Suntem siguri că în afara lumii materiale există lumea duhovnicească, care cu siguranță este infinită și incomparabil mai înaltă. Credem în existența ființelor duhovnicești, care au cuget mult mai adânc decât noi, oamenii. Credem din toată inima că mai presus de lumea duhovnicească și cea materială există un Dumnezeu Mare și Atotputernic.
Lucrul de care ne îndoim este dreptul științei de a cerceta prin metodele ei lumea duhovnicească. Fiindcă lumea duhovnicească nu poate fi cercetată prin metodele cu care cercetăm lumea materială. Aceste metode sunt total nepotrivite pentru a cerceta cu ele lumea duhovnicească.
De unde știm că există lumea duhovnicească? Cine ne-a spus că există? Dacă ne-ar întreba oamenii care nu cred în revelația dumnezeiască, le-am răspunde: „Inima noastră ne-a spus-o”.
Este cunoașterea prin intermediul inimii. Inima noastră nu este doar organul central al sistemului circulator, este și organul prin care cunoaștem cealaltă lume și prin care dobândim cunoașterea superioară. Este organul care ne dă posibilitatea de a comunica cu Dumnezeu și cu lumea de sus. Doar în asta nu suntem de acord cu știința.
Apreciind marile succese și izbânzi ale științei, nu ne îndoim deloc de marea ei importanță și nu limităm cunoașterea științifică. Noi le spunem doar oamenilor de știință: „Voi nu aveți posibilitatea ca prin mijloacele voastre să cercetați lumea duhovnicească, însă noi putem s-o facem cu inima noastră”.
Există multe fenomene inexplicabile care sunt însă adevărate (după cum este adevărat un anumit fenomen natural) și care se referă la lumea duhovnicească. Există deci fenomene pe care știința nu va putea niciodată să le explice, pentru că nu folosește metodele potrivite.
Să ne explice știința cum au apărut profețiile despre venirea lui Mesia, care s-au împlinit toate. Ne poate spune cum a prezis marele prooroc Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de nașterea lui Hristos, cele mai importante evenimente din viața Lui, și de aceea a fost numit evanghelistul Vechiului Testament? Poate să ne explice harul vederii cu duhul pe care îl au sfinții și să ne spună prin ce metode naturale au dobândit ei acest har și cum puteau, îndată ce vedeau un om necunoscut, să-i înțeleagă imediat inima și să-i citească gândurile? Vedeau un om pentru prima oară și îl chemau pe nume. Fără să aștepte de la vizitator vreo întrebare, dădeau răspuns lucrurilor care-l problematizau. Dacă pot, să ne explice asta. Să ne explice în ce fel preziceau sfinții marile evenimente istorice, care cu timpul se realizau așa cum le preziceau.
Nu o să ne poată explica niciodată, fiindcă se află departe de ceea ce constituie baza religiei, departe de credință. Dacă citiți cărțile acelor oameni de știință care vor să reconsidere religia, veți vedea cât de superficial văd aceștia lucrurile. Nu înțeleg esența religiei și totuși o critică. Critica lor nu atinge esența credinței, pe care le este cu neputință să o înțeleagă, ci formulele, adică manifestările sentimentului religios, Esența religiei și a credinței nu o pot înțelege. Însă de ce? Pentru că Domnul Iisus Hristos spune: Nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu îl va trage Tatăl, Care M-a trimis, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi (Ioan 6, 44).
Doar cei care au dobândit Duhul Sfânt, cei în a căror inimă sălășluiește Hristos împreună cu Tatăl Lui, cunosc esența credinței. Ceilalți, oamenii din afară, nu o înțeleg deloc.
Nu vă smintiți când auziți cele ce se spun împotriva religiei, de vreme ce aceia care le spun nu înțeleg esența ei. Voi, oamenii simpli, care nu aveți multe legături cu știința și nu înțelegeți mare lucru din filozofie, să vă amintiți mereu de principiul de bază pe care îl cunoșteau foarte bine primii creștini. Aceia îl socoteau nefericit pe cel ce cunoaște toate științele, dar nu-L cunoaște pe Dumnezeu. Și, dimpotrivă, îl socoteau fericit pe cel care-L cunoaște pe Dumnezeu, chiar dacă nu cunoaște absolut nimic din cele omenești.
Să păziți acest adevăr ca pe cea mai mare comoară a inimii voastre, să mergeți înainte și să nu vă uitați în stânga și-n dreapta. Cele auzite împotriva religiei să nu ne facă să ne pierdem orientarea. Să ne menținem credința, care este cu adevărat veșnică și neîndoielnică. Amin.
Sfântul Luca, arhiepiscopul Crimeei; Cuvinte despre credință și adevăr