Dum. feb. 28th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Începe timpul „Ortodoxiei pătimitoare”

În osteneala vremurilor pe care le trăim, când este atât de greu să auzi vreun cuvânt care să fie întru totul acoperit de lucrare, cei care își caută cu adevărat izbăvirea din această vale a plângerii, știu că trăim vremuri de cumplită secetă și foamete lăuntrică. Așadar unde altundeva să alergăm după ajutor și hrană lăuntrică dacă nu la Sfinții lui Dumnezeu? De vom cerceta scrierile lor, vom înțelege mai bine vremurile în care ne aflăm și vom pricepe că Domnul este în neîncetată lucrare, chiar dacă lumea de azi e covârșită de noianul răutăților și nelegiuirilor.

Văzând asaltul minciunii, fățărniciei și a materialniciei asupra propovăduirii lui Hristos, ajungem la concluzia că cea mai succintă descriere a lumii contemporane o găsim în cuvântul Sfântului Antonie cel Mare: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și, când vor vedea pe cineva că nu înnebunește, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”. Ca încununare a nebuniei necredinței sale și a tuturor fărădelegilor săvârșite, lumea va dobândi un cârmuitor așa după cum și-l dorește, despre care Sfântul Apostol Pavel ne spune că este „omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2, 3-4).

Și pentru că nu puțini sunt cei care privesc în jurul lor și se întreabă când va veni în lume acest cumplit stăpânitor, Arhiepiscopul Teofan al Poltavei (1873-+1940) răspunde deopotrivă tuturor: „Mă întrebați despre viitorul apropiat și zilele din urmă. Nu voi vorbi de la mine, ci vă voi spune din descoperirile Stareților. Ei mi-au împărtășit următoarele: Venirea lui Antihrist se apropie, este foarte aproape. Timpul care ne mai desparte de acea clipă se numără cu anii, fiind de cel mult câteva decenii”.

Părintele duhovnicesc al Fericitului Teofan al Poltavei a fost Sfântul Teofan Zăvorâtul, cel care spre sfârșitul veacului al XIX-Iea dădea această mărturie despre vremurile pe care le trăim azi: „Când autoritatea monarhică va cădea și poporul își va instala pretutindeni autoguvernarea (republici, democrații), acolo Antihristul își va găsi mediul prielnic pentru activitatea sa. Pentru Satana nu va constitui o dificultate să pregătească voci în favoarea renunțării la Hristos, după cum a arătat experiența Revoluției franceze. Atunci nu va fi nimeni care să opună un veto autoritar. Așadar, când astfel de regimuri, gata să se conformeze aspirațiilor antihristice, vor fi instalate peste tot, atunci se va ivi Antihristul”.

Despre cele ce se petrec în zilele noastre, Părintele Serafim Rose scria încă din anii ’80 ai veacului trecut: „Timpurile care vor urma, mai mult poate decât cele dinainte din istoria Bisericii, sunt cele pe care Sfântul Grigorie Teologul le-a numit atât de bine «Ortodoxia pătimitoare». Trăim cu adevărat timpuri apocaliptice: ateismul cuprinde întreaga lume, credințele mincinoase se răspândesc ca niciodată înainte, prinzând în mrejele lor pe cei treziți din somnul necredinței, ecumenismul se apropie tot mai mult de țelul său, acela al unei mincinoase biserici mondiale („desfrânata” din Apocalipsă — 17, 15), iar duhul lui Antihrist care va să vină a început ași lăsa peste tot pecetea. Cei care-I vom rămâne credincioși lui Hristos în aceste vremuri de pe urmă va trebui să ne gătim spre chinuri și lupte care vor arăta cu adevărat credincioșia inimilor noastre. Insă mai presus de aceste chinuri și de stăpânitorul acestei lumi care le aduce asupra noastră, este Cel Care ne-a făgăduit că va fi cu noi «în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor>> (Matei 28, 20)”.

Astăzi se poate vedea foarte lesne că societatea românească în ansamblul ei a devenit una consumatoristă și și-a închegat direcția și orientarea după „multrâvnitul” model occidental „al tuturor posibilităților”.

Astfel, într-un ritm susținut, ajungem grabnic din urmă Apusul în închinarea sa înaintea materiei și a confortului pământesc. Și chiar dacă nu ne vine să credem, această închinare ajunge în cele din urmă la însăși persoana Antihristului și-l cheamă ca stăpânitor al acestei lumi.

din cartea: Apostazia și Antihristul