Despre încercarea credinței Sfântul Apostol Petru spune „Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea care este gata să fie descoperită în vremurile de apoi! În care voi vă bucurați mult, măcar că acum dacă trebuie, sunteți întristați pentru puțină vreme, prin felurite încercări; pentru că încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul, care piere și care totuși este cercat prin foc, să aibă ca urmare, lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Iisus Hristos.” (1 Petru cap. 1 vers. 5-7)
Pilda împăratului David când îl urmărea fiul său Avesalom să-l piardă
Un frate a întrebat pe un Părinte oarecare, zicând:
– Când se va întâmpla a se porni un frate asupra mea cu mânie, sau cu mândrie și va începe înaintea oamenilor a mă ocărî și a mă defăima și a mă batjocori pe mine, spune-mi, Părinte, ce voi face atunci, ca să nu mi se tulbure inima mea asupra acelui frate, auzind eu atâta ocară, defăimare și batjocură înaintea atâtor oameni cinstiți, de la acel frate? Răspuns-a bătrânul:
– La o întâmplare ca aceea ne-a lăsat nouă chip de mare folos fericitul David, împăratul Ierusalimului, când se ridicase asupra lui cu mare putere Avesalom, feciorul lui, și îl gonea pe el, ca să ajungă să-l omoare și să-i ia împărăția lui; și fugind el și boierii săi și cu slujitorii casei lui, care erau cu el, mergeau pe sub un deal. Iar un om oarecare, ce-l chema Semei a început să strige în gura mare din acel deal, a ocărî și a defăima pe împărat întru auzirea lui și a tuturor boierilor și a slugilor lui, încă și cu pietre arunca din deal asupra împăratului. Iar boierii și slujitorii care erau cu împăratul, ne mai putând suferi ocara și batjocura acelui om fără de omenie, au grăit împăratului, zicând: „Împărate, pentru ce taci? Poruncește să luăm capul acelui câine rău, că nu mai putem suferi o ocară și o batjocură ca aceasta asupra domnului nostru, de la un câine ca acela!” Zis-a lor împăratul: „Ba, nici un rău nu-i faceți lui, că Dumnezeu îi poruncește lui ca să mă ocărască și să mă blesteme pe mine și să-mi zică acele cuvinte„. Deci și tu, fiule, când se va porni un frate cu mândrie sau cu mânie asupra ta și te va batjocori și te va ocărî înaintea oamenilor, atunci socotește și zi în gândul tău așa: „Acestui frate, Dumnezeu îi poruncește ca să-mi zică mie acele cuvinte„. Și acestea zicând în gândul tău, îndată se va liniști tulburarea inimii tale; așa fă, fiule, și vei fi liniștit.
Nicodim Măndiță; Credința, nădejdea și dragostea
[…] Auzind acestea, toate au căzut la picioarele ei, mărturisindu-se atunci în multe feluri: una cum a vărsat lături din strachină peste dânsa; alta: „că am îmboldit-o şi am înghiontit-o”; alta: „că i-am pus muştar la nas”, şi, în scurt timp toate au spus că i-au adus ei multe feluri de ocări. […]