Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Marțea cea Mare din Săptămâna Patimilor

marțea mare
Distribuie

Marțea cea Mare ne pregătește pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu două parabole – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) si parabola talanților (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27). Domnul a spus aceste două parabole, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească și de celelalte virtuți.

Domnul se odihnește peste noapte intre prietenii Săi dragi din Betania. În zorii zilei Iisus vine iarăși în Ierusalim unde-L așteaptă ura și furia fariseilor, saducheilor și cărturarilor. Urca treptele de piatră ale templului, vorbește poporului care era dornic să primească minunatele lui învățături și iarăși mustră cu asprime fățărnicia și masca evreilor.


Vorbeste apoi despre pilda celor zece fecioare, despre datoria fiecaruia de a-si pregati sufletul pentru a fi gata oricand sa intampine pe Domnul, zicandu-le: "Privegheati asadar, caci nu stiti, ziua nici ceasul in care Fiul Omului are sa vina; tineti aprinse candelele credintei, candelele iubirii aproapelui, fiti pregatiti a raspunde celui ce va va intreba daca ati iubit pe aproapele vostru".


Bunul Iisus dezvaluie taina dreptei judecati, rasplata sau osanda, dupa implinirea sau neimplinirea poruncilor. Inimile impietrite au ramas insa fara raspuns, au ramas neclintite ca niste stanci ale urii, caci erau sufletele lor stapanite de diavolul rautatii si n-au putut intelege adancul talc al predicii Mantuitorului. Urechi n-au avut sa auda si nici ochi sa vada.


Aceasta a fost predica de pe urma către popor a Domnului, aceasta a fost legea statornicita de El, ca toți cei ce cred si marturisesc numele Lui sa trăiască in iubire si sa vesteasca iubirea. De azi înainte Iisus nu mai vorbeste mulțimii. Timpul este aproape si cele din urma cuvinte le daruieste prietenilor Săi, acelora care aveau sa semene pretutindenea samanta cea buna a Evangheliei, după care impreună cu ucenicii Săi paraseste cetatea urii si răzbunării, îndreptându-se spre locașul de pace si tihna al prietenilor Săi din Betania.


La evrei se apropia Paștele, de aceea fariseii si cărturarii plini de dușmănie pe Iisus, pentru ca tot poporul venea după Dansul, căutau prilej ca sa-L omoare înainte de a sărbători ei Paștele.

Acum, poporul, preoții și mai-marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul Domnului în templu, și acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a însumat toate cele trecute, cele de față și cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înțeleagă că El este Mesia Cel adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădați, iar în locul lor vor fi chemați păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădați îi așteaptă pierzarea; prin pilda nunții fiului de împărat a învățat că și dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toți vor fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afară; răspunzând la întrebările privitoare la dajdia către cezarul și la cea dintâi poruncă, precum și prin cuvântarea de osândă arată trăsăturile proprii vieții mântuitoare; în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului și le descoperă taina Venirii Sale celei de-a Doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se încredința că El este adevăratul Mântuitor al lumii — Hristosul — și să se supună poruncilor și învățăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credința în Domnul și, deșteptând în creștin conștiința a ceea ce trebuie să fie și trebuie să aștepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci și cu fapta.


La evrei se apropia Pastele, de aceea fariseii si cărturarii plini de dusmanie pe Iisus, pentru ca tot poporul venea după Dansul, căutau prilej ca sa-L omoare înainte de a sărbători ei Pastele.

Acum, poporul, preoții și mai-marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul Domnului în templu, și acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a însumat toate cele trecute, cele de față și cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înțeleagă că El este Mesia Cel adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădați, iar în locul lor vor fi chemați păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădați îi așteaptă pierzarea; prin pilda nunții fiului de împărat a învățat că și dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toți vor fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afară; răspunzând la întrebările privitoare la dajdia către cezarul și la cea dintâi poruncă, precum și prin cuvântarea de osândă arată trăsăturile proprii vieții mântuitoare; în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului și le descoperă taina Venirii Sale celei de-a Doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se încredința că El este adevăratul Mântuitor al lumii — Hristosul — și să se supună poruncilor și învățăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credința în Domnul și, deșteptând în creștin conștiința a ceea ce trebuie să fie și trebuie să aștepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci și cu fapta.

Distribuie