lun. nov. 23rd, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Mângâierea sufletului în ceasul morții

● Într-o noapte, în timp ce se ruga, Dumnezeu i-a descoperit părintelui Serafim că două dintre ucenicele sale au murit. Uneia, care crescuse cu greu doi copii, fiind văduvă și fără să fie ajutată, au venit îngerii să-i ia sufletul, cu toate că fusese o femeie cârtitoare și cădea des în deznădejde.

Cealaltă murise pe patul de boală lângă care se aflau soțul si cei șase copii. Când a murit, nu au venit îngerii să-i ia sufletul. Cât trăise, ea Îi mulțumea tot timpul lui Dumnezeu pentru grija cu care o înconjura.

Părintele a întrebat: „Cum, Doamne, pe cea care cârtea au luat-o îngerii și pe cealaltă nu?

Domnul i-a răspuns: „Amândouă s-au mântuit. Dar prima a avut o cruce mult mai grea decât cealaltă. Dacă cea de-a doua ar fi trecut numai un an prin încercările prin care a trecut prima, credința i s-ar fi zdruncinat. Când avea necazuri, imediat soțul ei era lângă ea și o întărea. În timp ce văduva plângea, si nu o mângâia nimeni.

● Povestit-a unul dintre părinți: erau doi frați aproape de el, unul străin și altul cunoscut. Si cel străin era puțin mai lenevos, iar cel cunoscut foarte osârduitor. Si s-a întâmplat de a murit mai înainte cel străin. Bătrânul, fiind văzător cu mintea, a văzut mulțime de îngeri cum povățuiau sufletul celui străin. Si dacă au ajuns la cer, si era aproape să intre, s-a făcut cercetare pentru dânsul și a venit glas de sus zicând: „Vădit este că era puțin trândav, dar pentru înstrăinarea lui deschideți-i!” Apoi a adormit și cel cunoscut, adică cel [care era din acel loc] și în vremea morții au venit toate rudeniile lui. Și a văzut bătrânul că nu este niciun înger nicăieri, si s-a minunat.

Atunci a căzut cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, cum cel străin, fiind trândav, a dobândit astfel de slavă, iar osârduitorul acesta nu s-a învrednicit de nimic de acest fel?” Si i-a venit glas către el, zicând: „Osârduitorul, când era să moară, a deschis ochii săi și și-a văzut rudeniile plângând și i s-a mângâiat sufletul. Dar cel străin, deși era trândav, pe nimeni dintre ai săi n-a văzut și, suspinând, a plâns, iar Dumnezeu l-a mângâiat pe el.

Danion Vasile; Patericul mirenilor