Nu cumva să creadă cineva că numai cuvinte goale sunt cele zise despre judecată. Ci, cu dinadinsul și cu întemeiere, toți să credem Domnului: că este învierea morților și judecată și răsplătire a celor bune și a celor rele, după dumnezeieștile Scripturi.
Mai întâi va răsuna trâmbița arhanghelului. Acestui răsunet al trâmbiței cerești îi va urma învierea morților din morminte, învierii îi va urma înfricoșata Judecată a lui Dumnezeu. Și înfricoșatei Judecăți a lui Dumnezeu îi va urma viața celor drepți în împărăția veșnică a lui Hristos. Așa a fost proorocit de către Cel Adevărat. Toate proorocirile Sale s-au îndeplinit. Și aceasta se va îndeplini.
Mărturii despre învierea morților din Sfânta Scriptură: „Fost-a peste mine mâna Domnului și m-a dus Domnului cu Duhul și m-a pus în mijlocul unui câmp plin de oase omenești, și m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe fața pământului și uscate de tot. Și mi-a zis Domnul: «Fiul omului, oare vor învia oasele acestea?» Iar eu am zis: «Dumnezeule, numai Tu știi aceasta». Domnul însă mi-a zis: «Prorocește asupra oaselor acestea și le spune lor: Oase uscate, ascultați cuvântul Domnului! Așa grăiește Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată, Eu voi face să intre în voi duh și veți învia. Voi pune pe voi vine și carne va crește pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh și veți învia si veți ști că Eu sunt Domnul».
Prorocit-am deci precum mi se poruncise. Și când am prorocit, iată s-a făcut un vuiet și o mișcare și oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Și am privit și eu și iată erau pe ele vine și crescuse carne și pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele. Atunci mi-a zis Domnul: «Fiul omului, prorocește duhului, prorocește și spune duhului: Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi și suflă peste morții aceștia și vor învia!» Deci am prorocit eu cum mi se poruncise, și a intrat în ei duhul și au înviat și mulțime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor” (lez. 37, 1-10).
Și mai jos: „Așa grăiește Domnul Dumnezeu: Iată, Eu voi deschide mormintele voastre și vă voi scoate pe voi, poporul Meu, din mormintele voastre și vă voi duce în țara lui Israel” (Iez. 37, 12).
Și Mântuitorul zice: „Că vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși cei ce au făcut cele rele, întru învierea osândirii” (In 5, 28-29). Și iarăși: „Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, de va și muri, viu va fi, și oricine trăiește si crede în Mine nu va muri în veac” (In 11, 25).
Sfântul Apostol Pavel, în Epistola întâi către Corinteni, zice: „Iar dacă se propovăduiește că Hristos S-a sculat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților? Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos dar n-a înviat. Și dacă n-a înviat Hristos, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră. Ne aflăm încă și martori mincinoși ai lui Dumnezeu; pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu, că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morții nu înviază. Căci dacă morții nu înviază, nici Hristos n-a înviat; iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră, încă sunteți în păcatele voastre: și atunci cei ce au adormit întru Hristos au pierit. Iar dacă nădăjduim întru Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii.
Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți. Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om și învierea morților. Căci, precum întru Adam toți mor, așa și întru Hristos toți vor învia. Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui” (I Cor. 15, 12-23).
Dar va zice cineva: Cum înviază morții? Și cu ce trup au să vină?
Răspunde Sfântul Apostol Pavel: „Nebun ce ești! Tu ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit. Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăuntele gol, poate de grâu sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe un trup al său” (I Cor. 15, 35-38). „Și precum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc.” (I Cor. 15, 49)
„Căci trâmbița va suna, și morții vor învia nestricăcioși, si noi ne vom schimba. Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune, și acest trup muritor să se îmbrace întru nemurire.” (I Cor. 15, 52-53)
Întrebi: Oare toți morții se vor scula la judecată?
Toți, începând de la Adam până la sfârșitul veacului, că așa zice Scriptura: „toți cei din morminte vor auzi glasul Lui” (In 5, 28).
Atunci va ședea pe tronul slavei Sale și se vor aduna înaintea Lui toate limbile.
Vă întrebați ce înseamnă acestea: „Nu se vor ridica necredincioșii la judecată” (PS. 1, 5) și „Oare morților vei face minuni? Sau cei morți se vor scula și Te vor lăuda pe Tine? ” (PS. 87, 11)?
Învierea îndoit poate să se înțeleagă: una în viața cea veșnică, iar alta în moarte veșnică; însă necurații nu vor învia la judecată întru învierea vieții, ci vor învia întru învierea morții veșnice, întru osânda cea veșnică, lipsiți de viață veșnică. Aceasta și Hristos o zice: morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, „și vor ieși cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieții; iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (In 5, 29).
Aceasta și psalmistul așijderea vestește: „De aceea nu se vor ridica necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților” (PS. 1, 5).
Oare se cade a muri toți mai înainte de judecată?
Răspunde Teodorit, Episcopul Cirului: „Cu multă descoperire le povestește pe toate Preasfântul Duh. Că n-a zis: nu vor învia necredincioșii, ci la judecată nu vor învia; în loc de nu spre judecată, ci spre osândă. Că nici de mustrări n-au trebuință, având-o arătată pe păgânătate, ci singură pedeapsa o primesc. Că precum pe ucigașii de oameni cei prinși chiar asupra faptului uciderii îi bagă în judecătorie nu pentru ca să-i mustre judecătorii, ci ca pe sentința cea hotărâtă de legi asupra lor s-o renunțe; așa și cei ce au trăit întru păgânătate, îndată după înviere pe muncă o pătimesc nu la judecată adunându-se, ci primind hotărârea pedepsei. Și încă și cei feriți de dogmele păgânești, dar care au viețuit viață nelegiuită, depărtați vor fi de adunarea drepților” (Tâlcuirea Psaltirii, Buzău, 1840, p. 5).
Răspund Gură de Aur, Teodorit, Teofilact și alții că nu toți, ci oarecare vor veni vii la Judecata cea înfricoșată, că așa zice Apostolul: „nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba” (I Cor. 15, 51), „și cei morți întru Hristos vor învia întâi. După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, și așa pururea vom fi cu Domnul” (1 Tes. 4, 16-17).
Sfântul Gură de Aur, tâlcuind acestea, zice: „Mai înainte se vor scula cei ce s-au săvârșit, și așa împreună se va face întâmpinarea. Abel cel ce s-a săvârșit mai înainte de toți, împreună cu cei ce vor fi vii, atunci vor întâmpina„.
Ce înseamnă, dar, când zice Apostolul: „Că precum în Adam toți mor, așa și în Hristos toți vor învia”?
Toți vor muri și toți vor învia, ci nu la fel; pentru că cei ce vor rămâne întru venirea Domnului vor muri și învia, numai cu singură schimbarea, iar nu cu căderea și cu scularea, precum zice Apostolul: „Că se cade stricăciosului acestuia a se îmbrăca întru nestricăciune și muritorului acestuia să se îmbrace întru nemurire” (I Cor. 15, 53).
Pentru aceasta, Sfântul Gură de Aur, tâlcuind, zice: „Trupul cel stricăcios și muritor, de este drept, acest trup dar rămâne; că același este cel ce se îmbracă. Iar murirea și stricarea se pierd, venind asupra noastră nemurirea și nestricăciunea”.
Acestea le zic Sfântul Gură de Aur și alții. Însă mulți dascăli sunt care zic împotrivă, că se cade tuturor noroadelor să moară mai înainte de Judecata ceea ce va să fie, pentru că întru Adam asemenea toți au greșit și pe toți asemenea vorba cea nestrămutată a lui Dumnezeu i-a osândit morții.
Și singure legile firii învață că nu se poate face înnoire de nu va întâmpina mai înainte stricarea: aceasta și singur Apostolul învață cu asemănarea semințelor, care nu pot crește în spice de nu se vor strica mai înainte. Aceasta și în Simbolul Credinței în toate zilele zicem: „Aștept învierea morților„. Ci cum va fi învierea sau scularea, de nu va fi mai înainte căderea? Că scularea este a doua sculare a celui căzut, după cuvântul lui Damaschin. Pentru aceste două tâlcuiri, socotesc a fi mai adevărată cea dintâi, care este a Sfântului Gură de Aur, luminătorul Sfintei Biserici a Răsăritului.
Oare cu aceleași trupuri vor învia din morți sau cu altele?
Cu aceleași, că zice Scriptura prorocească: „Păzește Domnul toate oasele drepților, nici unul din ele nu se va zdrobi” (PS. 33, 19). Va lua fiecare cele ce a făcut cu trupul său, bune sau rele.
„Se cade stricăciosului acestuia a se îmbrăca întru nestricăciune, și muritorului acestuia întru nemurire” (I Cor. 15, 53). Că se cade și este cu dreptate să fie părtaș slavei sau osândei același trup, cel ce a fost părtaș patimilor sau dulceților trupești.
Dar zici: Ce este ceea ce zice Apostolul: Tu ce semeni nu dă viață, dacă nu va fi murit. Și ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăuntele gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, și fiecărei semințe un trup al său” (I Cor. 15, 35-38)?
Apostolul zice pentru forma grăuntelui, iar nu pentru ființă, că ființa tot aceeași este a grăuntelui ce se strică și crește. De unde bobul de grâu spic de grâu are, iar nu de orez; forma și chipul sunt însă altele în grăuntele gol și în grăuntele ce crește; așa și trupurile omenești, în ființă se vor scula; numai forma și chipul altul luând, că ce se seamănă întru stricăciune, scula-se-va întru nestricăciune.
Vezi trupul lui Hristos; oare nu s-a sculat același din morți? Vezi pe Lazăr; oare nu pe același I-a înviat din morți Hristos? Așa închipuie și trupul smereniei noastre, ca să fie acela închipuit trupului măririi lui, după cuvântul Apostolului.
Oare cum este cu putință ca țărâna trupului omenesc, ce se suflă de vânturi sau se sapă de oameni și se risipește, sau o face cărămizi sau silitră, după aceea se bagă în tunuri, apoi în foc și în fum se preface, iarăși se va împreuna în trup omenesc? Și de se va întâmpla trupului omenesc să se mănânce de fiare sau de păsări sau de pești și acestea apoi de oameni să se mănânce, cum va să vie în facerea sa cea dintâi?
Oare nu ți-am spus ție dintâi că aici credință trebuie, iar nu iubirea de cercare? La oameni aceasta nu se poate, dar la Dumnezeu toate se pot. Auzi ce zice Psalmistul: „Cugetat-am la toate lucrurile Tale și la faptele mâinii Tale am gândit” (PS. 142, 5). Și cum s-a gândit? S-a gândit cu gândirea și cu mirarea atotputerniciei lui Dumnezeu, cum din neființă întru ființă, cerul și pământul, văzduhul și marea și toate după dânsele printr-o poruncă le-a făcut? Dacă a putut să facă dintru neființă atâta lume frumoasă, cu cât mai vârtos din ființă, măcar și stricată, poate să înnoiască ființa cea dintâi a trupului omenesc. Cu mirare Sfântul Damaschin strigă, grăind: „Zice cineva: cum se vor scula morții? O, necredință! O, nebunie! Cel ce a întors țărâna în trup cu o voie și a poruncit să crească puțină picătură de sămânță în pântecele femeiești, și această unealtă în multe feluri și în multe chipuri să se săvârșească trup, cu cât mai vârtos ceea ce a fost și s-a stricat. Iar cu care trup? Nebune, de nu te oprește orbirea a nu crede cuvintele lui Dumnezeu, crede lucrurilor: că tu ceea ce semeni nu înviază de nu va muri. Citește această învățătură la Sfântul Gură de Aur, în Omilia a șaptea la Epistola Sfântului Pavel către romani, și cum că nu se cade a cerca cele neajunse ale lui Dumnezeu.
Și iarăși: Omilia întâi la Epistola a doua către Corinteni, cap. 1.
Și iarăși: Omilia a 5-a la Epistola Sfântului Pavel către Coloseni, cap. 2.
Și iarăși: Omilia a 10-a la Epistola a doua către Corinteni, cap. 5.
Și iarăși: Omilia a 17-a la Epistola Sfântului Pavel către romani, cap. 6.
Și iarăși: Omilia a 10-a la Epistola Sfântului Pavel către Corinteni, cap. 4, și într-alte multe locuri.
Ce învățătură avem despre pruncii care mor?
Nu se va scula bătrân și tânăr, adică nu vor fi cei înviați nici bătrâni, nici tineri, căci bătrânețea și pruncia este nedesăvârșirea firii, ci toți se vor scula în vârstă ca de 30 de ani; că precum l-a făcut Dumnezeu pe om nici bătrân, nici tânăr, așa îl va și înnoi, că așa zice Apostolul: „Până vom ajunge toți la unirea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui Hristos” (Efes. 4, 13). De aici se poate înțelege că nici șchiopul șchiop, nici orbul orb, nici gârbovul gârbov se va scula, că toate acestea sunt nedesăvârșirea firii omenești și se cade să se strice, iar nu să se înnoiască.
Dar tot același trup se va scula?
Tot cu firea aceea, numai altă înfățișare având, de vreme ce se va scula omul desăvârșit.
De ce se va înlătura bătrânețea, căci despre omul desăvârșit și cinstit Sfânta Scriptură spune: „Vârsta bătrâneților înseamnă o viată neîntinată” (Înț. Sol. 4, 9)?
Bătrânețile sunt cinstite în veacul de acum nu pentru bătrânețe, ci pentru înțelepciune și sfat, care se socotește a fi între bătrâni, pentru că au mai multă experiență decât cei tineri și știu să povățuiască pe calea adevărului și a dreptății.
Ce zice dar Apostolul: „fiecare în rândul cetei sale”?
Nu se înțelege aici ceata prunciei sau a bătrâneții, ci ceata alegerii sau osândirii, ceata lucrurilor celor bune sau rele.
Ascultă cum tâlcuiește aceasta Sfântul Gură de Aur: „Că nu pentru că au auzit învierea, socotește că vor lua asemenea toți, ci în multe chipuri, cu cât mai vârtos unde sunt păcătoși și drepți, cu atât mai mare despărțire va fi”
Ce este oare aceea ce zice Apocalipsa: „Și am văzut pe morți, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului”? Din aceste cuvinte trebuie să înțelegem că se vor scula tinerii tineri și bătrânii bătrâni?
Aici arată Apocalipsa nepotrivirea statului și a dregătoriei. Pe stăpâni și puternici îi numește mari, iar pe cei ce sunt robi și de neam prost, mici. Sfântul Andrei îi numește pe cei drepți mari și pe cei păcătoși mici; iar alții îi numesc mari pe cei mândri și mici pe cei smeriți.
Toți se vor scula parte bărbătească?
Nicidecum, ci bărbații bărbați, și femeile femei se vor scula. Că precum din început a făcut Dumnezeu parte bărbătească și femeiască, așa și pe urmă le va înnoi. Mărturie acestui adevăr este singur Hristos, Care zice: „la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Mt. 22, 30). Aici pentru amândouă părțile zice Hristos că însurarea este cuvenită bărbaților, iar măritatul femeilor.
Ce este dar ceea ce zice Apostolul: „Vom ajunge toți la starea bărbatului desăvârșit”?
Aici bărbat desăvârșit se înțelege nu că doar vor fi toți parte bărbătească, ci vor avea toți putere și tărie bărbătească.
Sfântul Gură de Aur acestea le tâlcuiește pentru veacul de acum, întru care se cade nouă a fi nu trup cu mintea, ci bărbați desăvârșiți, gândind cele desăvârșite.
De vor fi toți ca îngerii în cer, nici însurându-se, nici măritându-se, drept aceea nu va fi acolo parte femeiască, pentru că îngerii nu au parte.
Vor fi ca îngerii nu fără parte, nici cu schimbarea firii, ci fără de însurare și fără de amestecare trupească, dar fără de moarte și cu viață de duh, întocmai ca îngerii.
Trupurilor lor ce vor învia oare le trebuie mâncare si băutură?
Nicidecum. Că mâncarea și băutura se face acum pentru întărirea slăbiciunii puterii omenești.
Iar atunci nu va fi slăbiciune în trupurile cele ce vor învia, după cuvântul Sfântului Pavel: „Se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere” (1 Cor. 15, 43).
Hristos după Înviere a mâncat înaintea ucenicilor Săi?
Mâncarea lui Hristos a fost nu pentru trebuința firii omenești, care după Înviere nicidecum nu se slăbește, ci pentru încredințarea ucenicilor celor ce socoteau că văd duh, ca să le arate lor adevărata fire a Sa cea omenească, ce a sculat-o din morți, tot aceea ce mai înainte a mâncat și a băut cu ei!
Cum vor fi trupurile sfinților celor ce se vor scula?
Trupurile sfinților vor fi fără de patimă, că tot cel ce pătimește se face părtaș stricăciunii; iar trupurile sfinților vor fi străine de stricăciune, după cuvântul lui Pavel: „Se seamănă întru stricăciune, înviază întru nestricăciune„. Că de ar fi împărtășite stricăciunii, ar fi neputincioase trupurile sfinților, neputând a se feri de stricăciune; ci Sfântul Pavel zice că „se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere„.
Trupurile sfinților vor fi subțiri, asemenea cu duhul; nu că doar se vor schimba în duh, ci vor avea o ființă oarecare ca de duh, precum zice Pavel: „Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc„. Adică asemenea cu duhul: tărie în iuțeală, în nestricăciune, în subțirătate, în trecere, cum și trupul lui Hristos după Înviere a trecut prin piatra cea pecetluită de pe groapă și prin ușile încuiate a intrat la ucenici. Ci întru pipăire nu va fi asemenea duhului — că trupul lui Hristos după Inviere a fost pipăit, cum și singur zice: „Pipăiți-Mă și vedeți că duhul nu are carne și oase, precum Mă vedeți pe Mine că am” (Lc. 24, 39).
Trupurile sfinților vor fi luminate, că Însuși Hristos zice: „Drepții vor străluci ca soarele întru Împărăția Tatălui lor” (Mt. 13, 43).
Așijderea și Apostolul zice: „Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă” (I Cor. 15, 43). Și iarăși: „Și după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm și chipul celui ceresc” (I cor. 15, 49).
Cum vor fi trupurile osândiților?
Nestricăcioase și fără de moarte, pentru că Hristos zice: „Și în zilele acelea vor căuta oamenii moartea si nu o vor afla, și vor dori să moară; moartea însă va fugi de ei” (Apoc. 9, 6). Se cade acestui trup muritor a se îmbrăca întru nemurire.
Trupurile osândiților vor fi pătimitoare, că vor suferi cumplit în văpaie nestinsă în veci.
Apostolul zice: „Toți ne vom schimba”, deci dar, de se vor osândi pătimașii, cum se vor schimba? Că pătimire și acum au, și atunci vor avea.
Se vor schimba și ele întru nestricăciune și întru pătimire, care acum este vremelnică și trecătoare, iar atunci va fi veșnică.
Nestricăciunea se face din fire, sau din dar, sau din pătimire; ci de aceasta nimic nu se poate numi la trupurile celor osândiți; deci nici nestricăciunea nu o vor avea.
Întru cei osândiți va fi nestricăciune nu din fire, nici din dar, nici din mărire, ci din dreapta judecată și răsplătirea lui Dumnezeu, că acelora nu părtinește cu Darul lui Dumnezeu, ci părtinește cu mânie și cu răsplătire.
Cel ce mărturisește acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!
Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toți! Amin.
din cartea: Antihristica, semnul venirii lui Antihrist și sfârșitul lumii