După nunta din Cana Galileei, Iisus a lăsat Nazaretul și a coborât în Capernaum. L-au urmat mama și verii Lui, rămânând împreună cu El în Capernaum câteva zile.
Acestea au fost primele zile ale lucrării publice a Domnului Iisus. După puțin timp i-a chemat pe cei ce aveau să devină ucenici ai Săi. Și lângă aceștia s-a adunat o ceată de femei evlavioase din Galileea, care o urmau pe Maica Domnului, între ele fiind Maria Magdalena, fiicele lui Iosif, Salomeea — mama lui Iacob și a lui Ioan, doi dintre cei 12 apostoli.
Toate aceste doamne alese, și mai târziu mironosițe, oricând puteau, ÎI urmau pe Hristos în călătoriile Sale. Zicem „când puteau”, deoarece aveau și îndatoriri familiale. De bună seamă că ÎI slujeau și cu o parte din veniturile proprii, deoarece Hristos era sărac și nu cerea niciodată nimănui nimic.
Mama Lui, ca o femeie simplă, dar iscusită țesătoare, Îi făcuse o cămașă deosebită, necusută, apoi o tunică pe care o ținea pe deasupra cămășii, de care amintește și Apostolul Ioan când relatează că la picioarele crucii soldații n-au vrut să sfâșie cămașa cea necusută, ci au tras la sorți pentru ea.
Aceste femei L-au urmat în multe din călătoriile Sale, fiindu-l alături și în clipele înfricoșătoare ale patimilor, având îndrăzneala să-L urmeze chiar și pe Golgota, atunci când își băteau piepturile și plângeau cu suspine alături de Maica Sa. Au stat lângă El până în ultimele clipe. Au stat alături de Maica Domnului în clipele dureroase în care Îl vedea pe Domnul răstignit, neputând să-L îmbrățișeze, sfâșiată de chinuri, doar privindu-L.
Iosif și Nicodim au ridicat trupul lui Iisus după răstignire și l-au dus către groapă. Mama Lui, fiicele lui Iosif și alte femei evlavioase i-au însoțit cu jale și cu durere până la peștera unde l-au lăsat.
Cei doi bărbați au pus sfântul Său trup în mormânt și-au închis intrarea cu o piatră mare, apoi au plecat, iar mama Lui și Maria Magdalena au rămas, șezând în fața mormântului (Matei 27, 61). Dar nu puteau să rămână pentru multă vreme la mormânt, deoarece urma ziua sâmbetei, în care, după lege, nu puteau păși mai mult de 1000 de pași. Așa că au trebuit să lase mormântul și să se închidă în casă, așteptând cu durere să treacă ziua sabatului.
Era încă noapte, sâmbătă către duminică, și Maria [Matei se referă la cealaltă Marie (v. Matei 28,1), iar Marcu la mama lui Iacob (v. Marcu 16,1), căci nu vroiau s-o prezinte direct pe ea ca martor principal la Învierea Fiului ei, dar era cu neputință să meargă la mormântul lui Hristos doar Salomeea și Magdalena, fără să meargă și Maica Lui. Cum ar fi putut să stea în clipa înfricoșătoarea a răstignirii alături de El, iar acum să nu meargă la mormânt cu celelalte?] a alergat alături de Magdalena și de Salomeea către mormântul lui Hristos. L-au găsit pe îngerul Domnului stând lângă mormânt. Mergeți, le spune acesta, și spuneți ucenicilor că Domnul a înviat și că îi așteaptă în Galileea; acolo Îl veți vedea (Matei 28, 5). Și de cum s-au dus, li S-a arătat Domnul: Bucurați-vă!, le-a spus. Și au căzut toate și I s-au închinat. I s-a închinat și Maica Lui (v. Matei 28, 9).
Iar atunci când (40 de zile după Inviere) a venit vremea ca Fiul și Dumnezeul ei să Se înalțe la ceruri, Mama și Fiul S-au despărțit pentru o vreme, pe Muntele Măslinilor, de unde Fiul ei, sub ochii tuturor, S-a ridicat la ceruri (v. Fapte 1, 10).
Apoi a coborât și a așteptat împreună cu ucenicii ziua Cincizecimii.
Vasilios Bacoianis; Viața Maicii Domnului