Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Lunea cea Mare din Săptămâna Patimilor

lunea mare
Distribuie

În Lunea cea Mare se face pomenire de fericitul Iosif, fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila, totodată facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19).

Suntem în Săptămâna Patimilor. Este luni dimineața. Glasurile puternice care ieri strigau "Osana!", s-au potolit. Ierusalimul întreg pare că doarme. Sub mantia soarelui primăvăratec ce poleiește cu aur și argint ulițele și casele cetății, încet, încet, orașul se trezește. Ici și colo se strâng cete de preoți care șoptesc în taină cu chipuri încruntate.


Aceștia se adună și șoptesc intre ei privind plini de ură spre norodul sărman care întâmpinase ieri pe Nazarineanul ca pe un împărat. Cei mai înfierbântați sunt cărturarii, fariseii și bogății, dregătorii cetății, împotriva cărora Iisus rostise deseori cuvinte grele de osândă pentru fărădelegile lor, pentru inima lor împietrită față de suferințele celor săraci. Ei pun astăzi la cale răzbunarea. Se pregătesc de luptă. Daca ieri a fost biruința lui Hristos, mâine trebuie sa fie biruința lor.


Frământarea crește, ulițele se umplu de lume, cetatea e plina de freamăt, mulțime mare se îndreaptă spre templu ca să audă cuvântul tâlcuitorilor legii. În depărtare, pe drumul prăfuit se coboară dinspre Betania sărbătoritul de ieri, Iisus. Înconjurat de ceata ucenicilor Săi pășește încet, liniștit, spre orașul revoltat.


La margine de drum un smochin își întinde ramurile pline de frunze. Iisus se simte flămând și își ridică privirile spre ramuri. Caută în copac, și în șoaptă zice: "Numai frunze, mulțime de frunze si nici un rod!" Ochii Lui se pleacă întristați și buzele Lui șoptesc cu amărăciune: "De acum în veac să nu mai fie rod in tine!" Deodată se usucă pe loc, toate frunzele căzând învârtindu-se. Ucenicii înmărmuresc plini de mirare. Domnul le tâlcuiește minunatul fapt, arătându-le cum trebuie dat pierzării cel ce viețuiește pe pământ fără să aducă roada faptelor bune.


Ceata întreagă pornește mai departe. Se apropie de Ierusalim, intră in cetate, se îndreaptă spre templu; Iisus urcă scările de piatră. Iată-L la ușă. Privirile pline de ură ale preoților îl întâmpinară. Din toate colțurile, ochii se îndreaptă spre El. Căpeteniile preoților încearcă să-I întindă curse ispitindu-L cu întrebări viclene și meșteșugite. Domnul însă îi rușinează cu răspunsurile Lui, descoperindu-i ca pe niște neștiutori ai scripturilor și mustrându-i pentru răutatea lor.

Smochinul cel din marginea drumului, care era plin numai de frunze, închipuia Biserica evreiască dimpreună cu toți arhiereii și preoții Vechiului Testament, care erau plini numai de vorbe goale, fără faptele adevăratei credințe, fără duh de viață și fără roadele bogate pe care le caută Iisus și pe care le caută și la noi creștinii și ucenicii Bisericii Lui până la sfârșitul veacurilor.


Așa cum unui om nu-i trebuie numai umbra și frunza copacului, nici Lui Iisus nu-i trebuie creștinul care are doar formele credinței, dar e lipsit de roadele dreptății, milei și iertării. După ce Domnul îi mustră fără putință de răspuns, începu să vestească celorlalți credincioși ai Săi cuvântul adevărului. El vesti dărâmarea Ierusalimului și dreapta Sa judecată, apoi ieși din templu învăluit de umbrele înserării și urca domol spre muntele Măslinilor.


Domnul merge la patima cea de voie. Se cade să-L însoțim și noi. Aceasta este datoria oricui mărturisește că prin puterea patimilor lui Hristos a devenit ceea ce e acum și care trage nădejde să primească o moștenire atât de mare și de slăvită, cum nimeni nu și-ar putea măcar închipui. Dar cum să-L însoțim? Prin gând, prin simțire. Mergi cu mintea în urma Domnului ce pătimește, și cu ajutorul cugetării scoate, din orice, gânduri în stare să îți străpungă inima și s-o facă să simtă pătimirile suferite de Domnul! Pentru a face aceasta mai cu spor, trebuie să devii tu însuți pătimitor prin micșorarea simțitoare a hranei și a somnului și prin mărirea ostenelii statului în picioare și îngenuncherilor. Plinește tot ce face Sfânta Biserică și vei fi un bun însoțitor al Domnului pe drumul patimilor.

Distribuie