Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Lucrările și darurile Preasfântului Duh

Distribuie

A vrut Bunul Dumnezeu să primim o predică a părintelui Cleopa care nu a mai fost publicată până acum. De aceea ne-am gândit că aceasta poate fi dorința părintelui ca și această predică să fie cunoscută de către cititori spre folosul lor sufletesc.

„Având ca bază mărturiile Sfintei Scripturi și ale Sfinților Părinți despre felurimea darurilor și a lucrărilor Sfântului Duh în lume, voi încerca în cele ce urmează după slaba mea putere de pricepere să arăt pe unele din lucrările și harurile cele nemărginite ale Preasfântului Duh.

Despre lucrarea Preasfântului Duh, în sânul Preasfintei Treimi

Mai întâi, am socotit de cuviință să arăt care este lucrarea Preasfântului Duh în Sfânta Treime, după învățătura Sfintei Scripturi și a Bisericii noastre dreptmăritoare de Răsărit. Și iată ce voi zice: Lucrarea Preasfântului Duh, în sânul Preasfintei Treimi, este aceasta:

Duhul Sfânt, Care purcede de la Tatăl, este cheia care ne deschide nouă intrarea spre Hristos. Iar Hristos este ușa de intrare spre Tatăl. Acest lucru îl adeverește Sfântul Simeon Noul Teolog, zicând așa: „Duhul Sfânt ne deschide nouă pe Hristos, pentru că ne deschide nouă mintea noastră cea încuiată, pentru Dumnezeu. Că ce altceva – zice el – este cheia cunoștinței, dacă nu harul Preasfântului Duh care se dă prin mijlocirea credinței? Acest har deschide mintea noastră încuiată și întunecată și pricinuiește în ea cu adevărat cunoștință prin luminare dumnezeiască. Ușa este Fiul, precum Însuși zice: «Eu Sunt ușa» (Ioan 10, 9). Cheia este Duhul Sfânt și casa este Tatăl, căci «în casa Tatălui Meu multe lăcașuri Sunt» (Ioan 14, 2). Luați seama – zice Sfântul Simeon – dacă «Cheia» nu deschide, «Ușa» nu se deschide. Și dacă «Ușa» nu se deschide, nimeni nu intră în casa Tatălui. Acest lucru îl adeverește și Însuși Hristos când zice: «Nimeni nu vine la Tatăl fără numai prin Mine»” (Ioan 14, 6) (Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântul 52 și 59, ed. a 11-a, 1866, pag. 260-306).

La fel și Sfântul Irineu, cu alte cuvinte, zice același lucru: „Duhul pregătește pe om în Fiul, și Fiul îl duce la Tatăl, iar Tatăl îi dăruiește nestricăciunea spre viața veșnică” (Contra ereziilor 4, 20, 5 Migne P. G VII. Col. 1035).

Este bine să știm că ordinea în care pomenim cele Trei Persoane Dumnezeiești nu arată o deosebire de așezare și de rang înlăuntrul Preasfintei Treimi, ci arată participarea pe care o are fiecare în orice lucrare îndreptată asupra lumii. Lucrarea săvârșită de Dumnezeu în lume este săvârșită de cele Trei Persoane ale Dumnezeirii în această ordine: „Lucrarea pornește de la Tatăl, e înfăptuită de Fiul și este desăvârșită prin Duhul Sfint, după mărturia: «Pentru că dintr-însul și printr-însul și întru Dânsul Sunt toate»” (Rom. 11, 36) [Învățătura de Credință Ortodoxă pg. 137].

Despre lucrarea Preasfântului Duh ca și Creator al lumii împreună cu Tatăl și cu Fiul

Despre această prea dumnezeiască lucrare a Sfântului Duh, ne arată Sfânta Scriptură când zice: „Și întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apei” (Facere 1, 2). Acest cuvânt al Sfintei Scripturi, tâlcuindu-l Marele Vasile, zice: „Că Duhul lui Dumnezeu încălzea deasupra adâncului și făcea viețuitoare (gătea spre rodirea de viață) firea apelor, după chipul și asemănarea găinii ce stă pe ouă, care slobozește și pune oarecare putere de viață în cele ce se încălzesc sub dânsa„. Și apoi zice: „Întrucît din aceasta se arată că nici Duhul Sfânt nu este lipsit de putere creatoare” (Hexaemeron, Cuvântul II, fila 9, București 1826).

Iarăși dumnezeiasca Scriptură ne arată pe Duhul Sfânt ca Ziditor, împreună cu Tatăl și cu Fiul, la facerea omului, când zice: „Să facem om după chipul și după asemănarea noastră” (Facere 1, 26). Același Sfânt și mare Ierarh Vasile, tâlcuind și aceste cuvinte ale Sfintei Scripturi, zice: „Pentru ce n-a zis «să faci», ci «să facem» om? Ca să înțelegi stăpânirea. Ca nu pe Tatăl să-L cunoști și pe Fiul să nu-L cunoști. Ca să știi, că Tatăl a făcut prin Fiul, și Fiul a zidit cu voia cea Părintească, și să slăvești pe Tatăl întru Fiul și pe Fiul întru Duhul Sfânt”. Apoi zice: „Într-acest chip de obște lucru te-ai făcut, ca și de obște închinător a celor Trei Fețe să fii, nedespărțind închinăciunea, ci unind pe Dumnezeire” (Hexaemeron, fila 47).

Încă și dumnezeiescul Iov, arătând lucrarea cea făcătoare a Duhului Sfânt împreună cu Tatăl și cu Fiul, a zis: „Duhul cel dumnezeiesc este cel ce m-a făcut pe mine și suflarea Atotțiitorului este ceea ce mă învață pe mine” (Iov 33, 4).

Și la amestecarea limbilor se vede lucrarea de obște a Sfintei Treimi, deoarece nu zice Sfinta Scriptură «venind mă voi pogorî…», ci «veniți și pogorîndu-ne, să amestecăm acolo limba lor, ca să nu înțeleagă nici unul glasul aproapelui său» (Facere 11, 7).

Iarăși, prea luminat arată dumnezeiasca Scriptură lucrarea cea ziditoare a Preasfântului Duh împreună cu Tatăl și cu Fiul, când zice: „Cu cuvântul Domnului, cerurile s-au întărit și cu Duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmul 32, 6). Și în alt loc: „Trimite-vei Duhul Tău și se vor zidi și vei înnoi fața pământului” (Psalmul 103, 31).

Despre alte lucrări ale Duhului Sfânt

Și aceste puține fiind zise despre lucrarea cea ziditoare a Duhului Sfânt, să zicem în continuare și despre alte lucrări ale Lui.

Duhul Sfânt are și lucrarea de a face toate. Despre această lucrare a Duhului Sfânt împreună cu Tatăl și cu Fiul, marele Apostol Pavel zice așa: „Darurile sunt felurite, dar același Duh. Și felurite slujiri sunt, dar același Domn. Și felurite lucrări sunt, dar același Dumnezeu este Care lucrează toate întru toți (…) Și toate acestea le lucrează unul și același Duh, împărțind deosebi fiecăruia după cum voiește” (I Corinteni 12, 4-6, 11; Efeseni 4, 11; Romani 12, 6).

Duhul Sfânt are lucrarea de a pătrunde în inimile și cugetele noastre. Această lucrare a Preasfântului Duh o arată Dumnezeiasca Scriptură, zicînd: „Eu Sunt Domnul, Cel care cearcă inimile și ispitesc rărunchii, ca să dea fiecăruia după căile lui și după rodurile izvodirilor lui” (Ieremia 17, 10). Și iarăși: „Iadul și pierzarea de față sunt la Domnul, cum dar nu și inimile oamenilor?” (Pilde 15, 11). Dumnezeiescul Iov zice: „Gol este iadul înaintea Lui și nu este învălitură pierzării” (Iov 26, 6). Iar dumnezeiescul Apostol Pavel, arătând același mare adevăr despre pătrunderea cea negrăită a științei lui Dumnezeu în noi, zice: „Pentru că viu este cuvântul lui Dumnezeu și lucrător și mai ascuțit decât toată sabia ascuțită de amândouă părțile și pătrunde până la despărțirea sufletului și duhului dintre încheieturi și măduvă, și destoinic este a judeca cugetele și gândurile inimii. Și nu este nici o făptură ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Celui în fața Căruia vom da socoteală” (Evrei 4, 12-13).

Duhul Sfânt are lucrarea de a ști și a vesti viitorul. Aceasta o vedem în cele petrecute cu Sfântul Simeon, căci zice Sfânta Scriptură: „Și i se vestise lui de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” (Luca 2, 26). Această lucrare a Preasfântului Duh, de a ști și a vesti viitorul, Însuși Mântuitorul nostru o arată, atunci cînd zice: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va povățui pe voi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi, și cele viitoare va vesti vouă” (Ioan 16, 13), Și la Faptele Apostolilor se vede luminat această lucrare a Preasfântului Duh, din cele scrise: „Și sculându-se unul dintre dânșii, anume Agav, a arătat prin Duhul că va fi în toată lumea foamete mare, care a și fost în zilele lui Claudiu Chesarul” (Fapte 11, 28).

De asemenea, despre această lucrare se poate vedea din cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Decât numai că Duhul cel Sfânt mărturisește prin cetăți, zicând că lanțuri și necazuri pe mine mă așteaptă” (Fapte 20, 23). Și iarăși: „Bine a grăit Duhul Sfânt prin Isaia Proorocul, către părinții noștri” (Fapte 28, 25). Iar în alt loc: „Duhul arătat grăiește că în vremurile cele de apoi, se vor depărta unii de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile cele drăcești” (I Timotei 4, 1). Iar Sfântul Apostol Petru spune: „Cercetând în care și în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru dînșii, mai înainte mărturisind de patimile lui Hristos și de slavele cele de după aceea” (I Petru 1, 11).

Duhul Sfânt are putere și lucrare de a face minuni, Acest adevăr îl arată Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când zice: „Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe draci, iată a ajuns la voi împărăția lui Dumnezeu” (Matei 12, 28). Apoi Sfânta Scriptură: „Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început a vorbi în alte limbi precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 4). Iar dumnezeiescul Apostol Pavel arată că prin puterea Duhului Sfânt a făcut multe semne și minuni, zicând: „Întru puterea semnelor și a minunilor, întru puterea Duhului lui Dumnezeu, așa încât din Ierusalim și dimprejur până la Iliria, am plinit Evanghelia lui Hristos” (Romani 15, 19). Și iarăși: „Și unuia i se dă întru același Duh credință, iar altuia darurile vindecărilor, întru același Duh, unuia faceri de minuni…” (I Corinteni 12, 9-10).

Duhul Sfânt a înviat pe Iisus Hristos, după mărturiile Sfintei Scripturi, care zice: „Iar dacă locuiește întru voi Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți, Cel ce a înviat pe Iisus Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul Lui Cel ce locuiește întru voi” (Romani 8, 11). Și iarăși: „Pentru că și Hristos a suferit o dată moartea pentru păcatele noastre, El Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă pe noi la Dumnezeu, omorându-se cu trupul, și înviind cu Duhul” (I Petru 3, 18).

Duhul Sfânt are lucrarea de a ne renaște pe noi duhovnicește. Această lucrare a Duhului Sfânt a arătat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos atunci când a zis către Nicodim: „Adevărat, adevărat, zic ție, de nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre întru împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5). Iar marele Apostol Pavel, arătând această lucrare harică a Duhului Sfânt asupra noastră, zice: „El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 5).

Duhul Sfânt este izvorul vieții, căci Sfânta Scriptură zice: „Căci legea Duhului vieții întru Hristos Iisus m-a izbăvit de legea păcatului și a morții” (Romani 8, 2). Și dumnezeiescul Iov adeverește acest lucru, zicând: „Duhul cel dumnezeiesc este Cel ce m-a făcut pe mine și suflarea Atotțiitorului este ceea ce mă învață pe mine” (Iov 33, 4). Iar psalmul care zice: „Că la Tine este izvorul vieții, întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35, 9), arată același lucru.

Duhul Sfânt dă viața de veci. Lucrarea aceasta a Duhului Sfânt o adeverește dumnezeiescul Apostol Pavel când zice: «Cel ce seamănă în trupul său, din trup va secera stricăciune; iar cel ce seamănă întru Duhul, din Duhul va secera viață veșnică» (Galateni 6, 8). Iar Solomon zice: „Cel necredincios face lucruri nedrepte, iar sămânța drepților plata adevărului. Fiul drept se naște spre viață, iar urmarea celui necredincios este moartea” (Pilde 11, 18-19).

Duhul Sfânt este izvorul vieții duhovnicești. Despre această lucrare a Duhului Sfânt, Sfânta Scriptură zice: «Și voi da Duhul Meu întru voi și veți învia și vă voi pune pe voi pe pământul vostru, și veți cunoaște că Eu Sunt Domnul, grăit-am și voi face, zice Domnul» (Iezechiel 37, 14), iar Sfântul Apostol Pavel zice: «Că oricâți cu Duhul lui Dumnezeu se poartă, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu» (Rom. 8, 14).

Duhul Sfânt este izvorul a toată înțelepciunea, după mărturia Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Iar noi nu am primit duhul lumii, ci Duhul Cel de la Dumnezeu, ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu, pe care le și grăim, dar nu în cuvinte învățate din înțelepciunea omenească, ci întru cele învățate ale Duhului Sfânt, cele duhovnicești cu cele duhovnicești asemănându-le” (I Corinteni 2, 12-13).

Duhul Sfânt are lucrarea de a învăța pe cei credincioși. Această lucrare a Duhului Sfânt ne-a arătat-o Însuși Mântuitorul, când a zis: «Că Duhul Sfânt vă va învăța pe voi chiar în ceasul acela ce se cade a zice» (Luca 12, 12), iar în alt loc zice: «Dar Mângâietorul, Duhul cel Sfânt pe Care-L va trimite Tatăl, întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte vouă despre toate cele ce v-am spus Eu» (Ioan 14, 26). Și iarăși: «Și voi ungere aveți de la Cel Sfânt și știți toate» (I Ioan 2, 20). Și iarăși: «Ungerea pe care ați luat-o de la Dânsul, întru voi să rămână, și nu aveți trebuință ca să vă învețe pe voi cineva, ci precum aceeași ungere vă învață pe voi pentru toate, și adevărată este, și nu este mincinoasă, și precum v-a învățat pe voi, rămîneți întru aceea» (I Ioan 2, 27).

Iar Sfântul Apostol Pavel zice: «Că unuia i se dă prin Duhul Sfânt cuvântul înțelepciunii, iar altuia cuvântul cunoștinței întru același Duh» (I Corinteni 12, 8).

Duhul Sfânt are lucrarea de a povățui pe cei credincioși. Și această lucrare a Sfântului Duh este adeverită de Sfânta Scriptură, care zice: «Învață-mă să fac voia Ta că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel Bun să mă povățuiască la pământul dreptății» (Psalmul 142, 10). Și dumnezeiescul Prooroc Isaia adeverind această lucrare a Duhului Sfânt zice: „Și ca pe niște dobitoace pe câmp, pogorîtu-s-a Duh de la Domnul și i-a povățuit pe ei, așa ai povățuit pe poporul Tău ca să-Ți faci Ție nume slăvit» (Isaia 63, 14). Iar Sfântul Apostol Pavel zice: «Căci oricâți cu Duhul lui Dumnezeu se poartă, aceștia sunt fii ai lui Dumnezeu» (Romani 8, 14). Și iarăși: «lar de vă purtați în Duhul nu sunteți sub Lege» (Galateni 5, 18).

Duhul Sfânt sfințește pe credincioși. Despre această lucrare a Duhului Sfânt se scrie: „Și așa erați unii dintre voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat întru numele Domnului Iisus Hristos și întru Duhul Dumnezeului nostru” (I Corinteni 6, 11). Și iarăși: „Aleși după cea mai dinainte știință a lui Dumnezeu-Tatăl, întru sfințirea Duhului, spre ascultare și stropire cu sângele lui Iisus Hristos: har vouă și pace să se înmulțească!” (I Petru 1, 2).

Duhul Sfânt locuiește în credincioși. Duhul Sfânt ne-a fost dăruit, de aceea Dumnezeu este întru noi. Duhul care era prezent în creațiunea tuturor lucrurilor, vine să locuiască în noi și provoacă bucurie (Romani 14, 17). El face din noi mărturisitori ai Împărăției până la marginea pământului. Lucrarea aceasta a Duhului este adevărată și de mărturie: «Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă, ca să rămână cu voi în veac. Duhul Adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaște pe El, iar voi Îl cunoașteți pe El că, cu voi petrece și întru voi va fi» (Ioan 14, 16-17). Și iarăși: «Iar dacă locuiește întru voi Duhul Celui ce a înviat pe Iisus din morți, Cel ce a înviat pe Iisus Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, pentru Duhul Lui Cel ce locuiește întru voi» (Romani 8, 11). Și iarăși: «Oare nu știți că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește întru voi?» (I Corinteni 3, 16). Iar în alt loc zice: «Lucrul cel bun încredințat ție să-I păzești prin Duhul cel Sfânt, Care locuiește întru noi» (II Timotei 1, 14). Iar Sfântul Apostol Iacov ne zice: «Oare vi se pare că Scriptura grăiește în deșert? Duhul, Care locuiește întru noi, ne poftește spre zavistie?» (Iacov 4, 5).

Duhul Sfânt dă daruri duhovnicești după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: «Că unuia prin Duhul Sfânt se dă cuvântul înțelepciunii, iar altuia cuvântul cunoștinței întru același Duh» (I Cor. 12, 8).

Duhul Sfânt inspiră pe prooroci și pe apostoli. Această lucrare a Duhului Sfânt a arătat-o dumnezeiescul Prooroc David, zicând: «Duhul Domnului a grăit întru mine și cuvântul Lui pe limba mea» (II Regi 23, 2), iar Marele Apostol Pavel zice: «Care, în alte vremuri, nu s-a făcut cunoscută fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfinților Săi apostoli și proorocilor, prin Duhul» (Efeseni 3, 5). Și Sfântul Apostol Petru ne mărturisește: «Cercetând în care și în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, care era întru dînșii, mai înainte mărturisind de patimile lui Hristos și de slavele cele după aceea» (I Petru 1, 11). Și iarăși: «Pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt» (II Pt. l, 21).

Duhul Sfânt trimite slujitorii lui Dumnezeu în lume, după mărturia Sfintei Scripturi, care arată acest lucru zicând: „Apropiați-vă către Mine și ascultați acestea: nu de la început întru ascuns am grăit, când s-a făcut, acolo eram, și acum Domnul m-a trimis pe Mine și Duhul Lui» (Isaia 48, 16), iar la Fapte zice: «Și slujind ei Domnului și postind, a zis Duhul Sfânt: Osebiți Mie pe Varnava și pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat pe ei» (Fapte 13, 2-4).

Duhul Sfânt are lucrarea de a mângâia pe cei credincioși. Lucrarea aceasta a Duhului Sfânt ne-o arată Însuși Mântuitorul nostru, zicând: «Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâictor vă va da vouă, ca să rămână cu voi în veac; Duhul Adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede pe El, nici nu-L cunoaște pe El; iar voi Îl cunoașteți pe El, căci cu voi petrece și întru voi va fi!» (Ioan 14, 16-17). Și iarăși: «Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi pentru Mine» (Ioan 15, 26). Iar in alt loc se spune: «Iar bisericile, în toată Iudeea și Galileea și Samaria, aveau pace, zidindu-se și umblând întru frica Domnului, și întru mângâierea Duhului Sfânt se înmulțeau» (Fapte 9, 31).

Duhul Sfânt este mărturisitor, lucrare adeverită de mărturia Sfintei Scripturi, care zice: «Dar și Duhul ne mărturisește acestea…» (Evrei 10, 15), iar în alt loc zice: «Căci Trei Sînt Care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvîntul și Sfintul Duh, și Acești Trei, Una sunt» (l Ioan 5, 7).

Duhul Sfânt este misionar. Iisus Hristos a venit uns de la Duhul Sfânt (Luca 4, 18), pentru a anunța săracilor vestea cea bună a împărăției. Însuși Duhul Sfânt astăzi coboară asupra bisericilor noastre pentru anunțarea peste tot a acestei vești bune. Suntem chemați pentru a ne pocăi și pentru a ne aduce aminte că suntem misionarii Duhului-Mărturisitor al împârăției.

Duhul Sfânt are lucrarea de a se urăta de față. Despre această lucrare a Duhului Sfânt, Sfânta Scriptură ne spune: «Și botezându-Se Iisus, îndată au ieșit din apă, și iată i s-au deschis Lui cerurile și a văzut Duhul lui Dumnezeu pogorându-Se ca un porumbel și venind peste Dânsul» (Matei 3, 16; Marcu 1, 10; Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32-33). Și iarăși: «Și s-a făcut fără de veste, din cer, un vuiet, ca de suflare de vifor, ce vine repede și a umplut toată casa unde ședeau. Și li s-au arătat lor limbi împărțite ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei» (Fapte 2, 2-3). Duhul Sfânt a grăit cu Moise: «Când intra Moise în cortul mărturiei, ca să grăiască Domnului, s-a auzit glasul Domnului grăind către dânsul deasupra acoperământului împăcării, care este deasupra sicriului mărturiei între doi Heruvimi și grăia cu dânsul» (Numerii 7, 89), cu  Proorocul Isaia: „Și am auzit glasul Domnului zicând: «Pe cine voi trimite? Și cine va merge la poporul acesta?» Și am zis: «Iată eu sunt, trimite-mă!»” (Isaia  6, 8), și cu Sfântul Apostol Petru: «Și s-a făcut glas către el: Sculându-te, Petre, junghie și mănâncă» (Fapte 10, 13).

Duhul Sfânt cercetează adâncurile lui Dumnezeu, după mărturia Sfântului Apostol Pavel, care zice: «Iar nouă ne-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, că Duhul toate le cearcă, și adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine știe din oameni ale omului, fără numai duhul omului care este într-însul? Așa și ale lui Dumnezeu nimeni nu le știe, fără numai Duhul lui Dumnezeu» (I Corinteni 2, 10-11).

Duhul Sfânt ne călăuzește pe noi la tot adevărul, după cele zise de Sfânta Scriptură: „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va povățui pe voi la tot adevărul” (Ioan 16, 13).

Duhul Sfânt ne învață să înțelegem cuvântul lui Dumnezeu, căci spune Sfânta Scriptură: „Și vinovați s-au făcut mustrărilor, iată vă spun înainte graiul suflării Mele și vă voi învăța pe voi cuvântul Meu” (Pilde 1, 23). Și iarăși: „Este scris în prooroci: «Și vor fi toți învățați de Dumnezeu. Deci tot cela ce aude de la Tatăl, și se învață, vine către Mine»” (Ioan 6, 45). Și în alt loc zice: «Căci aceasta este așezământ de lege, care voi pune casei lui Israil după zilele acelea, zice Domnul: Dând legile Mele în cugetele lor și în inimile lor le voi scrie pe ele, și voi fi lor Dumnezeu și ei vor fi Mie popor» (Evrei 8, 10).

Duhul Sfânt a inspirat toată Dumnezeiasca Scriptură, căci: «Toată Scriptura este de Dumnezeu insuflată și de folos, spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea spre dreptate» (II Timotei 3, 16).

Duhul Sfânt pecetluiește pe cei ce aud cuvântul adevărului și cred în Iisus Hristos, lucrare adeverită de Sfânta Scriptură care zice: «Prin care și voi, auzind cuvântul Adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, întru care și crezând, v-ați pecetluit cu Duhul făgăduinței Cel Sfânt, Care este arvuna moștenirii noastre spre răscumpărarea câștigului, spre lauda slavei Lui» (Efeseni 1, 13-14).

Duhul Sfânt are lucrarea de a ne face pe noi fii după dar ai lui Dumnezeu, după mărturia Sfintei Scripturi, care zice: «Pentru că nu ați luat iarăși duhui robiei, spre temere, ci ați luat Duhul înfierii, întru care strigăm: Avva!, Părinte! însuși Duhul acesta mărturisește dimpreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu» (Romani 8, 15-16). Iar în alt loc zice: «Și pentru că sunteți fii a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, Care strigă: Avva!, Părinte!» (Galateni 4, 6).

Duhul Sfânt are lucrarea de a însoți și a adeveri cuvântul celor ce propovăduiesc Evanghelia lui Hristos. Această lucrare a Sfântului Duh o adeverește marele Apostol Pavel, zicînd: «Iar cuvântul meu și propovăduirea mea, nu era în cuvinte îndemnătoare ale înțelegerii omenești, ci în arătarea Duhului și a puterii» (I Corinteni 2, 4). Și iarăși zice: „Căci Evanghelia noastră nu s-a făcut la voi numai în cuvânt, ci și întru putere și întru Duhul Sfânt și întru adeverire multă, precum știți în ce chip am fost între voi, pentru voi” (I Tesaloniceni 1, 5).

Duhul Sfânt ne conduce și ne apără în comuniunea sfinților, acest «nor de mărturii» (Evrei 12, 1) de ieri și de astăzi, care ne înconjoară și ne susține în lupta care ne duce la a fi credincioși apartenenței noastre la Împărăția Slavei. În puterea Duhului Sfânt, ei trăiesc în contact cu noi. În comuniunea Sfinților se găsește una dintre cele mai bogate experiențe ale rugăciunii creștine. Prezența Duhului Sfânt în noi face ca noi să rămânem toți uniți în credință, în nădejde și în dragoste.

Duhul Sfânt este împărțitor de felurite daruri. Despre această lucrare a Sfântului Duh ne spune Sfântul Apostol Pavel că: «Sunt daruri felurite, dar aceIași Duh…, că precum trupul unul este și are mădulare multe, și toate mădularele ale unui trup, multe fiind, un trup sunt, așa și Hristos» (I Corinteni 12, 4, 12). Iar în alt loc se spune: «Și având daruri de multe feluri, după harul care ne este dat nouă, ori proorocie, după măsura credinței. Dacă avem slujba, să stăruim în slujbă, dacă unul învață, să se sârguiască în învățătură, dacă mângâie, să fie întru mângâiere, dacă dăruiește altora, să dăruiască cu firească nevinovăție, dacă stă în frunte să fie cu tragere de inimă, dacă miluiește, să miluiască cu bună voință. Dragostea să fie nefățarnică. Urând răul, și lipindu-vă de lucrul bun» (Romani 12, 6-9).

Duhul Sfânt mai are încă șapte daruri deosebite despre care amintește Dumnezeiasca Scriptură, zicând: «Duhul înțelepciunii și al înțelegerii, Duhul sfatului și al puterii, Duhul cunoștinței și al bunei credințe, Duhul temerii de Dumnezeu» (Isaia 11, 2-3).

Iar roade ale Sfântului Duh, după mărturia marelui Apostol Pavel, sunt acestea: «Dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea poftelor, dreptatea și adevărul» (Galateni 5, 22).

Dar să nu creadă cineva că lucrările, darurile și roadele Duhului Sfânt sunt numai acestea prea puține arătate mai sus. Căci darurile și lucrările Sfântului Duh în felurimea lor nu au număr pentru că: «Bogăția Duhului Sfânt nu are sfârșit» (Sf. Grigorie Teologul, Cuvântul 31, teologic 5,29, Migne P.G.XXXVI, col. 159).

Dar, fiindcă despre lucrările Duhului Sfânt în lume ne este cuvântul nostru, iar harul Duhului Sfânt este o lucrare necreată a lui Dumnezeu în sufletul nostru, și dacă prin acest har Însuși Duhul Sfânt lucrează în noi mântuirea, apoi se pune întrebarea: mai avem și noi vreo parte la lucrarea mântuirii noastre?

Biserica noastră dreptmăritoare de Răsărit ne învață că harul este dat tuturor oamenilor, căci: «Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină» (I Timotei 2, 4), dar Harul nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-L primească și să conlucreze cu El, sau să-L respingă. De aceea, primii se vor mântui, iar cei de pe urmă NU.

Existența libertății voinței ne-o adeverește Sfânta Scriptură, zicând: «Iată stau la ușă și bat, de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine» (Apocalipsa 3, 20). Deși oamenii nu se pot mântui singuri, ci prin har, după cum este scris: «Prin har sunteți mântuiți» (Efeseni 2, 5; Fapte 15, 11), totuși mântuirea atârnă și de libera voie a lor de a lăsa să pătrundă Harul în ei sau nu. De aceea, «mulți sunt chemați, dar puțini aleși» (Matei 20, 16).

Așadar, să înțelegem că deși Dumnezeu voiește ca toți oamenii să se mântuiască, dar El lucrează după dreptate, nu după bunul său plac. El mântuiește sau îi osândește pe oameni după faptele lor.

Acest mare adevăr ni-l arată nouă Dumnezeiasca și Sfânta Scriptură: «Căci Fiul Omului va veni întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale» (Matei 16, 27). Și iarăși: „Că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele Iui” (Psalmul 61, 11). Deci, nimeni să nu cugete cele ale ereticilor, că se vor mântui numai prin har, sau numai prin credință, fără de faptele cele bune.

Am fost întrebat cândva de cineva: Care sunt lucrările Duhului Sfânt în lumea contemporană? Întrebare la care am răspuns așa: Cred că Duhul Sfânt pururea lucrează prin harul și darurile Sale asupra lumii acesteia. Căci dacă Tatăl și Fiul lucrează împreună până acum (Ioan 5, 17) asupra lumii, prin pronie, ajutorință și împreună susținere și prin toate cele spre folosul lumii (Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul al II-Iea pentru Fiul), apoi negreșit că unit împreună cu Tatăl și cu Fiul și Duhul Cel de o Ființă, neîncetat lucrează la cele de mai sus și la mântuirea și îndreptarea lumii.

Iar dacă am amintit mai sus de unele lucrări ale Duhului Sfânt în lume, apoi să nu înțeleagă cineva că aceste lucrări au fost numai cândva și azi nu se mai lucrează. Sau să înțeleagă greșit că harul și lucrările Preasfântului Duh sunt numai ale Duhului. Lucrarea aceasta numită Har este comună tuturor celor Trei Persoane Dumnezeiești, pornind ca orice lucru din Ființa Dumnezeiască, care este a celor Trei Persoane. De aceea se și zice „Harul lui Dumnezeu” (Tit 2, 11) sau mai ales «Harul lui Hristos» (Ioan 1, 17), căci Hristos trimite Duhul Sfânt în noi.

Dar auzind acest cuvânt să nu înțelegem că Hristos trimite pe ipostasul Duhului Sfânt, ci pe darul Duhului Sfânt, deoarece după mărturia dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur: „Dumnezeu nu se trimite, ci Harul Lui” (Sfântul Grigorie Palama, Filocalia vol. VII, pag. 218-219).

Așadar, același har al Duhului Sfânt care se trimite nouă se zice și harul lui Hristos, după mărturia marelui Apostol Pavel, care zice: «Harul Domnului nostru Iisus Hristos… să fie cu voi cu toți» (II Corinteni 13, 14), și iarăși când zice: «Har vouă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos» (Galateni 1, 3). De aceea, prin harul care vine în noi, toate cele Trei Persoane Dumnezeiești Se sălășluiesc în noi. Dar întrucât Duhul este Acela care leagă harul în noi, harul se numește cu deosebire harul Duhului, sau chiar Duh, pentru că lesne poate fi chiar numai Duh, Cel ce lucrează în locul lucrării Duhului. Astfel, a avea cineva Duhul lui Hristos în sine (Romani 8, 9), înseamnă a avea Harul Duhului Sfânt (Învățătura de Credință Ortodoxă, art. 141, 142).

Așadar, să înțelegem că Duhul Sfânt are lucrarea Sa în Sfânta Treime la desăvârșirea mântuirii noastre în acest fel: «Prin Hristos intrăm în Tatăl, iar prin Duhul intrăm în Hristos», după cum și mai sus s-a arătat. Și această lucrare a Duhului Sfânt a fost, este și va fi asupra lumii cât va binevoi El, nu numai în lumea contemporană, ci și în cea viitoare.

Deci, credem că harul Preasfântului Duh lucrează și în lumea contemporană în Biserica cea dreptmăritoare a lui Hristos prin felurimea darurilor Sale de care am amintit și prin altele nenumărate. 

Dacă, de exemplu, vom vedea pe unii oameni, care până ieri erau cunoscuți ca oameni răi șu păcătoși, că pun un început bun de pocăință adevărată prin spovedanie la preot, post, rugăciune, milostenie, înfrânarea poftelor și prin celelalte fapte bune, carc sunt «roade ale dreptății» (Filipeni 1, 11), și că se silesc de a păzi după puterea lor poruncile lui Hristos, după cum a poruncit Domnul (Matei 28, 20), ajungând prin această silință a lor la adevărata îndreptare a vieții și la sfințenie, să cunoaștem lucrarea Preasfântului Duh, care ajută oamenilor la îndreptare și la sfințenia vieții, după cum zice marele Apostol Pavel: «Și așa erați unii din voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat întru numele Domnului Iisus Hristos și întru Duhul Dumnezeului nostru» (I Corinteni 6, 11).

Dacă, iarăși, vedem pe unii oameni răi și necredincioși, că la auzirea cuvântului lui Dumnezeu cred și se umilesc întorcându-se din toată inima la pocăință, și aici să vedem puterea lucrării Preasfântului Duh, Care a venit peste Sfinții Apostoli în chip ca de limbi de foc (Fapte 2, 3-4) și care prin propovăduirea marelui Apostol Petru a trezit pe iudeii cei necredincioși, pe care făcându-i să se umilească i-a întors la pocăință (Fapte 2, 22-38).

Dacă vedem pe alții având darul cunoștinței și al înțelepciunii, sau al tâlcuirii Dumnezeieștilor Scripturi, iar prin aceste daruri ei se silesc să folosească pe mulți spre mântuirea sufletelor lor, și aici să cunoaștem lucrarea harului Preasfântului Duh, Care dă fiecăruia arătarea Duhului spre folos (I Corinteni 12, 7).

Dacă vom vedea pe unii din preoții monahi sau din preoții de mir și alți clerici, că au darul tămăduirii, și prin credință dreaptă, prin rugăciune și prin post vindecă diferite boli și scot draci din oamenii cei epileptici, și aici puterea lucrării harului Preasfântului Duh să o cunoaștem, care dă unora și acest dar (I Corinteni 12, 9).

Dacă de pildă vom vedea pe unii din cei dreptcredincioși că fac oarecare minuni și acest dar este al lucrării Duhului Sfânt (I Corinteni 12, 10).

Aduc aici, la mijloc, amintirea marelui duhovnic, ieromonahul Conon Gavrilescu din Schitul Cozancea, județul Botoșani, pe care l-am apucat în viață, și care cu post aspru de trei-patru zile și chiar de o săptămînă, vindeca mulți din oamenii bolnavi și îndrăciți. De asemenea pe marele pustnic, protosinghelul Iosif Crăciun din Sfânta Mănăstire a Neamțului, pe care iarăși l-am cunoscut, care ducea o viață foarte aspră, cu post îndelungat, cu privegheri și rugăciuni, citind Molitfele Marelui Vasile și vindecând pe mulți îndrăciți și bolnavi. Aceștia și pentru aceste lucrări dovedeau că poartă în ei harul Preasfântului Duh al tămăduirilor.

Dacă vedem pe unii oameni duhovnicești împodobiți cu dragoste, cu bucurie, cu pace, cu îndelungă răbdare și cu celelalte roade ale Duhului Sfânt, din aceste fapte bune să cunoaștem în ei lucrarea harului Preasfântului Duh (Galateni 5, 22).

Dacă vom vedea la unii dintre oamenii care au jurat strâmb că li se întîmplă o mare primejdie sau chiar moarte de năprasnă, să ne aducem aminte de Anania și Safira, care au mințit Duhul Sfânt și au fost pedepsiți cu moartea (Fapte 5, 3-9).

Dacă iarăși vom vedea într-o țară, societate sau familie, unde se cinstește dreapta credință, că este bună rânduială, dragoste, înțelegere, unire și pace, și aici să înțelegem lucrarea harului Preasfântului Duh, căci unde se află aceste fapte bune și lucrările harului Preasfântului Duh sunt de față (Romani 5, 5; I Corinteni 14, 33; Efeseni 4, 3).

Dacă alții lucrează poruncile lui Hristos cu multă ușurință și aici să cunoaștem puterea harului Preasfântului Duh, după mărturia Sfântului Macarie cel Mare, care zice: „Ușurința împlinirii poruncilor nu o dă puterea omului, ci puterea Duhului” (Omilie 38, 9, 97).

Lucrarea Preasfântului Duh asupra credincioșilor prin cele șapte Sfinte Taine

Dumnezeiescul părinte Marcu Ascetul zice că la noi la botez primim pe Sfântul Duh (Filocalia, vol. II, pag. 293). La fel zice și Sfântul Simeon al TesaIonicului în «Despre Sfintele Taine», cap. 92, pag. 78, iar dumnezeiescul părinte Macarie cel Mare, arătînd cât de mare este lucrarea de sfințire a harului Preasfântului Duh la Botez, zice: «Precum trupul care fără de suflet este mort, tot așa și sufletul fără de Duhul Sfânt este mort pentru împărăția cerurilor, neputând lucra nimic din cele dumnezeiești» (Omilia 30, pag. 143), iar în alt loc, arătând același lucru, zice: «Trupurile goale, ce vor învia la ziua judecății, se vor proslăvi în haină de lumină, după măsura în care – fiind de pământ – au dobândit pe Duhul Sfânt în sufletele lor» (Omilia 32, pag. 148-149). Și iarăși: «Botezul cel vechi spăla trupul, iar botezul creștin spală sufletul cu focul Duhului Sfânt și omoară gândurile cele rele» (Idem pag. 150). Și apoi, arătând cât de mare nevoie are omul de ajutorul lucrării Preasfântului Duh, zice: «Nimeni nu se poate stăpâni fără ajutorul Duhului Sfânt, pe care trebuie să-l cerem prin rugăciune». Și iarăși: «Nimeni să nu creadă că a făcut ceva mai înainte de a i se dărui Duhul de sus» (Omilia 37, pag. 163). Și iarăși: «Nu cultura vastă, filozofia cea multă și inteligența cea ascuțită a omului mântuiește sufletul omului, ci numai cei ce au pe Duhul Sfânt în ei se mântuiesc» (Omilia 42, pag. 170). Și iarăși: «Numai cei simpli care n-au vrut să cerceteze prea mult, ci luptă cu ei înșiși din răsputeri să se îndrepte, aceștia cuceresc darul Preasfântului Duh» (Omilia 43, pag. 173). Și, în sfârșit: „Lupta și numai lupta cu sine însuși susținută cu ajutorul ceresc coboară pe Duhul Sfânt în inima omului” (Omilia 49, pag. 198).

Am zăbovit la Omiliile Sfântului Macarie mai mult, deoarece el vorbește așa de minunat despre lucrările harului Preasfântului Duh la Botez și în lupta cea din toate zilele și ceasurile a omului după Botez spre mântuirea sufletului său.

Și acum, să mergem mai departe arătând lucrarea Preasfântului Duh și în celelalte Taine ale Bisericii cele dreptmăritoare a lui Hristos și să arătăm că:

«În Taina Sfântului Mir primim iarăși darul Preasfântului Duh» (Sfântul Chiril al Ierusalimului, Cateheze III mistagogică pag. 555-558).

La Taina Pocăinței, iertarea păcatelor se dă prin harul Preasfântului Duh (Matei 16, 19; Ioan 20, 22-23).

La Taina Sfintei Împărtășanii primim cu adevărat Trupul și Sângele Domnului (I Corinteni 10, 16-17), iar sfințirea și prefacerea acestor Preacurate Daruri se face prin chemarea de trei ori a darului Preasfântului Duh (Învățătura de Credință Ortodoxă pag. 313).

Taina Hirotoniei (preoției) se face iarăși prin punerea mâinilor și prin chemarea Harului Preasfântului Duh (I Timotei 4, 14; 11 Timotei 1, 6; Fapte 20, 28; 6, 2-6).

Taina Nunții, fiind taină mare (Efeseni 5, 32) și ea se sfințește prin cuvântul lui Dumnezeu (I Timotei 4, 5), prin mijlocirea preoților, care sunt administratori ai Tainelor lui Dumnezeu (I Corinteni 4, 1; Evrei 5, 1) și care sunt puși de Duhul Sfânt spre a păstori turma lui Hristos (Fapte 20, 28).

La Taina Sfântului Maslu, sfințirea untdelemnului se face prin chemarea de șapte ori de către preoți a Darului Preasfântului Duh (Învățătura de Credință Ortodoxă pag. 349-351).

Lucrarea Preasfântului Duh în slujba ierurgiilor

Și la săvârșirea ierurgiilor de către preoți se dă darul Preasfântului Duh spre sfințirea oamenilor, a  altor ființe și lucruri, în chip nevăzut. De aceea ele nu sunt numai niște simple simboluri sau semne văzute ale credinței (Hr. Andrutsos, Dogmatica Bisericii de Răsărit, Sibiu 1930, pag. 340).

De exemplu aghiazma sau sfințirea apei, fiind una din ierurgii, se face prin chemarea darului Preasfântului Duh, care sfințește toate și sfințește și apa aceasta (Molitfelnic pag. 158), iar Aghiazma Mare, de la Botezul Domnului, are îndoită putere de sfințire, deoarece ea este sfințită printr-o îndoită chemare în rugăciune a Preasfântului Duh (Învățătura de Credință Ortodoxă, pag. 358).

Iar acum, spre încheiere venind cuvântul nostru despre lucrările și darurile Preasfântului Duh în lume, care nu au număr, după cum mărturisește despre acest lucru și dumnezeiescul părinte Grigorie Teologul (Cuvântul 31 teologic 5, 29. Migne P. G XXXVI, col. 159), îmi cer iertare cu smerenie de la toți cei luminați de darul Preasfântului Duh, căci în cele prea puține pe care le-am însemnat aici, nu am cuprins aproape nimic din cele ce trebuiau să se scrie despre lucrările și Darurile Sfântului Duh”.

Cleopa Ilie; Mânca-v-ar Raiul vol. 1

Distribuie