Învățăturile Sfântului Serafim de Sarov despre rugăciune
● Bineînțeles, orice faptă bună făcută pentru Hristos dă harul Duhului Celui Sfânt, dar cel mai mult îl dă rugădunea, pentru că ea ne este întotdeauna la îndemână ca unealtă pentru dobândirea harului Duhului. Poate că ați vrea să mergeți la biserică, dar fie că nu este biserică în locul acela, fie că slujba s-a terminat. Ați vrea să dați milostenie unui sărac, dar fie că nu-i nici un sărac prin preajmă, fie că nu aveți ce să dați. Ați vrea să vă păziți fecioria, dar nu aveți putere să vă împliniți această dorință fie din pricina alcătuirii (constituției) voastre, fie din pricina curselor vrăjmașului, cărora din omenească neputință nu le puteți sta împotrivă. Ați vrea să faceți vreo altă faptă bună pentru Hristos, dar tot nu aveți putere sau nu aflați prilej. Iar rugăciunea nu este atinsă de nimic din aceste piedici: oricine — bogat ori sărac, de vază ori de rând, puternic ori slab, sănătos ori bolnav, drept ori păcătos — se poate ruga oricând”.
● „Iată cum să vă rugați: Doamne, învrednicește-mă să mor cu sfârșit creștinesc; nu mă lăsa, Doamne, la Judecata Ta cea înfricoșată, nu mă lipsi de Împărăția Cerurilor! Împărăteasa Cerurilor, nu mă lăsa pe mine!”
● „Mare mijloc spre mântuire este credința și mai ales rugăciunea neîncetată, din inimă. Pildă ne este Sfântul Proroc Moisi. Mergând în rândurile cetelor lui Israil, se ruga în tăcere cu inima, și Domnul i-a zis lui Moisi: Moisi, Moisi, ce strigi către Mine? Iar când Moisi și-a ridicat mâinile la rugăciune, atunci l-a biruit pe Amalic… Iată ce înseamnă rugăciunea! Este nebiruită biruință! Sfântul proroc Daniil spune: mai bine să mor, decât să las rugăciunea fie și pentru o clipită. Prin rugăciune, prorocul Daniil a astupat gurile leilor, iar cei trei tineri au stins cuptorul cel de foc”.
● „Însingurarea și rugăciunea sunt mari mijloace spre fapta bună: curățind mintea, ele o fac străvăzătoare” .
● „Cei ce s-au hotărât cu adevărat să slujească Domnului Dumnezeu sunt datori a se îndeletnici cu aducerea-aminte de Dumnezeu și cu rugăciunea neîncetată către Iisus Hristos, zicând cu mintea lor: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Iar în ceasurile de după masă această rugăciune se poate spune așa: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu miluiește-mă pe mine, păcătosul, ori putem alerga de-a dreptul la Născătoarea de Dumnezeu, rugându-ne: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi! Ori se poate spune arhangheliceasca heretisire: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, bucură-te! Prin această îndeletnicire, prin păzirea de împrăștiere și prin păstrarea păcii conștiinței, ne putem apropia de Dumnezeu și ne putern uni cu El: pentru că, după spusele Sfântului Isaac Sirul, fără rugăciunea neîncetată nu ne putem apropia de Dumnezeu”.
● „Dacă în rugăciune se va întâmpla să te robești cu mintea întru împrăștierea gândurilor, se cuvine să te smerești înaintea Domnului Dumnezeu și să ceri iertare, zicând: am păcătuit, Doamne, cu cuvântul, cu fapta, cu gândul și cu toate simțirile mele”.
● „Drept aceea, se cuvine să ne străduim întotdeauna a nu ne lăsa pradă împrăștierii gândurilor, căci urmarea acestui lucru este că sufletul se abate prin diavoleasca lucrare de la aducerea-aminte de Dumnezeu și de la dragostea de El, după cum spune Sfântul Macarie: toată osârdia potrivnicului nostru este ca să abată gândul nostru de la aducerea aminte de Dumnezeu, și de la frica Lui, și de la dragostea Lui. Iar când mintea și inima vor fi unite în rugăciune și gândurile sufletului nu vor fi răspândite, inima se va încălzi cu căldura duhovnicească, în care va răsări lumina lui Hristos, umplând de pace și bucurie tot omul cel lăuntric” .
● „Să chemăm numele Domnului, și ne vom mântui. De vom avea pe buze numele lui Dumnezeu, ne vom mântui. Descoperă spre Domnul calea ta și nădăjduiește întru Dânsul, și El va face, te va milui, va scoate ca lumina dreptatea ta, și judecata ta ca amiazăzi (Ps. 36, 5-6), numai să te supui Domnului și să te rogi Lui. Cine va continua în felul acesta nu va rămâne lipsit de mila lui Dumnezeu. Rugăciunea e calea către Domnul. Cel ce se împărtășește cu evlavie de Sfintele Taine, și nu numai o singură dată în ani, se va mântui, va propăși și va avea zile multe chiar pe pământ. Amintiți-vă cuvintele apostolești: bucurați-vă totdeauna, neîncetat rugați-vă, pentru toate mulțumiți (1 Tes. 5, 16-18). La o asemenea stare fericită și pașnică a sufletului, cred că din marea milă a lui Dumnezeu se va însemna harul și asupra neamului celui ce se împărtășește. Înaintea Domnului, un singur om care face voia Lui este mai presus decât zece mii de nelegiuiți”.
Sfântul Serafim de Sarov; Rânduieli de viață creștină
[…] Când te rogi, trebuie să fii cu mare luare-aminte la cuvintele pe care le rostești. În timpul rugăciunii atenția să-ți fie acolo! Mintea este în stare să plăsmuiască orice. În gânduri putem să ne facem orice chip! Și atunci, parcă ni se arată ceva, suntem cu totul încredințați de ceea ce ni se arată. Nu, asta nu! Atunci suntem cu adevărat împrăștiați, zdrobiți. Iar Sfinții Părinți tâlcuiesc să cugetăm numai la patru lucruri în timpul rugăciunii. Nu să ai gânduri, ci să ai conștiința acelor lucruri în minte — și anume, să cugeți la moarte, la judecată, la Rai și la iad. Acestea sunt cele patru lucruri. […]