Taina întrupării lui Hristos este Taina cea din veac ascunsă, la fel cum spune și troparul: Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu într-o unire neamestecată întrupându-Se și Crucea de bunăvoie pentru noi luând; prin care înviind pe cel întâi zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
În vremea aceea Palestina era sub stăpânirea Imperiului Roman. Împărat era Octavian Augustus și a hotărât prin lege ca fiecare locuitor al imperiului să se înscrie în locul său de naștere. „Prima numărătoare a toată lumea s-a făcut”, adică era primul recensământ în Palestina stăpânită de romani.
Locuitorii după lege trebuiau să se înscrie în locul de obârșie al lor. Iacob, tatăl lui Iosif — logodnicul —, se trăgea din Bethleem, acolo deci trebuia să se înscrie și familia lui Iosif. Acesta a pregătit măgarul, a urcat-o pe Maria care era însărcinată și au plecat către Bethleem. Cum o voi înscrie pe această fată (pe Maria), se căina Iosif: ca soție a mea? Mă rușinez, sunt bătrân, iar ea este foarte tânără. Ca fiică a mea? Dar știu toți că nu este fiica mea. Este și însărcinată. Unde și cum va naște ea? Unde vom fi atunci?
— Iosif, de ce te tulburi? i-a răspuns atunci Maria. Uiți de taina cea mare a lui Dumnezeu? Nu te teme! Cugetă la taină, și Dumnezeu, în iubirea Lui de oameni, va coborî pe pământ și Se va face om (Tropar la Slujba Ceasului al IX-Iea, 24 decembrie).
La o mică depărtare de Ierusalim, către Bethleem, s-au așezat pe o stâncă să se odihnească (locul acesta se numește de atunci ședere și pe el s-a descoperit în 1997 o biserică datând din secolul al V-Iea). Bethleemul avea un mic han, un loc în care înnoptau călătorii, iar mai departe era staulul unde se aflau animalele. Iosif a bătut în poarta hanului, dar nu mai era nici un loc liber, așa că au înnoptat împreună cu animalele, și acolo, în dimineața zilei de 25 decembrie, Fecioara a născut pe Fiul ei Cel Unul-Născut (v. Luca 2, 7). L-a născut pe Fiul lui Dumnezeu în staulul cel murdar, în sălașul animalelor necuvântătoare, și acest lucru s-a petrecut mai presus de înțelegerea noastră.
Cel ce în sânul Tatălui veșnic sălășluiește, cum se află în brațele Maicii Sale? se întreabă imnograful într-o catismă a Crăciunului. Și tot el pare să răspundă: „Cuvântul Se întrupează și de Tatăl nu Se desparte” (Cântare la Vecernia din 25 decembrie). Cel veșnic rămânea în același timp și în brațele Tatălui Său în ceruri, și în brațele Maicii Sale pe pământ. Era întreg și în cer, întreg și pe pământ (așa cum în fiecare părticică a Sfintei Împărtășanii este întreg Trupul Său și Sângele Său). Întreg a fost jos între noi, și între cele înalte a rămas în mod nedescris Cuvântul (Starea a treia a Cântării Bunei Vestiri). Mare este taina întrupării Tale! (Slava din Duminica de după Nașterea Domnului).
din cartea Viața Maicii Domnului