Ai auzit de la cineva că viața aceasta este deja judecata lui Dumnezeu, și că altă judecată nu va mai fi. Gândul acesta te-a apăsat ca o povară pe care nu poți nici să o duci, nici să o lepezi.
Gândește-te la un om rău, ale cărui răutăți sunt cunoscute întregului oraș. Vecinii îl ocolesc, și între ei înfierează ticăloșiile lui. Nimeni nu-l vizitează, nici nu-l primește în casă. Astfel oamenii îl judecă, și prin aceasta îl pedepsesc. În cele din urmă însă omul cu pricina ajunge să fie judecat, iar judecata îl condamnă și îl pedepsește cu închisoarea. Așadar, vezi două judecăți: una relativă și de fiecare zi, cealaltă după lege și definitivă. Sau, și mai limpede, ia exemplul unui elev dezordonat pe care dascălul îl pedepsește de mai multe ori în cursul anului ca să îl îndrepte, iar la sfârșitul anului îl exmatriculează ca pe un neîndreptat.
Așa e și cu cele două judecăți ale lui Dumnezeu. Una este relativă și vremelnică. O numim judecată pedagogică a lui Dumnezeu asupra oamenilor în școala acestei vieți. Iar cealaltă judecată va fi dreaptă și definitivă. Lucrul acesta reiese limpede din multe pilde ale Sfintei Scripturi.
Pe dreptul Moise Dumnezeu l-a pedepsit pentru un singur păcat prin aceea că nu i-a îngăduit să intre în pământul făgăduinței, spre care el își călăuzise poporul vreme de patruzeci de ani în cap. Aceasta este judecata vremelnică și pedagogică a lui Dumnezeu — ca păcătoșii să vadă și să spună înfricoșați: „Dacă Dumnezeu nu-i iartă un singur păcat unui asemenea drept, cum va face cu noi, care suntem încărcați cu multe și grele păcate?” Pedepsirea lui Moise nu înseamnă însă judecata ultimă și definitivă asupra lui. Nici nu înseamnă că Moise nu a intrat în împărăția cerurilor. Știi că acest mare slujitor al lui Dumnezeu s-a arătat împreună cu sfântul Ilie cu prilejul schimbării la față a Domnului. Acest fapt dă mărturie că, deși el a fost pedepsit pentru un păcat, nu a fost lepădat de Dumnezeu, nici nu a fost lipsit de viața veșnică. Pedepsele pedagogice, altfel spus judecățile pedagogice ale lui Dumnezeu, slujesc tocmai spre a-i îndrepta pe oameni și a-i face în stare de intrarea în împărăția cerurilor.
Sau uită-te la bolnavul de la Vitezda, care a zăcut 38 de ani. Că boala lui era din pricina păcatului, a zis-o limpede Domnul când l-a tămăduit: Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu păcătuiești, ca să nu-ți fie ție ceva mai rău. Și ce lucru mai rău putea să i se întâmple decât ca din pricina păcatelor să fie la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu lepădat și lipsit de împărăția vieții?
Iar cu privire la judecata de urmă, la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu, la ziua care va arde precum cuptorul, Mântuitorul nostru a vorbit limpede. Când soarele și luna se vor întuneca, și stelele se vor clătina și vor începe să cadă, și în întunericul de obște se va arăta strălucitorul semn al Fiului Omului, atunci Se va arăta Domnul Iisus întru putere și slavă să judece după dreptate toții viii și morții.
Ține-te de această învățătură sănătoasă, care nu este de la om, și leapădă de pe tine povara pe care ți-a aruncat-o pe suflet acel om eretic.
Dumnezeu să te binecuvânteze cu pace și sănătate!
Sfântul Nicolae Velimirovici; Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi vol. 1