Sfântul Paisie Aghioritul, în legătură cu înfrânarea trupească a soților, spune că „în cadrul căsătoriei omul trebuie să se rețină pe sine de la plăceri. Să pună stavilă iubirii de plăceri prin lupta lui râvnitoare. Să nu lase neînfrânate patimile lui și, pe cât poate, să se înfrâneze„.
Care este rânduiala de înfrânare (curăție) și trăire conjugală a soților?
Biserica nu a fixat soților un program de conviețuire, căci nu poate intra în amănuntele zilnice. Ci, a lăsat totul la știința lor și la posibilitatea de a se iconomisi unul pe altul, potrivit cu natura, cu mijloacele și cu idealul fiecăruia. În general, soții au datoria de a se ajuta unul pe altul, atât la bine cât și la necaz, și mai ales la boală și în greutățile vieții în general. Credincioșia unuia față de altul trebuie să fie sfântă; copiii să fie bine crescuți, gospodăria bine chibzuită și demnitatea morală și socială cu grijă păstrată, cum zice și Sfântul Apostol Pavel: Căsătoria să fie cinstită întru toate și patul nespurcat, iar pe desfrânați și pe preadesfrânați îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4).
Un Părinte bisericesc zice: „Cei ce sunt legați prin căsătorie, trebuie să-și fie lor judecători, fiindcă au auzit pe Pavel care scrie că este lucru cuviincios a se depărta unul de altul pentru un timp, prin consimțământ, pentru ca să stăruiască în rugăciune și apoi iar să se apropie” (I Cor. 7, 4; Sfântul Dionisie, 3).
Celor căsătoriți legal le zice același Sfinți Apostol: Să nu vă lipsiți unul de altul decât numai prin înțelegere, pe un anumit timp, ca să vă îndeletniciți cu rugăciunea și apoi iar să vă împreunați ca să nu vă ispitească pe voi satana pentru neînfrânarea voastră. Și aceasta o zic după sfat, iar nu din poruncă (I Cor. 7, 5-6). „Însă este de trebuință a se feri de împreunare sâmbăta și Duminica și în zilele de post, pentru că în aceste zile se aduce Domnului jertfa cea duhovnicească” (Timotei, canonul 13). „Nu s-a oprit bărbatul și femeia de la împreunare trupească, decât numai când vor a se pregăti pentru rugăciune și Sfânta Împărtășanie” (Pravila Mare, 170).
Sfântul Simeon al Tesalonicului învață pe cei căsătoriți: „Trebuie să știm că cei ce se însoțesc prin nuntă s-au legat de la Dumnezeu și sunt curați cu chemarea Celui curat. Deci, trebuie să păzească unul față de altul nunta neîntinată și să viețuiască în pace și evlavie. Cei ce s-au unit de la Dumnezeu cu cinste, curăție și dragoste, să păzească însoțirea într-un cuget, cu pace, ca un mare dar, pentru că vor răspunde înaintea Domnului, alături de celelalte îndatoriri dumnezeiești, îngrijindu-se nu numai de trup, ci și de sufletul lor. Căci numai așa Dumnezeu va fi cu ei. Să-și crească copiii cu frică de Dumnezeu (Ef. 6, 4), să facă milostenie și să se mântuiască” (Sf. Simeon Tesaloniceanul, op. cit., cap. 262).
Pravila Mare a lui Matei Basarab, cap. 170, spune următoarele despre curățenia și înfrânarea trupească a soților: „Bărbatul și femeia să nu se afle în pofta trupului, nici sâmbăta, nici Duminica, că în aceste zile mai mult se face dumnezeiasca Liturghie. Însă sâmbăta pentru sufletele celor morți, iar Duminica pentru Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Însă aceasta să fie cu înțelegerea amândurora, adică să fie cu voia bărbatului și a femeii„.
Iar Molitfelnicul mare, numit Trebnic, pagina 519, spune despre înfrânarea trupească a soților: „În cele patru posturi, precum și miercurea și vinerea este bine ca soții să se înfrâneze de la împreunarea trupească, ca semn că iubim pe Dumnezeu„.
Așadar, zilele de înfrânare trupească ale soților sunt cele patru posturi, miercurea, vinerea, sâmbăta, Duminica și toate zilele de post și sărbătorile de peste an. Soții trebuie să aibă două zile de curăție înainte de a merge sărbătoarea la biserică, iar când vor să se împărtășească, în afară de cele patru posturi, să țină cel puțin o săptămână de curăție înainte de a primi Preacuratele Taine și trei zile după Sfânta Împărtășanie.
De ce se practică înfrânarea trupească între soți, mai ales în posturi și sărbători?
Pentru că atunci se fac rugăciuni și slujbe mai multe în biserici, în mănăstiri și în casele creștinilor. De aceea este nevoie ca toți fiii Bisericii Ortodoxe să se roage mai mult, să postească după putere și să se înfrâneze de la trăirea conjugală, ca să-i audă mai degrabă bunul Dumnezeu, să-i ajute și să le ierte păcatele, știind că fără rugăciune cu credință, cu post și înfrânare de la plăceri, rugăciunea creștinilor nu ajunge la tronul Preasfintei Treimi.
Ce trebuie să facă soții dacă amândoi sau unul dintre ei nu se poate înfrâna conjugal în posturi, în sărbători și în zilele rânduite pentru rugăciune și pocăință?
Să-și ceară iertare amândoi de la Dumnezeu și unul altuia, să se roage mai mult cu post și metanii, mărturisindu-și duhovnicului păcatul lor, iar Domnul, văzându-le smerenia inimii, le va da putere să se înfrâneze pe viitor.