Distribuie

Rădăcina, izvorul și maica oricărui păcat este mândria. Din pricina ei primul om a pierdut viața fericită a raiului. Din pricina ei și diavolul, care l-a înșelat pe Adam, și-a pierdut rangul ceresc de înger. De aceea se zice că mândria merge înaintea căderii.

Nimic nu ne înstrăinează atât de mult de iubirea de oameni a lui Dumnezeu și nimic nu ne dă atât de mult focului iadului, cât patima tiranică a mândriei și a slavei deșarte. Când acestea există în noi suntem pângăriți, chiar dacă avem alte virtuți, ca neprihănirea, postul, milostenia sau rugăciunea. Căci, cum spune Scriptura, „tot cel ce are inima mândră e necurat în fața lui Dumnezeu” (Proverbe 16, 5 ).

Pe om nu-l pângăresc doar păcatele trupești, desfrâul, adulterul și cele asemenea, dar și mândria, cu mult mai mult decât altele. Fiindcă fiecare cuget de desfrâu este, desigur, păcat de moarte, are însă ca pricină dorința. Când vorbim despre mândrie, dimpotrivă, nu poți găsi vreo cauză sau fază de început, care s-o îndreptățească fie și câtuși de puțin. Mândria nu e altceva decât pervertirea sufletului și boală grea, care se naște din prostie. Da, cel mai lipsit de minte om din lume este cel mândru.

Slava pământească și faima lumească sunt trecătoare. Nu se deosebesc cu nimic de piesele de teatru, care se termină în câteva ore, și de florile de primăvară, care se ofilesc în câteva zile. Adevărat, ce este mai zadarnic și deșert decât cinstirea lumească? Care este rodul ei? Care este folosul ei? La ce rezultat trebuincios ajunge? Și măcar de-ar fi fost doar acest rău! Căci nu numai că nu aduce nici un câștig, dar provoacă și mare vătămare.

Cel ce se supune mândriei, acestei stăpâne severe și urâte la chip, suferă și se întristează neîncetat. Da, este într-adevăr stăpână severă cu supușii ei. Și cu cât mai mult aceștia o lingușesc, cu atât își ridică capul și îi chinuie. Din contră, oamenilor care o alungă și o nesocotesc nu le poate face nimic.

Pe scurt, mândria este mai rea decât toate fiarele și decât orice tiran. Pentru că fiarele și tiranii, cu vorbă bună și cu grijă, de multe ori se îmblânzesc, pe când aceasta, cu cât îi cântam în strună cu atât se sălbăticește. Și dacă găsește pe cineva care să-i facă toate poftele, nu șovăie să-l împingă chiar și la crimă.

Sfântul Ioan Gură de Aur; Problemele Vieții

Distribuie
3 comentarii la „Mândria merge înaintea căderii”
  1. […] A Sfântului Isaac SirulPrietenul fără de minte și necugetat este vistierie de pagubă; însă petre­cerea împreună cu cei înțelepți e izvor de dulceață. Şederea cu cei neînţelepţi e frângere a inimii. Mai bine să sălășluieşti cu fiare decât cu cei cu vieţuire rea. Şezi mai degrabă cu un vultur decât cu cel hrăpăreţ şi nesătul. Fă-te prieten mai bine ucigaşului, decât celui certăreţ. Grăieşte mai degrabă cu porcul decât cu cel lacom; căci mai bună e troaca porcilor decât gura mâncăcioasă şi nesătulă. Şezi mai bine printre leproşi decât printre cei mândri. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *