Întoarce-te la Dumnezeu, încă mai este timp

Domnul te-a miluit zidindu-te, purtând grijă de tine și, mai ales, răscumpărându-te — prin baia celei de-a doua nașteri te-a înnoit, cu Trupul și Sângele Său te-a hrănit și ți-a făgăduit că ai să fii una cu El în toată veșnicia; de câte ori, căzut fiind, te-a ridicat, bolnav fiind cu duhul te-a tămăduit, de câte ori nu te-a făcut să simți apropierea Sa și îmbrățișarea iubirii Sale, de câte ori ți-a dat să guști dulceața rămânerii întru voia Lui și întru plinirea sfintelor Lui porunci! — Tu ai disprețuit toate acestea; toată purtarea de grijă pentru tine a fost degeaba; ai aruncat în urmă toate milele lui Dumnezeu față de tine.

Dumnezeu te ține în dreapta Sa. El e aproape și vede toate mișcările inimii tale. Tu ți-ai îngăduit să te împreunezi înaintea feței Lui cu gândurile viclene, cele potrivnice Lui. Tu te-ai aprins de patimi, care sunt urâciune pentru El. Tu ai săvârșit înaintea feței Lui prin faptă păcatul zămislit lăuntric, care-L jignește. Tu ai știut că este rău ce faci, și nu te-ai ferit. Puteai să nu voiești păcatul — și ai poftit. După ce ai poftit, puteai să nu săvârșești cu fapta — și ai făcut, Nimeni nu te-a silit. Voia ta rea a domnit în tine și te-a tras pe căi rele. Păcatul atrage prin dulceață, iar apoi chinuie prin amărăciune făcătoare de stricăciune. Și iată, lumina minții s-a întunecat în tine; șerpii patimilor te mușcă și apăsarea unei nemulțumiri cât se poate de mari te chinuie. Ești asemenea unei crengi uscate, unui vas spart, unei păsări cu penele jumulite. Și acesta încă nu-i sfârșitul. Adu-ți aminte că sfârșitul ramurii uscate este văpaia ce arde și nu mistuie.

Aceste cugetări și altele asemenea lor să le sălășluiești în sufletul tău, păcătosule, și înduplecă-l să dobândească rușine și scârbă față de păcat și de starea sa păcătoasă, să simtă supărare asupra relei sale voi și teamă pentru soarta sa veșnică. Acestor simțăminte să le dai naștere — iar mai departe să nu mergi, și să nu te arunci în prăpastia întristării și deznădejdii. De la Dumnezeu nu fugi: unde să fugi de El?! El te ține în legăturile ființării, și nimicul nu te va înghiți chiar dacă ai vrea. Așadar, fugi la El și îndreaptă-te spre sânul milostivirii Lui, ca să cazi acolo. Încă trăiești pe pământ. Dătătorul de viață prelungește viața ta de aici ca prin această prelungire a milei să te atragă la El. El încă îți mai dăruiește răstimp de viață, așteptând să lași în cele din urmă păcatul și să te întorci la El. Tu ești smochinul care a mai fost lăsat un an în grădina celor ce trăiesc pe pământ. Deci, înțelepțește-te ca să te folosești cum se cuvine de acest dar.

Sfântul Teofan Zăvorâtul; fragment din predica din duminica vameșului și fariseului