tălmăcește „puterea lui Dumnezeu”.
Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă, bărbat, „ri” înseamnă tare, și „il”, Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcuiește „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toți au nume dumnezeiești: Rafail, înseamnă „povățuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinței lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tălcuiește „foc și lumină dumnezeiască”. Acesta a venit la Adam, cel de-al șaptelea arhanghel. Acesta a venit la Adam și Eva și când au plâns o sută de ani la poarta Raiului și le-a spus să-și ia de grijă, că nu le dă drumul înapoi în Rai.
Atunci Adam a făcut turnul acesta despre care am spus. Și când l-au terminat, la toți le-a fost somn și toți au fugit, nu cumva să cadă turnul pe ei. Și când s-au sculat, focul pe care l-au făcut ei la temelia ternului s-a stins, că apa s-a vărsat singură pe foc. Și au știut că vine întâi potopul cu apă, dar n-au știut când. Și a început Adam a se ruga: „Doamne, știu că vine apa întâi. Dar nu știu când. Și tare-s îngrijorat, ca să nu ne aducă moartea”.
Peste 70 de ani, când era Adam la tunsul oilor, a venit același înger și i-a zis: „Adame, te rogi lui Dumnezeu să știi când vine potopul cu apă. Nu fi îngrijorat! Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă. Întâi se va naște un om, Noe, tot din neamul lui Set, din cei curați, foarte plăcut lui Dumnezeu, și aceluia i se va arăta Dumnezeu, cu 150 de ani înainte de potop, să-i poruncească să-și facă corabia. Și apoi o să fie potopul. Și va cruța Dumnezeu numai atâta: pe Noe, soția și feciorii lor cu soțiile.
Adam a zis: „Doamne, ce semn o să vină înainte de potop?” Și le-a spus: „Uite ce semn. Băgați de seamă să spuneți la copiii voștri, că înainte de potopul cu apă o să se nască un popor uriaș, pentru că au să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, și o să fie răi înaintea lui Dumnezeu. Și o să zică Dumnezeu, cum spune în Biblie: că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om. Și vor fi foarte urâți înaintea Domnului, că uriașii creșteau de trei ori ca cedrii Libanului. Și erau cei mai urâți oameni de pe fața pământului și cei mai spurcați. Mâncau și copiii pe care îi lepădau femeile lor, așa de spurcați erau. Căci până la potop nimeni n-a mâncat carne, decât uriașii. Dar nu mâncau numai din dobitoace, ci mâncau și pe cei din neamul lui Set.
Erau două feluri de popoare: oameni mari, uriașii, și cei din neamul lui Set, care erau normali. Și cea mai mare scăpare aveau cei mici ca noi, că se ascundeau în păduri. Uriașii prin pădure nu puteau fugi, că pădurea era numai până la genunchi la ei, cum este la noi iarba. Și când îi prindeau uriașii pe aceștia, aveau niște oale mari, și băgau câte 50 de oameni la fiert o dată. Mâncau carne de oameni uriașii.
Atunci i-a spus Arhanghelul Uriil lui Adam: „Băgați de seamă că are să se facă un popor uriaș, că o să se amestece fiii lui Set și o să calce poruncile lui Dumnezeu. Și se va face acest popor, și pentru aceștia se va grăbi Dumnezeu să aducă potopul, că nu-i va mai putea suferi pe fața pământului pentru răutățile lor. Dar înainte de potop iată ce alte semne vor fi: vor purta oamenii la dânșii apă în vase de lemn, de piatră, de lut și în burdufuri de capre și n-au să se sature de apă. Când se vor întâlni unul cu altul, în loc de bună ziua, o să întrebe: «Ai apă?» «Am!» O să bea oamenii multă apă vreo 500 de ani înainte de potop. Și acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prin apă”.
„Dar potopul cu foc?”, a întrebat Adam. „Potopul cu foc o să fie la sfârșitul lumii, i-a spus Uriil. Atunci când o să se depărteze lumea de Dumnezeu, o să se ivească o buruiană, tutunul. Și oamenii vor merge după aceste buruieni, care nu le vor ține nici de foame, nici de sete”. Tutunul a fost adus în Franța de împărăteasa Ecaterina din America și se chema „iarba împărătesei Ecaterina”. Dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi. Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc și fum, va fii semn că vine focul și fumul, care o să iasă dintr-înșii. Acesta va fi primul semn al sfârșitului veacurilor. Al doilea semn va fi răcirea credinței în Dumnezeu și oamenii se vor înrăi foarte tare. Potopul cu foc va fi la sfârșitul lumii, așa cum se pregătește acum.
Cleopa Ilie, Ne vorbește părintele Cleopa vol. 3