Minunata prefacere a pâinii și vinului văzută de preotul Pelaghie

Era un preot în Alamania, foarte îmbunătățit cu viața, ce se chema Pelaghie, care avea foarte multă evlavie către pururea Fecioara Maria. Însă vrăjmașul celor buni, zavistuind multa lui evlavie, i-a semănat în minte un gând cu totul păgânesc asupra credinței și anume: Se îndoia de Trupul cel stăpânesc al Mântuitorului, zicând acestea în mintea sa: Cum este cu putință să se facă pâinea, Trupul lui Hristos, iar vinul Sângele Lui; și dacă Fecioara Maria a născut numai un singur Fiu, Care de voie pătimind, S-a îngropat și numai odată a înviat, cum poate să se schimbe pâinea în Trupul lui Dumnezeu, și Domnul Hristos să pătimească patimă în fiecare zi?

De gândurile acestea neliniștindu-se Pelaghie, ca un om neînvățat și neștiutor ce era, avea multă mâhnire. Și neîndrăznind a întreba pe cineva, a alergat către Preasfânta, rugându-se și zicând: Stăpână și Doamnă a lumii, te rog eu nevrednicul robul Tău, fă-mi darul acesta ca să cunosc taina Sfintei Liturghii, cum se schimbă pâinea și vinul în Trupul și în Sângele Domnului nostru, pentru că nu pot să înțeleg desăvârșit.

Și așa de mult s-a rugat Pelaghie cu lacrimi, cu post și cu privegheri, că odată după ce s-au săvârșit cele sfinte, când a strigat: „Mai ales, pentru Preasfânta, Preacurata, s-a făcut nevăzut Sfântul Trup de pe discul de dinaintea lui. Căutând el Încoace și încolo, crezând că poate să fi căzut pe jos din neluare aminte și din nebăgarea lui de seamă, n-a găsit nimica. Atunci îngrozit și îngrijorat foarte, a plâns cu amar rugându-se așa: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu! Știu că pentru puțina mea credință și pentru îndoirea pe care am avut-o către Preasfântul Trup al Stăpânului meu, s-a ingrețoșat de mine împărăția Lui și s-a depărtat de la mine ca să nu mă împărtășesc cu El, eu cel nevrednic; ci roagă-L pe Dânsul ca să mă ierte ca un Milostiv și ca un nepomenitor de rău să nu se mânie pe mine până în sfârșit.

Acestea zicând Preotul cel evlavios, a văzut înaintea Sfintei Mese pe Împărăteasa îngerilor cea preaslăvită, care avea în brațele Ei un Prunc mic, negrăit de frumos, pe Domnul nostru Iisus Hristos, și i-a zis lui: Pruncul acesta este Făcătorul și Ziditorul lumii, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu și om desăvârșit. Pe Acesta L-am zămislit din Duhul Sfânt și L-am născut fără stricăciune rămânând Fecioară.

Acesta a pătimit și a murit pe Cruce ca un om, pentru mântuirea lumii și a înviat și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui, ca Unul ce este de o ființă cu Dânsul și împreună pe scaun șezător; pentru aceasta iarăși are să vină să judece toată lumea. Acesta și acum, în fiecare zi, pentru milostivirea Lui și pentru multa bunătate, se pogoară cu negrăit și minunat chip și în chipul pâinii și al vinului, pentru multa dragoste pe care o are către voi oamenii și vi se dă spre mâncare și băutură și spre sfințenie a sufletului vostru. Deci pipăie-L pe El și fără de frică îl cearcă ca să cunoști cum că este adevărată privirea și nu nălucire, ci Trup adevărat cu Carne și cu Sânge după cum L-am născut. Și așa se face și pâinea și vinul cu care săvârșiți Sfânta Liturghie.

Însă pentru că firea omenească nu poate ca să mănânce carne crudă și să bea sânge, pentru aceasta prin nepătrunsa Lui înțelepciune, cel întru tot Milostiv și Atotputernic se schimbă în pâine și în vin, pentru ca să-L primească fiecare cu dorință și cu dragoste.

Împărtășește-te, dar, cu Dânsul, cu evlavie și cu credință, căci cine se împărtășește cu vrednicie cu El, se face părtaș Dumnezeieștii Lui Slave. Acestea zicând Stăpâna cea mult lăudată, a pus Dumnezeiescul Prunc pe Sfânta Masă și închinându-l-se Acestuia cu multă evlavie și smerenie, s-a făcut nevăzută.

Iară preotul cu frică multă și cu mare bucurie, luând pe Acel Dumnezeiesc Prunc și sărutându-L cu evlavie și cu smerenie, a cunoscut cum că în adevăr era Prunc trupesc viu.

Atunci L-a pus pe Sfânta Masă cu multă veselie și căzând la pământ a zis acestea cu lacrimi: „Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Cel ce Te-ai născut din pururea Fecioara Maria și mulțumesc milostivirii Tale și Preacuratei Maicii Tale de al cărei dar m-am învrednicit azi, eu nevrednicul; și mă iartă pe mine pentru necunoștința mea cea mai dinainte. Și după cum m-ai învrednicit și Te-am văzut pe Tine cu Trup cum Te-ai născut din Fecioară, așa iarăși pentru rugăciunile Ei mă învrednicește ca să mă împărtășesc cu Tine, nu ca și cu un prunc, ci ca și cu pâine după cum și mai înainte„.

Așa rugându-se cu credință, s-a ridicat și a văzut iarăși Sfânta Pâine după cum a fost mai înainte și s-a împărtășit veselindu-se.

După aceasta trăind viață minunată și plăcută lui Dumnezeu s-a dus la împărăția cea cerească. Pe care dea Dumnezeu să o dobândim noi toți, întru Iisus Hristos, Domnul nostru, căruia I se cuvinte slava în veci. Amin.

Nicodim Măndiță; Vârtejul rătăcirilor