Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

MAMA ESTE PRIMUL UNIVERS ÎN CARE LOCUIEȘTE COPILUL. FĂTUL SIMTE ȘI MOȘTENEȘTE DIN COMPORTAMENTUL PĂRINȚILOR

Distribuie

În Vechiul Testament există o povestire interesantă din viața dreptului patriarh Isaac. Soția acestuia, Rebeca, era infertilă. Mai târziu, ea a rămas însărcinată.

Copiii au început a se zbate în pântecele ei și ea a zis: „Dacă așa au să fie, atunci la ce mai am această sarcină?” Și s-a dus să întrebe pe Domnul (Facerea 25, 21-22).

Gândiți-vă la asta. Comportamentul gemenilor din pântece nu era obișnuit. Aceștia se împingeau și se loveau. Acest fapt a îngrijorat-o pe mamă: ea se gândea la sănătatea urmașilor. Haideți să vedem ce răspuns i-a dat Dumnezeu. În pântecele tău sunt două neamuri și două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge mai puternic decât celălalt și cel mai mare va sluji celui mai mic! (Facerea 25, 23).

Așadar, iată care este cauza acestui fenomen neobișnuit! Ca un semn dinainte, comportamentul celor doi reflecta întreacțiunile viitoare ale fiilor și soarta urmașilor lor. Prorocia s-a împlinit întocmai. Lui Isav, fratele cel mare, i s-a prezis puterea exterioară, dar, până la urmă, aceasta s-a supus fratelui mai mic. La fel și popoarele născute din cei doi gemeni s-au vrăjmășit. Deși „casa lui Isav” (idumenii) a fost puternică și numeroasă, urmașii lui Iacov (evreii) i-au supus pe potrivnicii lor de odinioară.

Relatarea biblică este foarte instructivă. În parte, aceasta ne cheamă să analizăm mai bine aspectele legate de zămislire și să fim atenți la particularitățile și felul de a fi ale fătului, precum și la trăirile și senzațiile femeii însărcinate. Mama trebuie să măsoare și să compare propriile fapte cu etapele dezvoltării intrauterine a pruncului. Trebuie să vadă înțelepciunea și bunătatea Creatorului în ceea ce privește construcția organismului și a psihicului, care îi permit femeii să se realizeze prin maternitate. În acest caz, teologia, psihologia, medicina și genetica se întrepătrund.

În conformitate cu cele mai recente cercetări, între mamă și făt există o legătură informațională deosebită. Aceasta se realizează prin câmpurile biologice care sunt caracteristice oricărui organism viu. Câmpurile sunt niște unde de diferite frecvențe și lungimi. Spre exemplu, câmpul acustic este creat de vibrația permanentă a fibrelor musculare. Purtătorii câmpului electromagnetic sunt creierul și măduva spinării. Câmpurile se întrepătrund, făcându-se astfel un schimb activ de informații. Acest lucru se realizează mult mai rapid decât prin internet.

Știința ne oferă și alte date interesante despre viața psihică a fătului. Acesta este foarte strâns legat de mama lui. Mama intră în relații deosebite cu fătul și îi face legătura cu lumea înconjurătoare. În luna a doua a vieții intrauterine se formează sistemul nervos central. Un embrion în vârstă de o lună și jumătate reacționează la durere și se ferește de fasciculul de lumină îndreptat către burta mamei.

Zonele scoarței cerebrale, responsabile pentru gândirea logică și capacitatea de a vorbi, se formează în săptămâna a 16-a a sarcinii. Cu cât mai multe cuvinte în limbi străine „aude” embrionul, cu atât mai ușor îi va fi pe viitor să învețe cuvintele limbii materne și cele ale limbilor străine.

După părerea psihologilor, fătul nu este indiferent la mâncarea mamei, pentru că el înghite zilnic o cantitate de lichid amniotic. Dacă are o proporție mai mare de zahăr, fătul va „înghiți” cu plăcere o cantitate dublă din lichidul amniotic. Dacă însă acolo ajunge ceva amar, fătul va înghiți mult mai puțin. Cercetătorii au reușit să surprindă imagini chiar cu grimasa plină de insatisfacție a fătului căruia nu-i place gustul lichidului amniotic.

În lichidul amniotic ajung diferite substanțe ale mâncării și băuturilor întrebuințate de femeia însărcinată. Astfel, copilul cunoaște mâncarea celor maturi cu mult înainte de naștere. După părerea oamenilor de știință, acest fapt influențează plăcerile gastronomice ale omului. El se obișnuiește și preferă acele mâncăruri pe care le-a „gustat” atunci când era în burta mamei. De aceea, gusturile alimentare ale mamei le condiționează și pe cele ale copilului.

Pentru dezvoltarea normală a copilului este foarte important ca femeia însărcinată să mănânce divers și calitativ. Mai mult, dacă mama se roagă înainte și după masă, mulțumind lui Dumnezeu pentru „bunătățile cele pământești”, ea îl ajută pe prunc să intre într-o cultură a  alimentației poporului său. Nu este exclus ca postirea din timpul sarcinii să-l ajute pe copil să postească mai ușor atunci când acesta va crește.

Embrionul de cinci luni „aude” țipetele, „se sperie”, „se supără”, „amenință”, adică „înțelege” tonurile și cuvintele mamei, în funcție de dispoziția acesteia. Cum din a șasea lună, comportamentul fătului se schimbă în funcție de vocea și tonul părinților. El își „leagă” acțiunile de vocea cunoscută. Câteodată chiar „ghicește” ce mișcări le vor provoca părinților plăcere. Dacă părinții se ceartă și ridică tonul, cu supărare, fătul se întoarce, își acoperă capul cu mâinile și împinge cu piciorușele. Toate acestea înseamnă că mai ales schimbările stării mamei (ritmul cardiac, zgomotul tensiunii din vasele sangvine, încordarea mușchilor, caracterul mișcărilor, respirația etc.) se corelează cu fielul în care copilul se „simte” pe sine însuși și ceea ce se întâmplă cu el.

Așadar, mama este primul univers în care locuiește copilul. Nu este corect să credem că el se naște tabula rasa. Nu! Copilul născut s-a format deja, într-o oarecare măsură. El poartă în sine programul genetic și încărcătura primită de la strămoși.

Konstantin V. Zorin; Ce li se ascunde tinerilor – Ispitele și bolile acestui veac.

Distribuie