În cartea care se numește „Pateric” sunt scrise următoarele:
Sfinții Părinți ai Schitului au profețit despre neamul cel de pe urma. A întrebat unul: „Ce lucram noi?„, si răspunzînd unul dintre dânșii, marele Avva Ishirion a zis: „Noi am lucrat poruncile lui Dumnezeu„.
Iarăși întrebând a zis: „Cei de după noi ce vor face oare?„, și a zis: „Vor face numai pe jumătate din cât am lucrat noi„.
„Dar cei de dupa dinsii ce vor face?„, si a zis: „Neamul acela nu va putea face nimic, ci le vor veni ispite mari si cei care vor fi incercati in vremea aceea vor fi mai mari decit noi si decit parintii nostri„.
Care sa fie oare acele ispite mai mari care sa arate mai lamuriti pe crestinii din veacul de pe urma, incit sa-i arate mai mari decit vechii parinti? Ispita neamului crestinesc din vremile de pe urma este ivirea proorocilor mincinosi, care cauta sa piarda si pe cei alesi.
Despre acestia a profetit Domnul ca vor fi in veacul cel de apoi: „Multi vor veni in numele Meu si pe multi vor insela” (Matei cap. 5,11)
Vorbesc si ei despre dragoste, de curatire, pentru fapta buna, de smerenie si de virtute, si ajuta obstile crestinesti. Cit este de greu pentru crestinii ortodocsi sa inteleaga pe cine au inaintea lor? Cit e de usor sa fie atrasi de ideile lor cele „filozofice” si sa-i creada.
De multe ori rautatea înseala, prefacindu-se in chipul faptei bune. Dupa cum a spus si Sf. Dorotei: „nici o rautate si nici unul dintre eresuri, nici insusi diavolul nu poate sa insele pe cineva, decit numai daca se preface in chipul faptei bune„.
Dupa cum si Sfântul Apostol zice: „Ca insusi diavolul se preface in inger de lumina„. „Neghina” numeste Sf. Vasile cel Mare pe toti cei care strica invataturile Domnului si amestecindu-se ei cu trupul Sfint al Bisericii, ca sa fie neobservati si sa faca vatamare.
(din Catehismul Sf. Chiril, patriarhul Ierusalimului pag. 121)