Minunea cu împăratul Amfilog de la Biserica Sfântului Mormânt (1009)

Împăratul Amurat împărățind în Babilon, iar Amfilog în Arabia, creștinii ce locuiau Ia Ierusalim aveau totdeauna pricire cu necredincioșii evrei pentru Învierea și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la ceruri. De aceea și pizmă aveau necredincioșii evrei asupra creștinilor, încât luând multe daruri au mers la Babilon și le-au dat lui Amurat împăratul, spunându-i multe pâri asupra creștinilor, zicând: că sunt răzvrătitori, și vor să se scoale asupra lui cu război, ca să-și facă ei împărăție în Ierusalim.

Atunci împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să se gătească oștile sale, trimițând știre și lui Amfilog cel ce împărățea în Arabia, ca fără zăbavă ridicându-și oștile sale, să pornească la Ierusalim, ca uniți amândoi să strice Ierusalimul și Biserica, pierzând pe toți creștinii, încât să nu se mai pomenească numele lui Hristos. Deci, Amfilog fără de zăbavă luându-și oștile sale, a pornit asupra Ierusalimului, ca să sfărâme din temelie cetatea și Biserica, însă Atotputernicul Dumnezeu, cu minuni preaslăvite a apărat locul cel sfânt al Său de mâinile vrășmașilor.

În acea vreme era în Ierusalim Patriarh Sfântul Metodie, care auzind că vine asupra Ierusalimului împăratul Amfilog cu atâtea neamuri păgâne, de frică a fugit la Antiohia, lăsând pe un Preot anume Ioanichie, să păzească și să slujească în toate zilele la Biserica Sfântului Mormânt, care o și făcea cuviosul Preot, slujind și rugăciuni înălțând către Dumnezeu cu lacrimi fierbinți, ca să apere Biserica Sa de năvălirea păgânilor. Nu după multe zile a venit păgânul împărat cu toate oștile sale și a sfărâmat toată cetatea; iar trimițând să dărâme și Biserica ce este deasupra Mormântului Domnului Hristos, Atotputernicul Dumnezeu a acoperit-o pe aceasta cu un nor, încât nici unul din păgânii ostași nu puteau să o vadă.

Deci mergând mai-marele oștilor la împăratul Amfilog i-a spus cum că sfărâmând toată cetatea, Biserica creștinilor nu au putut-o găsi. Împăratul umplându-se de mânie, a chemat degrabă pe cel mai credincios din miniștrii săi, și l-a trimis să vadă despre ceea ce i s-a spus. Acela venind, din voia lui Dumnezeu n-a fost oprit a intra în Biserică, unde mergând n-a aflat pe nimeni decât pe Preot cu un ajutor al său, care se pregătea a sluji Sfânta Liturghie. Atunci păgânul acela a sărit ca un leu sălbatic asupra Preotului, ca să-l ducă la împărat. Dumnezeu în acel timp, vrând să arate acelor necredincioși puterea Sa, pentru mântuirea lor, a făcut cu putere nevăzută de au înțepenit mâinile aceluia care voia să ia pe Preot, încât rămăsese ca de fier, neputând a le întoarce. Atunci, acel păgân, plin de spaimă, cunoscând puterea credinței creștinești, a căzut la picioarele PreotuIui, cerându-și iertăciune. Preotul iertându-l și blagoslovindu-l s-au făcut mâinile lui sănătoase ca și mai înainte. După aceea Preotul a zis acelui ministru păgân: „Mergi de spune împăratului toate cele ce ai văzut.„

Ministrul acela, văzându-se tămăduit s-a înapoiat — bucuros că scăpase teafăr și tămăduit — la împăratul Amfilog și i-a povestit cele văzute, pățite și lucrarea minunilor Dumnezeiești cu el în biserica Sfântului Mormânt. Păgânul împărat nu numai că nu a vrut să creadă cele istorisite de ministrul său credincios; ci umplându-se de mânie s-a jurat că va preface acea biserică în grajd, și îndată o va strica din temelie. Acestea zicându-le a poruncit a se pregăti ostași mulți cu mulțime de cai și de cămile acolo. Împăratul Amfilog cu toți miniștrii și boierii săi încălecând au mers cu toții la Ierusalim și au băgat toate vitele acelea în Sfânta Biserică a Mormântului Domnului, în batjocură. După ce au băgat caii și cămilele, au intrat înăuntru cu miniștrii și boierii săi, făcând mare haz de batjocura făcută Sfântului Locaș și de scârba adusă Preotului Liturghisitor.

Preotul punându-și nădejdea în Cel de Sus, și făcându-și pace cu Darul lui Dumnezeu, a urmat înainte cu slujba utreniei. În timpul slujbei, la vremea cuvenită, a ieșit în mijlocul Sfintei Biserici, după rânduiala cărții dumnezeieștilor Liturghii. Acolo s-a închinat lui Dumnezeu înaintea Sfintei Icoane și a chipului Sfintei Cruci. Apoi stând în mijlocul Sfintei Biserici, închinându-se cu credință fierbinte și cu frica lui Dumnezeu, a zis rugăciunea: „Doamne, trimite Mâna Ta din înălțimea Lăcașului Tău și mă întărește spre slujba Ta, ce-mi este pusă înainte, ca neosândit să stau înaintea înfricoșatului Tău Jertfelnic și să săvârșesc Jertfa cea fără de sânge. Că a Ta este puterea și slava în vecii vecilor, Amin„. Atunci îndată cu glasul rugăciunii acesteia, ieșită din gura Preotului lui Dumnezeu, au căzut toate vitele care se băgaseră în Sfânta Biserică, ca și cum ar fi fost lovite de trăsnet, și au murit.

Această minune văzând-o, împăratul păgân și toți cei care erau cu el, s-au înspăimântat foarte mult. Astfel îngrozit, a poruncit să scoată toate vitele acelea moarte din Sfânta Biserică. După ce au curățit Sfânta Biserică de mortăciunile acelea, și de gunoiul lor, cerând scaun, a stat împăratul și cei ce erau împreună cu el, zicând: „Să stăm ca să vedem cum săvârșesc creștinii slujba lor, pentru a putea povesti despre această minune, marelui împărat Amurat.” Preabunul Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătoșilor și a necredincioșilor; ci ca să se întoarcă și să fie vii, a trimis lumina strălucirii Sale și a luminat ochii sufletești ai împăratului necredincios. Astfel, luminat cu Darul lui Dumnezeu a început a asculta Sfânta Liturghie cu luare-aminte, la care a văzut o mulțime de lucruri dumnezeiești.

din cartea: Explicarea Sfintei Liturghii