Ia gândiți-vă voi, dacă o sfântă icoană a Maicii Domnului, făcută de un pictor, este așa de frumoasă, dar frumusețile și desfătările cerului unde sunt Heruvimii cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte șase aripi, care îi cântă Maicii Domnului imnuri și cântările cele dumnezeiești, oare ce limbă le poate grăi? Cum zice Apostolul Pavel: Am auzit acolo cântări, care nu este cu putință omului a le vorbi. Până la al treilea cer. Dar Maica Domnului este peste toate cerurile! Este lângă Sfânta Treime!
Ce este acolo? Câtă slavă are Maica Domnului! Nu auziți ce spune în Acatistul Sfântului Acoperământ: „Bucură-te, acoperământul lumii, cel mai lat decât norul”. Un nor poate să acopere un oraș, o țară, dar Maica Domnului cu acoperământul și cu mila ei acoperă toate popoarele lumii; că atâta putere a primit de la Mântuitorul. Oricine și oriunde o cheamă: în pădure, în pustie, la câmp, în cetate, în casă, la închisoare, oriunde ar fi, ea aude, pentru că este pusă acoperitoare și mijlocitoare a întregii lumi către Dumnezeu.
Eram în Sfântul Munte Athos, unde trăiesc numai călugări care duc viață în feciorie și în curăție. Acolo nimic nu trăiește parte femeiască. Este «Grădina Maicii Domnului», unde ea a predicat Evanghelia cu Sfântul Ioan Evanghelistul și Sfântul Apostol Marcu și cu Maria Magdalena. Acolo a fost oraș de păgâni când a ajuns ea.
Când am mers la Protaton, în capitala Sfântului Munte, unde sunt cele mai vechi arhive ale Sfântului Munte de peste o mie de ani, acolo este o biserică foarte mare. În fața acelei biserici este o piatră lată de câțiva metri pe care nu se prinde nici ploaia, nici zăpada niciodată. Nimic, nimic, nimic! Rămâne tot uscată. Îi zice piatra sângelui. De trei ori pe an izvorăște sânge dintr-însa și curge sângele șiroaie și se duce la temelia bisericii.
Acolo, la anul 1274, în timpul împăratului Mihail al VIII-lea Paleologul, când a intrat Papa Grigorie al X-lea în Sfântul Munte cu armata și a vrut să-i treacă pe călugări cu sila la catolici, a tăiat pe piatra aceea vreo câteva zeci de călugări. Și sângele drepților de trei ori pe an iese și atunci se fac slujbe. Curge sânge timp de câteva ore din piatra aceea. Dar apa nu se prinde de ea, zăpada nu se prinde, nimic, nimic. Este o minune mare.
Tot acolo în biserica Protaton am văzut sfânta icoană Axionița – Maica Domnului cu doi îngeri care-i țin coroana. Axionița sau „Axion Estin” pe grecește înseamnă Cuvine-se cu adevărat.
Aici ne-a povestit un părinte atonit istoria acestei icoane. În valea numită „Axion Estin” trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugăr tânăr, pe care-l creștea, ca să rămână în chiliuța lui. O chiliuță sub munte, în pădure.
Ei aveau această icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. Odată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton. Să știți că la Sfântul Munte, la toate praznicile împărătești, privegherile sunt toată noaptea. În tipicul mare al Sfântului Sava sunt puse 68 de privegheri de toată noaptea, în toate Duminicile și în cele 12 praznice împărătești și la Sfântul Ioan Botezătorul.
Și bătrânul i-a spus călugărului tânăr:
– Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, și-ți fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură.
Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân:
– Ava, eu ce pravilă să fac?
Dar călugărul bătrân i-a zis:
– Fiule, tu n-ai să poți priveghea toată noaptea. Citește la Psaltire două-trei catisme și pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului și fă câteva metanii, să nu-ți fie somn. Și de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânți cântarea asta: Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Până atunci nu se știa de rugăciunea „Cuvine-se cu adevărat”. Numai atât se știa în Sfântul Munte. Nu știau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului!
Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului și a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă și iar a cântat: Ceea ce ești mai cinstită… Așa a făcut până la miezul nopții, ca să se lupte și el și să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineața, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune.
Când a ajuns la miezul nopții, bate cineva în ușă. Dar el știa că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopții, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopții, să-i bată în ușă? N-a vrut să dea drumul. Și aude un glas:
– Evloghite, pater! (Binecuvintează, părinte).
El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru:
– O Kirios! (Domnul să te binecuvinteze).
Și numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la față, și l-a întrebat:
– Ce faci, frate?
– Ce să fac? Merg să mă culc, că nu mai pot priveghea de oboseală!
– Ce pravilă ai făcut de aseară până acum?
– Așa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserică, să citesc la Psaltire două-trei catisme și pe urmă să cânt Ceea ce ești mai cinstită… și să fac câteva metanii.
Dar cel ce a venit i-a spus:
– Nu se cânta numai Ceea ce ești mai cinstită…
– Ba da! Așa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile.
– Nu! Iată cum cântăm noi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru, și pe urmă cântăm: Ceea ce ești mai cinstită…
Dar călugărul a zis:
– Eu așa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăț și eu rugăciunea asta.
– N-ai aici hârtie și creion?
– N-am! Dar tare aș vrea să o învăț și eu!
– Du-te afară și adu-mi o lespede de piatră!
Ucenicul s-a dus afară și a luat o lespede, a curățat-o el și a spălat-o frumos.
– Am să scriu pe dânsa.
Și căuta ceva cu care zgârie pe piatră. Dar călugărul venit îl întreabă:
– Ce cauți?
– Caut un cui să scriu, căci creion nu am!
– Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu!
Și călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceară moale. Și i-a scris foarte frumos pe grecește toată cântarea: Cuvine-se cu adevărat… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut că acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceară moale și ieșea scrisoarea așa de frumoasă. Și se gândea: „Ce om este acesta de scrie cu degetul pe marmură?”
Și după ce i-a scris, a semnat: „Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngerești”, și a dispărut din fața lui.
Atunci călugărul a arătat piatra bătrânului când a venit, și i-a spus toată întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.
S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta și, din clipa aceea, în toate bisericile și în toate cărțile bisericești, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin.
Cine poate spune toate minunile Maicii Domnului? Nimeni nu le poate spune, pentru că sunt în tot pământul și se lucrează cu fiecare suflet. De aceea vă rog să aveți toți icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria în casă. Să vă siliți cât mai mult să lăudați pe Dumnezeu și, după Dumnezeu, pe Maica Domnului și apoi pe sfinții lui Dumnezeu, pentru că Maica Domnului este ocrotitoarea și mijlocitoarea întregii lumi!
Când a fost Mântuitorul pe Cruce, nici acolo n-a lăsat fără îngrijire pe mama lui. I-a spus Sfântului Ioan Evanghelistul: Fiule, iată maica ta! Și dintru acel ceas a luat-o ucenicul întru ale sale, că cinsprezece ani a mai trăit Maica Domnului, după Învierea Mântuitorului și după Înălțarea la cer. Și a stat la Efes, la casa Sfântului Ioan Evanghelistul, și el îi purta de grijă.
Iar ei i-a zis: Maică, iată fiul tău! Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Prin aceste cuvinte ale Mântuitorului de pe cruce, ne-a făcut pe toți fii ai Maicii Domnului”. Toți creștinii de pe fața pământului suntem fiii ei, pentru că ne-a lăsat în ocrotirea Maicii Domnului. De aceea vedeți că cele mai multe biserici din lume, din toate țările, sunt făcute în numele Maicii Domnului. Să aveți mare credință și evlavie în rugăciunile ei!
Cleopa Ilie; Ne vorbește părintele Cleopa vol. 8