Înfricoșata Judecată va fi în valea lui „Iosafat”, ce este la muntele Eleonului, aproape de Ierusalim, că așa zice Dumnezeu prin prorocul: „Aduna-voi toate popoarele și le voi coborî în valea lui Iosafat, și Mă voi judeca acolo cu ele” (loil 4, 2). Aceasta și îngerii au vestit-o mai înainte la Înălțarea Domnului: „Acest Iisus, Care S-a înălțat de la voi la cer, așa și va veni cum L-ati văzut mergând la cer” (Fapte 1, 11). Însă știm că Iisus S-a înălțat din muntele Eleonului, unde este valea lui Iosafat, cu câmpuri desfătate. Aceste pricini așa se par a fi:
1) ca să facă Hristos judecată acolo unde a făcut și milă, după cum cântă David;
2) ca să Se proslăvească Hristos acolo unde a fost și ocărât;
3) ca să judece acolo unde a fost judecat;
4) ca să fie spre rușinea nemulțumitorilor evrei, singure acele locuri, precum Betleemul, Betania, Ierusalimul, Golgota etc.;
5) ca să Se arate același, Cel ce s-a suit, care S-a și pogorât.
Cum va putea încăpea într-o vale atâta mulțime de neamuri, începând de la Adam până la sfârșitul veacului?
Zice Apostolul Pavel: „Vom fi răpiți în nori ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh” (I Tes. 4, 17); însă sfinții, precum nu s-au aplecat întru această viață către cele pământești, așa și atunci departe de pământ vor fi, unii mai sus de alții, după vrednicie, și toți pe nori de-a dreapta lui Hristos vor fi. Iar păcătoșii, ca cei ce s-au lipit de cele pământești întru această viață, așa și atunci pe pământ vor sta toți de-a stânga înfricoșatului Județ (tribunal de judecată).
Se va arăta la judecată semnul Fiului adică Sfânta Cruce.
Și aceasta pentru trei pricini: cea dintâi, spre mângâierea creștinilor ortodocși, celor ce se închină Patimii lui Hristos Cel ce S-a răstignit, și ei se răstignesc pentru El în toate zilele și până în veac, și poartă crucea pentru numele lui Hristos cu răbdare multă. A doua, spre rușinare și înfruntare necuraților împotrivitori ce râd de noi, creștinii, și mai vârtos spre ocară evreilor, celor ce L-au răstignit pe Domnul slavei pe Cruce. A treia, ca să vadă toți că prin Cruce a luat Hristos stăpânirea judecății.
Se vor deschide cărțile, adică se vor arăta faptele și sfaturile fiecăruia, care acum ca niște cărți închise se află, și atunci se vor deschide și se vor arăta tuturor, după tâlcuirea Sfântului Andrei. Alții zic a fi cartea pomenirea lui Dumnezeu de lucrurile omenești cele neuitate.
Singur Hristos va fi Judecător plin de putere: „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului (…), și I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (In 5, 22-27).
Dar se desparte oare Fiul de Tatăl și de Sfântul Duh?
Nicidecum„ că pe Sfânta Treime o credem a fi nedespărțită pentru aceea și la judecată cele trei Fețe dumnezeiești le credem a fi și mărturisim nedespărțirea deoființă. Și aceasta din Scripturi putem să credem: „Cel vechi de zile a șezut pe scaun” și Duhul Sfânt va vădi lumea de păcat.
Tatăl nu va judeca pe nimeni. Deci cum va judeca singur Hristos?
Tatăl nu judecă pe nimeni singur, deosebi, ci cu Fiul, Căruia toată judecata I-a dat-o.
De ce se scrie că numai Fiul va judeca, dacă vor să fie cele trei Fețe la judecată?
Pentru omenirea Lui și Patima cea de bunăvoie, ca să-l judece pe om cu dreptate, care cu nedreptate de om s-a judecat. Încă se scrie că va judeca Fiul pentru omenirea Lui cea îndumnezeită și văzută de toți, și pentru glasul ce va zice cu luare-aminte: „Veniți, binecuvântaților” și „duceți-vă, blestemaților” (Mt. 25, 34; 41).
Ce zice în Scriptură, că afară de Hristos, mulți judecători vor fi? Că zice Hristos Apostolilor: Veți ședea și voi „pe douăsprezece scaune” judecând. „Oare nu știți că sfinții vor judeca lumea? Nu știți că pe îngeri noi îi vom judeca?” (I Cor. 6, 2-3) Drepții nu vor judeca limbile? Că zice: „Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu bărbații neamului acestuia și-i va osândi pe ei” (Lc. 11, 31).
Apostolii și alți sfinți vor judeca nu cu putere personală, nici cu judecata cea plină de putere, ci de obște și de voie luând dreapta judecată a lui Dumnezeu. Cu această judecată îi vor judeca drepții nu numai pe oameni, ci și pe îngeri, adică pe diavoli, fiindu-le cu voie și luând drept când va zice Hristos: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui!” (Mt. 25, 41). Așa Gură de Aur, Teodorit și Teofilact tâlcuiesc Scripturile ce s-au zis mai sus.
Iar ceea ce zice: „Regina de la miazăzi și bărbații niniviteni se vor scula și vor osândi neamul evreiesc”, se înțelege nu o judecată în calitate de judecători, ci ei vor judeca pe iudei cu faptele, deci nu cu cuvântul sau cu cercetarea; ninivitenii s-au îndreptat ascultând propovăduirea prorocului Iona, iar aceștia s-au împietrit ascultând învățătura și văzând minunile lui Iisus Hristos.
Judecata lui Hristos nu va fi ca cea a judecătorilor omenești, că multe sunt deosebirile, întru care și aceasta este, că la judecata lui Hristos nu cu cuvintele, ci mai mult cu gândul se vor cerca si se vor vădi. Însă la cuvintele lui Hristos, Judecătorul, Ce va zice pe urmă cu dreptate, vor lua seama toți: „Veniți, binecuvântaților„, „duceți-vă, blestemaților„. „Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică” (Mt. 25, 46).
Și acesta este sfârșitul lumii, pe cât am putut arăta din Dumnezeieștile Scripturi, iar peste toate acestea pun temei credința, iar iubire de iscodire si cercare cu totul nu se suferă. Auzi ce zice Gură de Aur, în cuvântul lui cel dintâi: „Oare văzut-ai cum ocărăște Apostolul cercarea? Că unde este credință, nu trebuie cercare; că nu se cade nimic a se cerca, că nu este de folos omului cercarea, pentru că strică credința, că iscodind încă nu află, și cercând nu poate crede. Pentru aceasta zice: să nu ne îndeletnicim cu cercări, că de cercăm, nu este credință întru aceasta, căci credința odihnește gândul„. Și mai jos: „Că cele ce a săvârșit și a zidit credința, pe acelea le întoarce cercarea„. Și mai jos: „Să nu luăm seama cercărilor, că pentru aceasta ne-am numit credincioși creștini, ca să credem cele ce s-au zis fără de îndoire, nimic îndoindu-ne. De ar fi fost omenești cele ce s-au grăit, s-ar cădea să le cercăm, iar de sunt dumnezeiești, se cade numai să le cinstim si să le credem, iar de nu le credem, să nu credem nici că este Dumnezeu, că cum știe că este Dumnezeu, cercând pricină de El?”
„Iată semnul cel dintâi: cu adevărat Îl cunoașteți toți pe Dumnezeu și credeți cele ce zice fără semne și arătări„. Și mai jos: „Cu credința toți cei de demult s-au lăudat, iar fără de susținerea credinței toți s-au rătăcit și s-au stricat„.
din cartea: Antihristica – semnul venirii lui Antihrist și sfârșitul lumii
[…] de multe ori îmi aduce schimbare lăuntrică și plâng, gândindu-mă ce răspuns voi da Judecata lui Hristos eu, nevrednicul preot. Să te rogi pentru mine să nu fiu […]
[…] Pentru acest Antihrist se cade a ști si a crede că încă n-a venit în lume, ci va să vie la sfârșitul lumii, mai înainte de venirea a doua a înfricoșatei Judecăți a Domnului. […]