vin. sept. 25th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

În Rai nu mergem la cravată

Spunea un monah:

– În Rai nu mergem la cravată. Îi vedeți pe sfinți? Cine a mers cu inteligența sa omenească în Rai? Unul fără cap, altul fără mâini, altul fără picioare, săraci, calomniați, bolnavi… Strâmtă este calea care duce spre larghețea Raiului, după cum spune Profetul David: întru necaz mi-ai lărgit inima (Psalmi 4, 2).

Prin strâmtorarea necazurilor ne vom lărgi și inima noastră, va înflori de bucurie veșnică. Să nu căutăm un creștinism inteligent, neșifonat și cu diplomă, considerându-i pe toți cei simpli și disprețuiți ca „nebuni ai lumii”, ca țărani și inculți, care nu pot sta în slava lui Hristos, pentru că aceștia vor vedea primii fața lui Dumnezeu.

Luați seamă să nu disprețuiți pe vreunul dintre aceștia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd fața Tatălui Meu Care este în ceruri (Matei 18, 10 ).

Mi-aduc aminte că prin anii ’80 a stat aici în Sfântul Munte un laic smerit și neobservat. Înainte de adormire s-a învrednicit de a ajuns monah, cu numele Agapie. Această pasăre a cerului era disprețuită de orice părere omenească și uitat de lume. Era nevăzător și mai târziu și-a pierdut și auzul. Însă ce căldură de dragoste dumnezeiască primeam când mergeam să îl vizităm noi, călugării mai tineri! Și pentru că nu putea nici să vadă, nici să audă, îi luam mâna și-i scriam cu degetul în palmă litera inițială a numelor noastre. De exemplu, îi făceam un cerc în palmă.

Aaa, ești părintele Onufrie? Să fii binecuvântat!

Însă plecam plini de duh de la acest „nebun” al lumii. Primeam atâta folos de parcă am fi mers la Sfântul Paisie.

Fără cuget martiric și fără cruce nu este posibil să existe nici preot adevărat, nici monah, nici creștin simplu.

Ca să fim greșit înțeleși de oameni ajunge doar să fim bine înțeleși în fața lui Dumnezeu.

0 Shares
Share via
Copy link
Powered by Social Snap