Iubirea dușmanilor noștri cu aceeași dragoste pe care o împărtășim prietenilor

Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbește despre iubirea desăvârșită, și anume iubirea dușmanilor noștri cu aceeași dragoste pe care o împărtășim prietenilor. Acest fapt este cu adevărat un lucru greu. Dar cum vom putea arăta aceste sentimente către dușmani dacă până și iubirea noastră față de proprii prieteni nu este una lipsită de superficialitate și interes?

Sfântul Ioan Gură de Aur spune „Să nu socotim că facem bine altuia atunci când iertăm cuiva păcatele sau că-i facem aceluia mare har! Nu! Noi suntem cei care ne bucurăm de binefacere și mult folos ne pricinuiește nouă fapta aceasta; și iarăși, după cum dacă nu-i iertăm pe cei ce ne greșesc, pe aceia cu nimic nu-i putem păgubi, dar nouă înșine ne pregătim mai dinainte osânda de nesuferit a gheenei. De aceea, rogu-vă, socotind toate acestea, să nu căutăm nicicând să ne răzbunăm pe cei care ne supără sau care ne fac în alt chip vreun rău sau care se poartă cu dușmănie față de noi; dimpotrivă, gândindu-ne de câtă binefacere ne suntem nouă înșine pricinuitori dacă iubim pe dușmanii noștri și câtă îndrăznire dobândim înaintea Stăpânului, dar mai înainte de toate gândindu-ne că împăcarea cu cei care suntem certați șterge păcatele noastre, să ne sârguim și să ne silim să iubim pe dușmanii noștri. Gândindu-ne, dar, la câștigul ce-l avem din această purtare, să arătăm celor ce ne urăsc tot atât de mare dragoste ca și cum ne-ar fi cu adevărat prieteni. Dacă ne gândim bine, nu ne pot fi de atât folos dragostea pe care o arătăm celor ce ne dușmănesc și ne fac rău! Dragostea aceasta ne face vrednici de bunăvoința cea de sus și ne ușurează povara păcatelor.„

„Scump îmi este prietenul, dar și dușmanul îmi poate fi de folos: prietenul îmi arată ce pot, dușmanul mă învață ce trebuie să fac.„

din cartea: Sfinții Părinți pe înțelesul tuturor, despre prietenie și încredere