Mărturisirea este poarta Domnului, prin care drepții vor intra

„Bine este a ne mărturisi Domnului„, zice prorocul David (Ps. 91, 2); căci într-adevăr bun și frumos lucru este mărturisirea (exomologesis), după cum spune și în alt loc: „Am zis: mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului, și tu ai iertat necredința inimii mele” (Ps. 31, 5); zice însă și un alt proroc: „Spune tu primul păcatul tău, ca să te îndreptezi” (Is. 43, 26). Vai! Cât de mare e puterea mărturisirii, că acela care se lipește de ea se îndreptează și se eliberează de focul gheenei printr-un simplu cuvânt. Mare agoniseală este așadar pocăința și bun lucru când se face cu mărturisire; căci ea este poarta Domnului, prin care drepții vor intra (Ps. 117, 20) în Împărăția cerurilor; ea îi împacă pe cei vinovați cu Dumnezeu Cel iubitor de oameni; ea îi dezleagă ușor pe cei ținuți cumplit de legăturile de nedezlegat ale păcatului și-i face să alerge ușor la limanul senin al mântuirii. La ea am vrut să vin din toată inima mea și eu, nenorocitul; ca prin ea să primesc iertarea greșelilor mele cele multe și nemăsurate. Dar sunt cu totul împiedicat să mă ating de ea de cumplita povară a învinuirilor mele, pentru că nu am deloc armele pocăinței adevărate și autentice.

Fiindcă atunci când măsor adâncul greșelilor mele, cuprins de spaimă și de groază cumplită, sunt adus îndată spre tăcere și nu îndrăznesc să vin la mărturisirea plăcută lui Dumnezeu. Căci dacă e să spun toate în cuvinte, tot văzduhul se va întina, eterul strălucitor se va întuneca și toată lumea de pe pământ se va umple de beznă și de ceață; iar dacă aș voi să povestesc toate acestea una câte una, timpul vieții mele îmi va fi negreșit prea puțin mie celui ce le-aș povesti. Și mă tem ca nu cumva să înfurii în acestea pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni și să adaug păcate la păcatele mele.

Ai păcătuit? Pocăiește-te! Nu mai adăuga! Pune început și pocăiește-te pentru cele trecute. Spune-l Domnului fărădelegile tale și să nu te rușinezi; căci zice înțelepciunea: Este o rușine care aduce păcat, și este o rușine spre slavă și har (Sir. 4, 21). Cine-și ascunde necucernicia nu va propăși, dar cine și-o face cunoscută si o vădește, va fi iubit (Ps. 28, 13). Adu-ți aminte de cuvântul prorocului David și nu fi nepăsător, ci pocăiește-te, căci zice: „Că eu fărădelegea mea o voi vesti, și mă voi îngriji pentru păcatul meu” (Ps. 37, 19). Căci este Iubitor de oameni ca să ierte păcatele și neranchiunos și nu va ține minte cele rele, fiindcă El a zis prin prorocul: „Întoarceți-vă la Mine din toată inima voastră, și rupeți-vă inimile voastre și veșmintele voastre” (loil 2, 12. 13), și iarăși același proroc zice: „Și vă întoarceți la Domnul Dumnezeul vostru, că este milostiv și îndurat și Îi pare rău pentru răutăți” (loil 2, 13).

Scoală-te deci și ia îndreptare să nu mai calci dumnezeieștile porunci a Dumnezeului tău, ci scrie-ți legea Lui pe tablele inimii tale; și dacă vei face aceasta și te vei întoarce pocăindu-te la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din toată tăria ta, tot ce vei cere de la El, vei primi degrabă, cererea ta va fi ascultată și te vei mântui.

Simeon Monahul; Cuvinte pentru străpungerea inimii