În cartea „Livada florilor” p. III, cap. 8, ni se istorisește că era un duhovnic cu viață sfântă, curat în viețuire și îmbunătățit în fapte și luminarea sufletelor. Acest Preot-Duhovnic, când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie, se învrednicea a vedea Îngeri și descoperiri cerești. Mai pe urmă, aproape de sfârșitul vieții sale, s-a învrednicit de această minunată și înfricoșată descoperire, pe care o scriem aici mai jos, spre încredințarea și aducerea aminte a noastră a tuturor, de apropiata Judecată universală, cu groaza ei cea mare și cu răsplătirea faptelor bune sau rele, pe vecie…
Acest Preot-Duhovnic, a văzut cu duhul pe Domnul nostru Iisus Hristos, șezând pe scaunul măririi Sale. De-a dreapta Lui se afla Prealăudata Stăpână, Maica pururea Fecioară, iar de jur-împrejurul Lor, se afla stând, toată oastea cerească, care aștepta porunca Stăpânului. Atunci, Domnul a poruncit unui Înger puternic să trâmbițeze din trâmbița cea înfricoșată și mare pe care o ținea în mâna sa. Când Îngerul a trâmbițat, a ieșit un sunet așa de puternic, încât s-a cutremurat toată lumea ca o frunză de copac când o bate vântul. După puțină vreme, Domnul făcu un semn aceluiași Înger puternic, să trâmbițeze a doua oară. Atunci Maica lui Iisus Hristos, cunoscând că după a treia trâmbițare, va fi sfârșitul a toata lumea, S-a sculat de pe scaunul Ei împărătesc. În mijlocul tăcerii și evlaviei tuturor Sfinților, veni înaintea Dreptului Judecător și căzu la picioarele Lui. Acolo începu a I se ruga cu mare sârguință, spre a îndupleca marea Lui bunătate și milostivire, să-i mai îngăduie pe păcătoși pentru a se reculege, a face roade vrednice de pocăință, spre a scăpa de muncile iadului și a intra în fericirea cea veșnică.
Domnul atunci i-a răspuns zicând; „Știi, o, Maica Mea Preaiubită, câte fărădelegi a săvârșit lumea aceasta nemulțumitoare? Știi oare câte nelegiuiri săvârșește zilnic? Așadar, pe bună dreptate, nu se poate și nu se cade să o mai miluiesc vreodată. Iată cum, nu numai bărbații mireni și femeile; ci și Clericii și Monahii, Mă răstignesc și Mă însulițează cu păcatele lor, pângărind cu desăvârșire, Sfințitul Chip și Îngereasca viețuire, prin desfrânările lor„. Atunci Preasfânta Stăpână, a început cu mai multă înfocare a-L ruga pe El, zicând: „Fiul Meu Cel Preadulce, ascultă-mă pe mine, pentru milostivirile îndurărilor Tale și pentru preacuratele Tale Patimi, pe care le-ai răbdat pentru mântuirea celor păcătoși…„.
Iisus i-a răspuns îndată și i-a zis: „Știu, o, Maica Mea, că de multe ori până acum, ai îmblânzit dreapta Mea mânie, cu rugăciunile și cererile tale și nu mai lăsat să fac Judecata care se cuvenea. Oamenii însă, nicidecum nu s-au făcut mai buni și nici nu s-au lepădat de răutățile și vicleșugurile lor cele mai înainte, ba încă s-au făcut și mai răi, luând în bătaie de joc Crucea și Patima Mea. Stăpânitorii și boierii, jefuiesc cu nerușinare poporul cel supus și muncitor. Ei pângăresc Sfintele porunci cu petrecerile lor păgânești și desfrânate. Poporul cel de obște, de asemenea leapădă și defaimă poruncile Mele, săvârșind voile lor trupești: petreceri anticreștinești, jocuri, beții, curvii, ucideri, nedreptăți și alte păcate nerușinate și aducătoare de moarte„.
Preasfânta Stăpână, a zis iarăși: „Toate acestea sunt adevărate, Preadulcele meu Fiu… Mă rog însă, Ție, pentru nemărginita Ta milostivire, trimite oamenilor Lumina Darului Tău, ca să-și cunoască păcatele lor și întorcându-se să primească iertare. Așa, mult milostive Doamne, ascultă-mă pe mine și primește cererea aceasta, nu pentru că li se cuvine lor, că nevrednici sunt totdeauna de milă și de iertare, ci, pentru dragostea mea și a tuturorsfinților acestora, care și-au vărsat sângele pentru numele Tău și au murit în felurite chinuri, defăimând toate desfătările lumii, Pentru a câștiga noastră dragostea Ta!… Mult-milostive Stăpâne, ascultă rugăciunea„.
Atunci, toți Sfinții s-au închinat cu Preasfânta Maică și pururea Fecioară Maria, Dreptului Judecător, ca să facă milă cu oamenii, să le mai dea timp pentru pregătirea lor sufletească. Dreptul Judecător, Cel Preaîndurat, înduplecându-se de rugăciunile Preacuratei Maicii Sale și ale tuturor Sfinților Săi, a răspuns cu luminată și senină față: „M-ai biruit, Maica Mea, cu rugăciunea ta cea milostivitoare și ai îmblânzit dreapta Mea mânie. Așadar, să se facă voia ta… Și voi frații și prietenii Mei, cu rugăciunile voastre, ați schimbat mânia Mea în milă. Așadar voi trimite iarăși în lume învățători și propovăduitori, ca să îndrepteze pe cei ce păcătuiesc…” Acestea zicând Stăpânul, a luat sfârșit vedenia. Preotul-Duhovnic mai sus arătat, a istorisit-o părinților și fraților, cei împreună cu el viețuitori în mănăstire, cu scopul de a-și îndrepta fiecare viața sa, pentru a se mântui de iad și a se învrednici: odihnei, bucuriei și fericirii veșnice în Împărăția lui Dumnezeu. Pentru a-i încredința că această vedenie a fost adevărată, a spus părinților și fraților – fiecăruia deosebite greșeli, păcate ale lor ascunse, pe care i le arătase și le descoperise Domnul, pentru a-i povățui duhovnicește și a-i îndrepta pe calea vieții și a mântuirii.
După ce Cuviosul a spus acestea viețuitorilor din Mănăstire și altor binecredincioși de prin împrejurimi, care veneau la dânsul pentru a auzi cuvânt de mântuire și-a dat sufletul său în mâna lui Dumnezeu.
din cartea: Minunile Maicii Domnului