Maica Domnului însărcinată
Distribuie

Trecuseră deja șase luni din ziua în care Iosif o luase pe Maria și o lăsase în casa Iui din Nazaret, iar el plecase la muncă prin împrejurimi. A venit vremea să se întoarcă și, întâlnind-o, ce vede? Maica Domnului era însărcinată.

S-a schimbat la față, a căzut pierdut și plângând și-a spus cu amar: am luat-o pe Fecioara pentru a o păzi, și n-am păzit-o cum trebuie. Ce răspuns voi da acum Domnului și Dumnezeului meu?

Nu i-a vorbit încă logodnicei sale. Din pricina tulburării era în pericol să nu înțeleagă cum stau lucrurile, așa că plângeau amândoi.

Acum era clipa potrivită pentru ca Fecioara să îi dezvăluie lui Iosif taina cea mare; ea ar fi scăpat de suspiciune, iar Iosif s-ar fi umplut de bucurie. Dar ea a preferat tăcerea, fiind sigură că Dumnezeu va descoperi tot adevărul atunci când Iosif va judeca situația, și va ști că este totul bine. Pentru moment ea s-a limitat să îi spună:

— Sunt curată de orice întinăciune!

— Atunci cum de ești însărcinată?

— E de neînțeles cum s-a întâmplat asta, viu este Domnul Dumnezeul meu!

Aceste cuvinte nu par ciudate în urechile noastre, deoarece noi știm de multă vreme taina, dar pentru Iosif cum au părut oare? Deoarece o respecta pe Maria, căci văzuse măreția ei, virtutea ei, s-a tulburat. Ce să se fi întâmplat oare, căci Maria era însărcinată?

S-a înnoptat. S-a dus să se culce, dar somnul nu-i dădea târcoale deloc. Pe de o parte era presat de legea mozaică, care în cazul adulterului hotăra omorârea cu pietre (v. Deutenorom 22, 23), pe de altă parte nu voia ca această ființă atât de aleasă și demnă de respect să se piardă. Dar să o țină de soție considera că este o încălcare a legii dumnezeiești. În final nerăutatea și milostivirea lui l-au făcut să hotărască desfacerea logodnei în mod tainic, neștiut de nimeni, fără ca cineva să afle. S-a hotărât s-o lase într-ascuns (Matei 1, 19).

Dar iată că acum, când a găsit soluția, intervine și Dumnezeu. Îi trimite îngerul, cel mai probabil tot pe Gavriil, care îl anunță: Iosife, nu te teme (nu păcătuiești), păstreaz-o și nu te teme a o lua pe Maria logodnica ta, căci ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt, și Îi vei pune numele Iisus, deoarece va mântui poporul Său (Matei 1, 20).

Anas, secretarul templului din Ierusalim, s-a întors în Nazaret și a trecut și pe la casa lui Iosif. A văzut-o pe Maria însărcinată, iar acest lucru l-a vestit preoților, zicându-le:

— Voi îmi spuneați că Iosif este bun și drept, dar iată ce s-a întâmplat cu Fecioara! Oare să fi făcut acest lucru Iosif?

I-au chemat pe Iosif și pe Fecioara la templu și l-au întrebat pe Iosif:

— Cum ai îndrăznit de ai făcut acest lucru?

— Sunt curat față de ea, viu este Domnul Dumnezeu! a strigat Iosif.

— Atunci spune-ne adevărul! Iosif tăcu.

Au întrebat-o apoi pe Maria:

— Tu, care ai fost hrănită de îngeri, tu, care ai rămas în Sfânta Sfintelor atâta vreme, cum ai făcut așa ceva?

— Sunt curată de orice întinăciune, viu este Domnul Dumnezeul meu!

Preoții s-au smintit. Este cu putință ca Maria să spună o minciună, și încă și preoților? Cu totul altceva arăta chipul ei preacurat și blând. Încet, încet au priceput că ceva mai presus de înțelegere se întâmpla și i-au lăsat liberi să plece. Iosif a luat-o pe Maria și s-au întors în Nazaret, bucurându-se și slăvindu-L pe Dumnezeu.

din cartea: Viața Maicii Domnului

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *