Când omul stă în fața împăratului său, cerându-i milă, privește la el cu smerenie și cu evlavie, iși pleacă genunchii și se închină in fața lui, având îndreptate într-acolo toată mintea și gândurile sale, numai de aceasta se îngrijește și pentru aceasta străduiește, căutând cum să-l înduplece pe împărat să fie milostiv și să dobândească lucrul dorit.
Vezi, creștine, cum îi cere un om altui om milă? Câtă atenție, smerenie și respect arată, dorind să primească lucrul cerut? Din exemplul acesta învățăm și noi cum ar trebui să stăm in rugăciune în fața Domnului Dumnezeu și Împăratului nostru, privind cu umilință la fața Lui preacurată, aplecându-ne genunchii cu smerenie și căzând în fața măreției Lui, cerându-l lucrul dorit.
O, omule! Nu uita, în rugăciunea ta, că stai în fața lui Dumnezeu, că vorbești cu El, spunându-i: „Doamne, miluiește! Doamne, milostivește-Te, Doamne, auzi-mă! Doamne, mântuiește-mă!” Și altele asemenea. Cine ești tu? Pământ și cenușă, și un păcătos. În fața cui stai și cu cine vorbești? În fața Iul Dumnezeu Cel sfânt și înfricoșător, în fața Căruia toate făpturile văzute și nevăzute sunt un nimic. Ești un vierme mic și sărăcăcios, pe deasupra și păcătos, stând și rugându-te lui Dumnezeu Cel veșnic, de neapropiat și atotputernic. Gândește-te singur, de câtă smerenie și evlavie ai nevoie în cazul acesta! Dacă în fața împăratului pământesc stai cu smerenie, cerându-i lucrul dorit, cu atât mai mult în fața Împăratului ceresc!
După cum știm, nu în orice loc și nici în orice vreme putem să venim cu cererile noastre la împăratul pământesc sau la vreun demnitar înalt. Or, nu stau lucrurile la fel și cu Dumnezeul nostru, creștine? Acestuia putem să ne adresăm pretutindeni și mereu. El este gata întotdeauna și oriunde să ne asculte rugăciunea. Noaptea și ziua, dimineața și seara, orice vreme și orice ceas sunt potrivite pentru rugăciune.
În plus, ne putem adresa Lui în orice loc, fiindcă El petrece cu noi peste tot și întotdeauna. De aceea, putem să ne apropiem de El cu cererile noastre în biserică, acasă, în adunări, pe cale, la muncă, în patul nostru, când mergem și când stăm, când muncim și când ne odihnim; și în orice loc și timp. Căci pretutindeni și mereu ne putem înălța la Domnul mintea și inimile noastre, punând în fața Lui cererea inimilor noastre, căzând în genunchi în fața ochilor Lui milostivi și așteptând de la El milă. Ne apropiem de Dumnezeu nu cu picioarele, ci cu inimile. De aceea și tu, creștine, apropie-te pretutindeni și mereu de Creatorul tău milostiv, mărturisește-ți și disprețuiește-ți sărăcia, nimicnicia și ticăloșia, șl primește de la El bogăția bunătății Lui.
Sfântul Tihon din Zadonsk; Cuvinte alese
[…] poporul nostru este înrădăcinat obiceiul creștin ca, în vreme de necaz, rugăciunea să fie însoțită și de post. Mama postește pentru copilul bolnav. Fratele postește pentru […]