Îngerii în Vechiul și Noul Testament

Sfântul Ignatie Briancianinov în lucrarea sa „Cuvânt despre îngeri” scrie: „Îngerii au permanentă grijă de soarta noastră; Îngerii Luminii depun toate strădaniile ca noi în vremea călătoriei noastre pământești să ne pregătim și să dobândim fericirea cea veșnică; iar îngerii întunericului depun toate strădaniile să ne tragă cu ei in prăpastia iadului. O luptă crâncenă și neîntreruptă se dă pe pământ: de o parte luptă Sfinții Îngeri și binecredincioșii creștini ortodocși, iar de cealaltă parte, îngerii întunericului și oamenii ce se supun lor. Obiectivele luptei sunt soarta veșnică a oamenilor, cea din viața de după moarte și adevăratul creștinism de pe pământ, acest unic mijloc, prin care omul poate dobândi fericirea veșnică în Cer. Necesitatea fundamentală a omului, necesitatea mântuirii, il determină pe fiecare creștin să-i cunoască la momentul cuvenit și cu toată temeinicia atât pe Îngerii Luminii, cât și pe îngerii întunericului spre a atrage asupra sa sfânta iubire și ajutorul celor dintâi, iar de influența pierzătoare a celor din urmă să se depărteze cât se poate de mult„.

Cine sunt Îngerii?

„Cât de minunat este soborul îngeresc, cel nenumărat și atât de armonios alcătuit! Dacă universul cel văzut, de exemplu cel stelar, este atât de minunat și natura cea pământească cu toate stihiile, câmpiile, pășunile, livezile, pădurile, râurile, munții, lacurile ei, cu toate plantele și tot regnul animal și cu celelalte făpturi este atât de mare și minunată, cât de mare și minunată trebuie să fie lumea îngerească, cea plină de lumină, neprihănită, inteligentă, preafrumoasă și preaputernică! O, ce frumusețe, o, ce măreție, o, ce fericire și ce cântare de laudă adusă Creatorului!” (Ioan de Kronstadt)

Îngerii sunt ființe duhovnicești netrupești, înzestrate cu voință, rațiune, putere, cunoștință și curăție, care întrec cu mult gândirea noastră; ei ocupă cea mai Înaltă treaptă în rândul făpturilor și prin ei Domnul Își arată voia Sa și îi face instrumentele împlinirii ei. Expresia psalmului: Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri și pe slugile Tale pară de foc (PS. 103, 5; Evr 1, 7) arată clar și esența duhovnicească (lipsa de trup) a Îngerilor și slujirea lor. Tot despre aceste două însușiri  principale ale Îngerilor vorbește și Apostolul Pavel: Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? (Evr. 1, 14).

În limba greacă cuvântul „anghelos” textual înseamnă „trimis”, „vestitor”. Această rădăcină o întâlnim și la cuvântul „evanghelie”, care etimologic înseamnă „veste bună”. Îngerii au căpătat această denumire datorită slujirii lor față de mântuirea neamului omenesc, pentru care sunt folosiți de Atotbunul Dumnezeu și pe care o împlinesc cu dragoste și râvnă. Culmea acestei slujiri a Îngerilor ca trimiși, ne-a fost arătată în momentul Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: …a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret (Lc. 1, 26) la Preasfânta Fecioară Maria să-i vestească ei că a fost aleasă ca Maică a Cuvântului lui Dumnezeu, Ce avea să ia chip omenesc pentru răscumpărarea omenirii.

Descoperirile biblice arată clar că îngerii nu sunt cele mai importante ființe din Univers. Ei sunt doar niște ființe supuse lui Dumnezeu și se supun Lui ca unui Stăpân. Ei slujesc lui Dumnezeu și chiar și oamenilor. Astfel, Biblia, acordând toată atenția lui Dumnezeu și nu Îngerilor slujitori Lui, ne arată că atenția nemăsurată, care se acordă astăzi Îngerilor, este greșită.

Să dăm totuși prioritate mărturiei Sfintei Scripturi privitoare la Îngeri, citind această mărturie cu ajutorul Sfintei Tradiții a Bisericii, adică cu ajutorul Duhului Sfânt.

Despre momentul apariției Îngerilor nu există în Sfânta Scriptură un indiciu clar. Teologii au în această privință diverse păreri, dar un singur lucru poate fi afirmat cu tărie: Îngerii au fost creați înaintea oamenilor.

Îngerii în Vechiul Testament

Biblia în Vechiul Testament ne povestește despre Îngeri ca despre arătările lui Dumnezeu Însuși, pe Care omului îi este cu neputință a-L vedea (așa a și fost până la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos). În asemenea cazuri Îngerul este mai degrabă nu o persoană, ci glasul lui Dumnezeu, manifestarea lui Dumnezeu. În chipul a „trei Oameni” Se arată Domnul lui Avraam la stejarul Mamvri (Fac. 18). Iar despre cea dintâi arătare a lui Dumnezeu către proorocul Moise se spune: Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieșea dintr-un rug; și a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise și-a zis: „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuiește”. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug și a zis: „Moise! Moise!” Și el a răspuns: „Iată-mă, Doamne!” Și Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ți încălțămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!” (leș. 3, 2-5).

Îngerul este arătare a Dumnezeirii celei necuprinse, a Creatorului lumii, pe care „oamenilor le este cu neputință a-L vedea” (nici proorocii cei văzători de Dumnezeu Moise și Ilie nu L-au putut vedea pe Dumnezeu față către față). Omul Vechiului Testament știa că nu poate să-l vadă cineva pe Îngerul Domnului și să rămână viu. Acest lucru l-a știut Ghedeon, căruia i s-a dat să fie conducătorul și judecătorul poporului lui Dumnezeu: Și îngerul Domnului s-a făcut nevăzut de la ochii lui. Și a cunoscut Ghedeon că acesta este îngerul Domnului, și a zis Ghedeon: Vai de mine, Stăpâne Doamne, că am văzut pe îngerul Domnului față către față!” Zis-a Domnul: „Pace ție. Nu te teme, căci nu vei muri!” (Jud. 6, 21-23).

La fel au crezut și părinții eroului biblic Samson: Și a zis Manoe către îngerul Domnului: „Cum îți este numele? Ca să te mărim, când se va împlini cuvântul tău”. Zis-a îngerul către el: „La ce mă întrebi tu de numele meu? Că el este minunat” (…) Și s-a făcut nevăzut îngerul Domnului de Manoe și de femeia lui. Atunci Manoe a înțeles că acela fusese îngerul Domnului. Și a zis Manoe către femeia sa: „De bună seamă avem să murim, căci am văzut pe Dumnezeu!” Iar femeia lui i-a zis: „Dacă Domnul ar voi să ne omoare, n-ar fi primit din mâinile noastre arderea de tot și prinosul de pâine și nu ne-ar fi arătat toate acelea și nu ne-ar fi descoperit acum aceasta” (Jud. 13, 17-18; 21-23). O mare evlavie înaintea sfințeniei, înaintea voii și puterii Domnului și frica de Dumnezeu sunt înfățișate în această veche reprezentare produsă de adevărata cinstire a lui Dumnezeu, care este departe de orice magie.

Domnul Se arată lui Avraam în chipul a trei Îngeri, ca simbol al Dumnezeieștii Treimi (Fac. 18); doi dintre acești Îngeri merg apoi în Sodoma (Fac. 19) spre a împlini voia lui Dumnezeu — spre a se convinge de neîndreptarea păcătoșilor și a pârjoli cetatea cea ticăloasă. Îngerul Domnului a strigat la Avraam care era gata să-l aducă jertfă pe fiul său Isaac, după porunca Domnului, și din partea lui Dumnezeu se anulează porunca (Fac. 22).

Însă chiar în primele cărți ale Bibliei întâlnim istorisiri despre îngeri ca ființe duhovnicești, deosebite, sfinte: După aceea Iacov s-a dus în calea sa. Și căutând, el a văzut oștirea lui Dumnezeu tăbărâtă, căci l-au întâmpinat îngerii lui Dumnezeu. Iacov însă, când i-a văzut, a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu!” (Fac. 32, 1-2).

Și iată cel mai cunoscut loc din Vechiul Testament, citit la privegherile multor sărbători: Iar Iacov ieșind din Beer-Șeba, s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfințise soarele. Și luând una din pietrele locului aceluia și punându-și-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Și a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau și se pogorau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării și i-a zis:  ,Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, și Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ți-l voi da ție și urmașilor tăi (Fac. 28, 10-13).

Istoria proorocului iubitor de argint, Valaam, mulți o știu măcar din auzite. Balac, regele moabiților, care erau dușmanii Israelului, i-a făgăduit lui Valaam mare răsplată dacă acesta va blestema poporul lui Dumnezeu. A doua zi s-a sculat Valaam, și-a pus samarul pe asina sa și s-a dus cu căpeteniile Moabului. Dar se aprinsese mânia lui Dumnezeu pentru că s-a dus, iar îngerul Domnului s-a sculat, ca să-l mustre pe cale. Cum ședea el pe asina sa, însoțit de două slugi ale sale, a văzut asina pe îngerul Domnului, care stătea în drum cu sabia ridicată în mână, și s-a abătut din drum pe câmp; iar Valaam a bătut asina cu toiagul său, ca să o întoarcă la drum. Dar îngerul Domnului a stat în drumul îngust între vii, unde de o parte și de alta era zid; și asina, văzând îngerul Domnului, s-a tras către zid și a strâns piciorul lui Valaam în zid, și acesta iar a început s-o bată.

Îngerul Domnului însă a trecut iar și a stat la loc strâmt, unde nu era chip să te abați nici la dreapta, nici la stânga. Iar asina, văzând pe îngerul Domnului, s-a culcat  sub Valaam. Atunci s-a mâniat Valaam și a început să bată asina cu toiagul, Dar Domnul a deschis gura asinei și aceasta a zis către Valaam: „Ce ți-am făcut eu, de mă bați acum pentru a treia oară? ” Și Valaam a zis către asină: „Pentru că ți-ai râs de mine; de aș fi avut în mână o sabie, te-aș fi ucis aici pe loc”. Răspuns-a asina lui Valaam: „Au nu sunt eu asina ta, pe care ai umblat din tinerețile tale și până în ziua aceasta? Avut-am oare deprinderea de a mă purta așa cu tine?” Și el a zis: „Nu!” Atunci a deschis Domnul ochii lui Valaam și acesta a văzut pe îngerul Domnului, care stătea în mijlocul drumului cu sabia ridicată în mână, și s-a închinat și a căzut cu fața la pământ. Iar îngerul Domnului i-a zis: „De ce ai bătut asina ta de trei ori? Eu am ieșit să te împiedic, deoarece calea ta nu este dreaptă înaintea mea; și asina, văzându-mă pe mine, s-a întors de la mine de trei ori până acum; deci ea nu s-ar fi întors de la mine, eu te-aș fi ucis pe tine, iar pe ea aș fi lăsat-o vie”.

Zis-a Valaam către îngerul Domnului: „Am păcătuit, pentru că n-am știut că stai tu în drum înaintea mea. Deci, dacă aceasta nu este plăcut în ochii tăi, atunci mă voi întoarce”. Iar îngerul Domnului a zis către Valaam: „Du-te cu oamenii aceștia, dar să grăiești ceea ce-ți voi spune eu!” și s-a dus Valaam cu căpeteniile lui Balac (Num. 22, 21-35) și în loc de blestem a rostit de trei ori binecuvântare asupra poporului lui Dumnezeu.

Îngerii în Vechiul Testament păzesc și îndrumă calea aleșilor lui Dumnezeu. Îngerul ce m-a izbăvit pe mine de tot răul să binecuvânteze pruncii aceștia  – a spus protopărintele Iacov pe patul de moarte, binecuvântându-i pe nepoții săi, Manase și Efraim (Fac. 48, 16). Trimițându-și sluga sa, pe Eliezer, să-i caute soție lui Isaac, Avraam i-a spus acestuia cu încredințare: Domnul Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului… Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta și vei lua femeie feciorului meu de acolo (Fac. 24, 7) și găsirea minunată a Rebecăi Eliezer a văzut-o ca pe împlinirea acestei încredințări. Îngerul Domnului o întoarce pe Agar la Avraam și îi prezice nașterea fiului ei, Ismael (Fac. 16), iar apoi, fiind ea izgonită și pierind de sete în pustie, îi arată un izvor de apă (Fac. 21). Pe Proorocul Ilie Îngerul îl hrănește în pustie (3 Regi 19, 5-8) și îi transmite poruncile lui Dumnezeu (4 Regi 1).

Vechiul Testament ni-l înfățișează pe Înger și ca păzitor personal al omului. În cartea lui Tobit există o istorie minunată despre un Înger, care păzește un om. În această istorie se povestește cum Îngerul Rafail, îmbrăcat în haine omenești, a devenit tovarășul de drum al tânărului Tobie, l-a dus pe acesta la logodnica menită lui de Dumnezeu, l-a învățat să biruiască duhul rău, iar apoi și să-l tămăduiască pe tatăl lui cel orb și abia la despărțire și-a descoperit natura sa îngerească. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei (PS. 33, 7) – se cântă într-unul din psalmii cel mai des interpretați în biserică. Iar într-un alt psalm foarte cunoscut („Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt”) se spune: Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale (PS. 90, 10-11).

Și iată ce imn minunat în cinstea Proniei lui Dumnezeu și a Îngerului-păzitor ca însoțitor al ei în viața omului cântă mult-pătimitorul Iov în locul chinului său, al disputei sale cu Dumnezeu:

Atunci El dă înștiințări oamenilor și-i cutremură cu arătările Sale. Ca să întoarcă pe om de la cele rele și să-l ferească de mândrie; ca să-i ferească sufletul de prăpastie și viața lui de calea mormântului; de aceea, prin durere, omul  este mustrat în patul lui și oasele lui sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de mâncare și inima lui nu mai poftește nici cele mai bune bucate. Carnea după el se prăpădește și piere și oasele lui, până acum nevăzute, îi ies prin piele. Sufletul lui vine încet, încet spre prăpastie și viața lui spre împărăția morților. Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, care să-i arate omului calea datoriei, Dumnezeu Se milostivește de el și zice îngerului: „Izbăvește-l ca să nu cadă în prăpastie; am găsit pentru sufletul lui prețul de răscumpărare!” Atunci trupul lui înflorește ca în tinerețe și el vine înapoi la zilele de la începutul vieții sale. El se roagă lui Dumnezeu și Dumnezeu îi arată bunătatea Sa și-i îngăduie să vadă fața Sa cu mare bucurie și astfel îi dă omului iertarea Sa. Atunci omul privește peste semenii săi și zice: „Păcătuisem și călcasem dreptatea, dar n-am fost pedepsit după faptele mele. Căci El a izbăvit sufletul meu ca să nu treacă prin strâmtorile morții și ochii mei văd încă lumina”. Iată toate acestea le face Dumnezeu de două ori, de trei ori cu omul, ca să-i scoată sufletul din pieire și ca să-l lumineze cu lumina celor vii (Iov 33, 16-30).

Îngerul este întâlnit în Biblie și ca păzitor al poporului. Un astfel de Înger însoțește poporul lui Dumnezeu când acesta fuge din Egipt: Atunci s-a ridicat îngerul Domnului, care mergea înaintea taberei fiilor lui Israel, și s-a mutat în urma lor; și s-a ridicat stâlpul cel de nor dinaintea lor și a stat în urma lor. Astfel a trecut el și a stat între tabăra Egiptenilor și tabăra fiilor lui Israel; și era negură și întuneric pentru unii, iar pentru ceilalți lumină, noaptea, și toată noaptea nu s-au apropiat unii de alții (leș. 14, 19-20). Apoi a zis Domnul către Moise: „Du-te de aici tu și poporul tău, pe care l-ai scos din pământul Egiptului, și suiți-vă în pământul, pentru care M-am jurat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: Urmașilor voștri îl voi da. Eu voi trimite înaintea ta pe îngerul Meu și va izgoni pe Canaanei, pe Amorei, pe Hetei, pe Ferezei, pe Gherghesei, pe Hevei și pe lebusei, și te voi duce în țara unde curge lapte și miere. Dar Eu nu voi merge în mijlocul vostru, ca să nu vă pierd pe cale, pentru că sunteți popor îndărătnic! (leș. 33, 1-3) Vedem că Domnul Se desparte aici de Îngerul trimis.

Îngerii în Noul Testament

În Noul Testament Îngerii apar în momentele hotărâtoare ale Sfintei istorii. Ei vestesc lui Zaharia, Mariei lui Iosif și păstorilor despre nașterea Mântuitorului (Lc. 1), Îi slujesc Domnului după biruința Lui asupra ispititorului (Mt. 4, 11), Îl întăresc în zbuciumul din timpul rugăciunii în grădina Ghetsimani (Lc. 22, 43), vestesc Învierea Lui (Lc. 24, 4-6), iar după înălțarea Lui vestesc a doua Lui venire (Fapte 1, 10-11 ș.urm).

Îngerii se bucură de mântuirea oamenilor: Zic vouă, așa se face bucurie îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește (Lc. 15, 10) și slujesc celor ce sunt chemați să moștenească harul: Vedeți să nu disprețuiți pe vreunul din aceștia mici, că zic vouă: Că îngerii lor, în ceruri, pururea văd fața Tatălui Meu, Care este în ceruri (Mt. 18, 10); Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii? (Evr. 1, 14).

Când moare un om temător de Dumnezeu, Îngerii îl duc în sălașul bucuriei: Și a murit săracul și a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam (Le. 16, 22).

Îngerii i-au eliberat pe Petru și pe apostoli din temniță: Iar un înger al Domnului, în timpul nopții, a deschis ușile temniței și, scoțându-i, le-a zis: Mergeți și stând, grăiți poporului în templu toate cuvintele vieții acesteia (Fapte 5, 19-20); Și iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit Iumină. Și lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deșteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Și lanțurile i-au căzut de la mâini. Și a zis îngerul către el: Încinge-te și încalță-te cu sandalele. Și el a făcut așa. Și i-a zis lui: Pune haina pe tine și vino după mine. Și, ieșind, mergea după înger, dar nu știa că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Și trecând de straja întâi și de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, și poarta s-a deschis singură. Și ieșind, au trecut o uliță și îndată îngerul s-a depărtat de la el. Și Petru, venindu-și în sine, a zis: Acum știu cu adevărat că Domnul a trintis pe îngerul Său și m-a scos din mâna lui Irod și din toate câte aștepta poporul iudeilor (Fapte 12, 7-11).

Îngerii i-au călăuzit pe apostoli în călătoriile lor: Și un înger al Donnului a grăit către Filip, zicând: Ridică-te și mergi spre miazăzi, pe calea care coboară de la Ierusalim la Gaza; aceasta este pustie (Fapte 8, 26) – și i-au pregătit pe păgâni spre a primi vestea despre Hristos: Și a văzut în vedenie, lămurit, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu, intrând la el și zicându-i: Corneliu! Iar Corneliu, căutând spre el și înfricoșându-se, a zis: Ce este, Doamne? Și îngerul i-a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s-au suit, spre pomenire, înaintea lui Dumnezeu. Și acum, trimite bărbați Ia lope și cheamă să vină pe unul Simon, care se numește și Petru. El este găzduit la un om oarecare Simon, tăbăcar, a cărui casă este lângă mare. Acesta îți va spune ce să faci. Și după ce s-a dus îngerul care vorbea cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale de casă și pe un ostaș cucernic din cei ce îi erau mai apropiați (…) Și Petru, coborându-se la bărbații trimiși la el de Corneliu, le-a zis: Iată, eu sunt  acela pe care îl cauți. Care este pricina pentru care ați venit? Iar ei au zis: Corneliu sutașul, om drept și temător de Dumnezeu și mărturisit de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de către sfânt înger să trântită să te cheme acasă la el, ca să audă cuvinte de la tine (Fapte 10, 3-7; 21-22).

Domnul Iisus Hristos nu rareori a vorbit despre Îngeri ca împlinitori ai judecății lui Dumnezeu: Dușmanul care a semănat-o este diavolul; secerișul este sfârșitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii… Așa va fi la sfârșitul veacului: vor ieși îngerii și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți. Și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților (Mt. 13, 39; 49-50). Deosebit de des împlinesc ei acest rol în Apocalipsă.

În Apocalipsă Îngerii se arată foarte des pentru împlinirea judecății lui Dumnezeu.

Evghenie Goncearov; Păzește-ți casa de rău