Mărturia ieroschimonahului Rafail despre documentele cu coduri de bare

Eu, ieroschimonahul Rafail, sunt un sărman stareț mic și păcătos. Conștiința mea păstorească mă îndeamnă să vă spun despre marele și groaznicul pericol în care este pusă omenirea. Stăpânitorul întunericului veacului acesta, satana, vrea să se întrupeze și să împărățească pe pământ, să-și afle loc în omul-antihrist.

Deja astăzi, pentru voi, se pregătește pecetea lui antihrist, și aceasta se înfăptuiește cu multă chibzuință, cu mare precauție și viclenie — nu deodată, ci în mai multe etape. Precum spuneau
sfinții părinți, tălmăcitori ai Apocalipsei — de exemplu, Efrem Sirul —, venirea lui Antihrist se va face cu multă viclenie, astfel încât chiar și cei aleși anevoie se vor mântui, pentru că nu vor înțelege înșelarea. Astfel mulți dintre vestiții și iubiții de către mine păstori duhovnicești, sub influența lingușirii diavolești, nu întrevăd pericolul și îndeamnă pe oameni să ia buletine de identitate sau carduri cu codul de bare, cu numărul de identificare ce conține în sine trei de șase — numele lui antihrist. Prin aceasta ei își ademenesc turma spre pieire. Dar vai de acela prin care vine ispita. Prigonitorii îi ispiteau pe mucenici ca ei, măcar prefăcându-se, doar aparent să guste din jertfa idolească… și să se întoarcă acasă, însă ei au rămas credincioși lui Hristos…

În ispita primirii noilor acte cu cod de bare în care sunt înscrise trei cifre de șase, se întrevede alegerea mistică a crucii, adică a credincioșiei lui Hristos, sau a pâinii care este închinarea la satana. Dacă vă considerați creștini după credință, dar purtați act drăcesc care arată că îi aparțineți lui, atunci ai cui sunteți? Nu puteți fi slugi la doi domni! Și nu este unire între Hristos și satana.

Marele stareț al vremurilor noastre Paisie Aghioritul (+ 1994) ne preîntâmpina: „Cine va primi buletin nou cu cod de bare sau cartelă cu trei de șase, cu numărul de identificare, acela va pierde harul lui Dumnezeu și în el se va sălășlui energia drăcească„. Aici satana imită botezul. Biserica îl botează pe om în numele Tatălui, amin, și al Fiului, amin, și al Sfântului Duh, amin, și îi dă numele unui sfânt. Satana îl botează sau îl însemnează pe om cu numele lui antihrist, trei de șase, și-i dă omului nume din cifre – număr de identificare – număr mort. Este foarte important! Fiți vigilenți! Nu acceptați aceste acte! Aici este capcana! E împotriva conștiinței creștine. Amin.

Domnul nostru Iisus Hristos a zis în Apocalipsă: „Fiți ascultători Mie până la moarte și vă voi da viața veșnică„. Nu-L defăimați pe Domnul nostru Iisus Hristos cu necredința voastră! Dumnezeu nu rămâne batjocorit! El a suferit pentru noi pe cruce și a murit, și a înviat, și ne-a dat nouă Trupul Său spre mâncare, Sângele Său spre băutură. El, marele și slăvitul, fericitul Dumnezeu, pentru noi S-a făcut om smerit, a primit ocară, scuipare, palme peste față, bătaie, defăimare, moarte mucenicească grea și batjocoritoare, pe cruce, pentru noi, ca să ne mântuiască pe noi. Și noi trebuie să răbdăm măcar puțin pentru Dumnezeu.

Iar noi, viclenii, cugetăm: vom primi buletinul cu codul de bare, iar pecetea pe frunte și pe mână nu o vom primi. Nu vă amăgiți cu aceasta! Nu vicleniți înaintea lui Dumnezeu! Punându-vă semnătura pe acest document cu trei de șase, vă puneți semnătura cum că sunteți în supunerea satanei. Aceasta constituie închinare lui, lepădare de Dumnezeu. Dumnezeu ne iubește pe noi cu râvnă și noi cu necredincioșia noastră Îl jignim. E o trădare a lui Dumnezeu! Noi trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima și din tot sufletul și din tot cugetul nostru, iar noi semnăm sub numele antihristului satanic. Iată de ce starețul athonit Paisie Aghioritul zicea: „Ascultă, fiul meu, atunci când vezi că cineva aprinde casa ta cu un chibrit, în momentul în care focul abia începe, e în puterile tale să-l stingi cu un pahar cu apă. Iar dacă din neglijență vei spune: „Ei, nu-i prea mare focul”, din cauza lipsei tale de grijă focul se va înteți și va arde toată casa; atunci nu vei mai putea face nimic, decât să te văicărești, fiind acuzat de conștiință, și să plângi, privind la necazul ce s-a abătut peste tine„.

Acest lucru îl putem compara cu o capcană: cine a nimerit în ea nu mai poate scăpa. Cei ce au primit pecetea lui antihrist sunt amenințați de marea mânie a lui Dumnezeu.

Sfântul Stareț al Optinei Anatolie scria că mărturisirea nestrămutată a credinței va fi luată în considerare, compensând puțin nevoință călugărească.

Un mare stareț al timpului nostru mi-a vorbit despre acei oameni care vor accepta actele cu cod de bare și cu număr de identificare: ei nu numai că vor pieri, ci chiar aici, pe pământ, Domnul îi va nimici prin război.

Eu, păcătosul, nu dau binecuvântare fiilor mei duhovnicești să primească aceste blestemate acte drăcești.

Sfântul Munte Athos. Textul adresării ieroschimonahului Rafail este reprodus, cu mici prescurtări, de pe site-ul oficial al Mănăstirii Valaam.

Despre părintele Rafail

Ieroschimonahul Rafail (Berestov) s-a nevoit douăzeci de ani în Lavra Sfintei Treimi din Serghiev Posad. Apoi, pentru o nevoință mai aspră, a plecat în munții Caucazului, unde a trăit în pustie mai mult de zece ani.

Începând cu perioada conflictului armat abhaz-gruzin, împreună cu alți pustnici, a fost nevoit să părăsească pustia îndrăgită, pe care a deplâns-o întotdeauna, și cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, a starețului arhimandrit Chiril (Pavlov), în anul 1993, a venit la Valaam. Peste un an a fost tuns în marea schimă, cu păstrarea numelui Rafail.

S-a nevoit în schiturile Tuturor Sfinților și al Înaintemergătorului, păstorind și mângâind duhovnicește obștea călugărească și pe toți suferinzii, pe mirenii ce căutau răspunsuri la necazurile lor și care într-un număr mare au început să vină la Valaam.

Cu o adâncă smerenie, cu răbdare și cu o mare dragoste, starețul îi întâmpina pe toți vizitatorii. Însă vârsta și anii îndelungați de nevoință în pustie, în condițiile aspre ale climatului nordic din Valaam, i-au șubrezit sănătatea. Mulțimea bolilor și neputința fizică l-au slăbit și, cu binecuvântarea starețului său, părintele Chiril, și a egumenului mănăstirii, părintele Rafail pleacă, împreună cu fiii săi duhovnicești, înspre sud, unde, în regiunea Soci, în munți, înființează schitul Sfânta Treime, aparținând Mănăstirii Valaam. Iar peste doi ani, lăsând obștea deja întărită din schitul Sfânta Treime, însoțit de câțiva dintre cei mai fideli ucenici ai săi, pleacă pentru nevoințe mai aspre la Athos, în Grecia.

Astfel, părintele Rafail a întregit cercul secular al nevoitorilor din Valaam, de la Serghie și Gherman ai Valaamului, care cu multe veacuri mai înainte au venit la Valaam din Grecia, până la nevoitorii de azi, care, în apropierea lor de Dumnezeu, pornesc de la vechile tradiții ale Sfântului Munte Athos.

Din Athos, părintele Rafail a și trimis Cuvântul-preîntâmpinare.

Frații Mănăstirii Valaam, „Ruski vestnik”, Ediție specială, Nr. 2, Aprilie, 2000

din cartea: Stareții despre vremurile din urmă