În Miercurea cea Mare se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul. Tot în această zi ne amintim și că Iuda s-a târguit ca Să-L vândă pe Hristos pentru 30 de arginți.
Ziua aceasta Mântuitorul a petrecut-o întreagă în Betania, unde avea prieteni dragi; pe Lazar cel înviat din morți, pe surorile lui Marta și Maria, pe Simon leprosul și pe alții.
Pe cand se afla in casa lui Simon leprosul, sezand la masa, s-a apropiat de EL o femeie cu un vas de alabastru cu mir scump si l-a turnat pe capul Lui si pe picioare. Lui Iuda cel iubitor de argint i-a parut rau si i-a zis:
– Pentru ce s-a facut aceasta paguba?! Caci acest mir se putea vinde pe un pret mare si da saracilor!
Iisus insa i-a zis:
– Pe saraci ii aveti pururea cu voi, iar pe Mine nu Ma aveti pururea, aceasta femeie a turnat mir pe trupul Meu si M-a pregatit pentru ingropare!
Pe cand Iisus se afla cu ucenicii in Betania, in Ierusalim se uneltea razbunarea fariseilor si carturarilor. Ei s-au strans in sobor si au hotarat moartea Mantuitorului. Pe cand se sfatuiau ei, iata ca se apropie Iuda Iscarioteanul ! Se infatiseaza inaintea lor si le fagaduieste a-i ajuta sa-L prinda, zicandu-le:
– Ce-mi veti da mie si eu il voi da in mainile voastre?
Iar ei s-au invoit cu el sa-i dea 30 de arginti.
Pamantul nu s-a cutremurat, soarele straluceste mai departe peste omenire, frunzele maslinilor fosnesc usor asupra Celui ce se roaga in aceasta seara pentru toti oamenii, si mai cu seama ptr aceia care vor striga:
– Sa se rastigneasca! Sa se rastigneasca !
Daca atunci langa Iisus era un Iuda, cati s-au mai nascut si se vor mai naste pana la sfarsitul veacurilor, ca sa-L vanda pe bani, sa-L tradeze pe Mantuitorul sufletelor noastre?! De aceea, Sfanta Biserica pomeneste foarte des despre fapta cea marsava a tradatorului Iuda, ca sa auda toate urechile crestinilor pana la sfarsitul veacurilor.
Astazi, atatea iude sunt! Si care-L vand pe Mantuitorul pe orice lucru de nimic! Iuda pentru tradare nu si-a agonisit numai spanzuratoarea, ci si muncile cele nesfarsite ale iadului. Grozav lucru este a cadea in mainile Dumnezeului celui viu.
Tăcut-a Domnul miercuri și joi până seara, pentru ca în seara aceasta să reverse o cuvântare către ucenici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile omenești, dar nici măcar în Scripturile Dumnezeiești. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta Ii slujea ca pregătire pentru moarte. Înaintea ochilor Lui deja nu se mai află altceva decât moartea taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim și noi în contemplarea acestei morți de taină, pentru a scoate din ea bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe și care nu știu cum să-și afle tihnă de mustrările conștiinței ce se deșteaptă și de simțirea că dreaptă este înfricoșata și nemintarnica judecată a lui Dumnezeu care plutește deasupra noastră.