Sfântul Ioan Casian ne vorbește despre câteva dintre principiile care ajută la cultivarea și sporirea prieteniei, pe lângă iubirea virtuții. Astfel, este bine să se păstreze egalitatea, fără ca unul să considere că propriile păreri sunt întotdeauna mai înțelepte decât ale celuilalt. De asemenea, este de folos să renunțăm la anumite gesturi sau feluri de a acționa care îl pot afecta pe celălalt. Legătura prieteniei este incompatibilă cu orice fel de supărare născută din orgoliu sau ambiții personale, iar dacă unul dintre prieteni s-a tulburat dintr-un oarecare motiv, trebuie să încercăm să îndepărtăm acea mâhnire, chiar dacă, poate, nu suntem vinovați.
Sfântul Ioan Casian spune: „Așadar, prima temelie a adevăratei prietenii constă în disprețuirea celor lumești și în desconsiderarea tuturor lucrurilor pe care le avem. Este nedrept și lipsit de evlavie ca, după ce am renunțat la ale lumii și la tot ce cuprinde ea, să pui mai presus de dragostea de mare preț față de un frate niște obiecte foarte ieftine, care ți-au mai rămas. A doua temelie constă în a-și analiza fiecare voile sale proprii, ca nu cumva, judecând că el este mai înțelept și mai chibzuit, să creadă că e mai bine să se supună sentimentelor sale decât părerilor celuilalt mai apropiat. În al treilea rând e dator să știe că toate, chiar cele pe care le socotește folositoare și trebuincioase, trebuie puse mai prejos de binele dragostei și al păcii. În al patrulea rând să-și dea seama că nu trebuie să se supere niciodată, fie că pricinile de supărare ar fi drepte sau nedrepte. În al cincilea rând să caute a înlătura ca și cum ar fi a lui supărarea fratelui împotriva sa, chiar dacă a început fără motiv, știind că este deopotrivă de primejdioasă amărăciunea altuia ca și cea pe care i-a pricinuit-o lui altul, dacă n-a alungat-o atât cât este, din sufletul fratelui.„
din cartea: Sfinții Părinți despre prietenie și încredere