Îngerii păzitori – slujitori ai mântuirii noastre

„Când închizi ușa locuinței tale și rămâi singur, să știi că împreună cu tine se află Îngerul cel dat ție de Dumnezeu. El este neadormit și, fiind tot timpul lângă tine, vede totul. Pe el nu-l poți înșela și întunericul nu te poate ascunde de el. Împreună cu el Îl simți și pe Dumnezeu, prezent în orice loc. Căci nu există vreun loc sau lucru, în care să nu fie Dumnezeu, Care ține totul în mâna Sa„. (Antonie cel Mare)

„Sfântul Înger păzitor zi de zi și ceas de ceas mă îndrumă pe calea mântuirii. Și văd aceasta cu ochii inimii mele, simt acest lucru și pentru el mulțumesc lui Dumnezeu și slujitorului Său„. (Sfântul Ioan de Kronștadt)

Pentru a-i sprijini pe fiii săi credincioși pe câmpul luptei neîncetate cu răul, care este viața în lumea aceasta decăzută și păcătoasă și pentru a-i conduce în siguranță pe calea vieții cea plină de duhuri rele, Domnul trimite oamenilor pe Îngerii Săi, care sunt păzitori fideli. El rânduiește pentru fiecare dintre noi pe unul dintre oștenii Săi cerești, care devine Îngerul nostru păzitor, devine protectorul nostru. Aceasta este în general credința creștinilor.

După învățătura Bisericii, fiecăruia dintre noi în momentul Botezului Domnul îi dăruiește un Înger păzitor. El se află tot timpul în preajma noastră, păzindu-ne pe toată calea vieții. Noi, oamenii păcătoși, nu îi vedem pe Îngeri așa cum îi văd sfinții. Însă știm și credem că ei sunt tot timpul cu noi. Îngerul păzitor îl însoțește în chip nevăzut pe om toată viața acestuia până dincolo de rnormânt, când îl predă judecății Domnului. Îngerii păzitori sunt necesari, pentru că „de nu ar exista Îngeri păzitori și îndrumători pe lângă oamenii cei buni și binecredincioși, demonii ar nimici tot neamul omenesc, dacă Domnul le-ar îngădui să facă cu oamenii ce ar voi ei căci răutatea diavolilor față de oameni este nemăsurată și zavistia lor față de om nu are margini, fiindcă omul este creat după chipul lui Dumnezeu și menit să moștenească viața veșnică în locul îngerilor căzuți” — scrie Sfântul Ioan de Kronștadt.

După credința și evlavia Bisericii, Îngerul „plânge” atunci când păcătuim sau pierim și luptă pentru noi și împreună cu noi împotriva duhurilor care ne ispitesc. Chiar și în simțămintele și legăturile noastre pământești, omenești uneori pe cel mai iubit și cel mai credincios prieten, pe soție, pe frate, pe soră îi numim Îngeri păzitori pentru a exprima dragostea noastră față de ei și dragostea lor față de noi. Păzindu-ne în chip nevăzut și ziua și noaptea, Îngerii păzitori nu numai că ne îndeamnă la fapte bune, dar ne și ajută să le săvârșim și notează aceste fapte bune pentru a le înfățișa la Înfricoșata Judecată.

Îngerii păzitori ocupă ultimul loc în ierarhia îngerească, însă acest lucru nu trebuie să ne tulbure. Chiar dacă sunt mai departe decât ceilalți de Dumnezeu, slujirea lor este mare în ochii lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt meniți să ne păzească și să ne mântuiască pe noi, oamenii, iar omul, precum se știe, este cununa creației lui Dumnezeu.

Tot ce este bun, curat și luminos în noi, orice gând bun, orice faptă bună, rugăciunea, pocăința, toate acestea se nasc și se săvârșesc în noi din îndemnul Îngerului nostru păzitor. Lucrând prin conștiința și inima noastră, el ne reține de la păcat și sminteală și ne ajută să luptăm cu ispitele.

Când Îngerul păzitor vede că mergem pe calea mântuirii, se sârguiește prin toate mijloacele să ne încurajeze, să ne întărească pe această cale. Dacă noi ne abatem de la calea adevărului, el se străduiește din toate puterile să ne aducă înapoi pe ea. Dar, dacă noi nu-l mai ascultăm deloc pe Îngerul nostru păzitor și cădem în păcat, Îngerul se depărtează de la noi, plânge și, urmărindu-ne de departe, Îl roagă pe Dumnezeu să aibă răbdare cu noi și să amâne pedeapsa. Și, totodată, nu lasă încercările să ne copleșească conștiința și trezește în noi pocăința.

Îngerii ne păzesc în timpul somnului. „Bucură-te, cel ce mă păzești pe mine în vremea somnului” – se spune în acatistul Îngerului păzitor. Ei nu numai că iau parte la mântuirea sufletului omului, dar se îngrijesc și de sănătatea lui trupească, de bunăstarea oamenilor. Îngerii păzitori nu ne părăsesc nici atunci când trecem din viața aceasta vremelnică în cea veșnică.

Sfânta Biserică crede și faptul că Îngerul păzitor este ocrotitorul sufletului creștin și după despărțirea acestuia de trup, când trece prin vămi. De aceea ne și rugăm Îngerului păzitor: „Fii mie apărător când voi trece vămile cele cumplite„. Același lucru îl mărturisesc și Sfinții Părinți ai Bisericii. Sufletul credinciosului creștin așteaptă mângâiere și ajutor de la Îngerul său păzitor și în acea zi Înfricoșătoare, „când Scaunele se vor așeza și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și va judeca oamenii și Îngerii vor sta înainte și pământul se va clătina și toate se vor spăimânta și se vor cutremura„.

Multor sfinți li s-au arătat Îngerii păzitori când erau istoviți în lupta cu duhurile necurate. Sfântul Isaac Sirul spune: „Când vrăjmașul se năpustea în chip vădit asupra sfinților, Îngerii (lor) se arătau în chip văzut și spuneau că au fost trimiși în ajutor„.

Îngerul care i s-a arătat Sfântului Grigorie Dialogul, a spus: „Nu te teme, că, iată, m-a trimis Domnul să fiu împreună cu tine toată viața ta și să duc rugăciunile tale lui Dumnezeu, ca toate cele ce cu nădejde le vei cere de la El, să ți se dea” (Viețile Sfinților, 12 martie).

Cuviosul Nifon a văzut odată lângă porțile casei unei desfrânate un Înger în chip de tânăr, plângând și l-a întrebat de ce plânge. Iar Îngerul a răspuns: „Eu sunt trimis de la Dumnezeu aici spre păzirea unui om, care acum se odihnește în casa aceasta cu o desfrânată și mă mâhnește foarte mult, că nu voiesc a vedea fărădelegea ce o face el. Cum nu voi plânge, văzând în ce fel de întuneric a căzut chipul lui Dumnezeu?” (Viețile Sfinților, 23 decembrie).

Zi de zi la fiecare slujbă Biserica face rugăciuni, în care sunt pomeniți Îngerii păzitori: „Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor al sufletelor și al trupurilor noastre, la Domnul să cerem; și ne ocrotește pe noi cu Sfinții Tăi Îngeri…”. Iar într-una dintre rugăciunile ei tainice (la Liturghia Sfântului Vasile cel Mare) printre binefacerile deosebite ale lui Dumnezeu ea enumeră și faptul că Dumnezeu ne-a dăruit Îngeri păzitori: „Tu ai pus Îngeri păzitori„.

Vorbind despre Îngerii păzitori, Sfântul Isaac Sirul scrie: „Nu rareori se întâmplă să se prăbușească o casă, un zid sau o stâncă, iar acolo să stea cineva, și Dumnezeu în iubirea Sa de oameni poruncește unui Înger să țină ceea ce urmează a se prăbuși până ce vor pleca sau vor fi scoși cei ce stăteau acolo; și, îndată ce pleacă ei, lasă să cadă totul”.

„Să fii încredințat că păzitorul tău este tot timpul cu tine și că împreună cu celelalte făpturi și tu te afli sub același Stăpân, Care numai printr-un semn pune totul în mișcare și toate le pune în bună rânduială. Stai, așadar, cu bărbăție și cu inimă bună. Nici demonii, nici fiarele sălbatice, nici oamenii împătimiți nu-și pot face voia lor spre răul și pierzarea ta de nu va îngădui aceasta voia Ocârmuitorului. De aceea spune sufletului tău: Eu am un păzitor, care mă ocrotește; și niciuna dintre făpturi nu se poate înfățișa înaintea mea decât dacă are poruncă de Sus. Iar, dacă aceasta va fi voia Stăpânului meu, ca cei vicleni să aibă putere asupra făpturii Lui, voi primi aceasta fără să mă mâhnesc, căci nu-mi doresc ca voia Domnului meu să rămână neîmplinită”. Astfel, în ispitele tale vei fi plin de bucurie, ca unul ce știi și înțelegi întru totul că ești cârmuit de Pronia Stăpânului Ceresc. Așa să-ți întărești inima ta cu nădejdea în Domnul”.

Toate cele spuse mai sus îl determină pe fiecare creștin să-l cinstească cu evlavie pe Îngerul său păzitor și să-i adreseze rugăciuni. Mai este, oare, necesar să aducem dovezi ale acestei îndatoriri? Îngerul păzitor are dreptul să fie cinstit de noi, pentru că el este trimisul lui Dumnezeu, este sfânt și este binefăcătorul nostru.

Știind că Îngerii păzitori sunt tot timpul cu noi și că ei sunt martorii cei mai apropiați și de fiecare zi ai vieții noastre, trebuie să fim cu băgare de seamă ca nu numai prin fapte, dar nici prin gânduri, nici prin cuvinte să nu-i supărăm și să nu-i depărtăm de la noi. Iar în cazul căderii în păcat să mânecăm prin pocăință grabnică și sinceră să-i atragem la noi pe păzitorii și ajutătorii noștri cerești ca să-i bucurăm nu numai pe ei, ci și pe toți ceilalți Îngeri din ceruri, care se bucură și pentru un singur păcătos, ce se pocăiește (Lc. 15, 10).

În Vechiul Testament există locuri care, în înțelegerea unanimă a Părinților Bisericii, cuprind învățătura despre Îngerii păzitori. Astfel sunt următoarele locuri: Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El și-i va izbăvi pe ei (PS. 33, 8). Nu vor veni către tine rele și bătaie nu se va apropia de locașul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale (PS. 90, 10-11).

Numeroase exemple din viețile sfinților adeveresc calitatea Sfinților Îngeri de păzitori și slujitori ai mântuirii omenești. Iată câteva exemple de acest fel:

Sfântul Ioan Scărarul mărturisește despre sine, zicând: „Îngerul m-a luminat când tânjeam după mari descoperiri”.

În viața Sfântului Mucenic Sebastian (Viețile Sfinților, 18 decembrie) se povestește că, atunci când un conducător a distrus idolii, i s-a arătat un Înger în chip de tânăr și i-a spus: „Domnul nostru Iisus Hristos, întru Care ai crezut, m-a trimis la tine ca să primești sănătate în toate mădularele tale„. El s-a ridicat și a vrut să cadă la picioarele Îngerului să le sărute, însă Îngerul a spus: „Vezi să nu te atingi de mine, pentru că încă nu ești spălat cu Sfântul Botez de necurăția idolească„. De aici vedem că Sfinții Îngeri ajută la mântuirea nu numai a celor botezați.

Evghenie Goncearov; Pazește-ți casa de rău