mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Minunea de la școala primară din satul Saravali-Patra, Grecia

Era vineri 21 aprilie 1989, în jurul orei 10:20 dimineața. Elevii școlii erau în recreație. În clasă se aflau numai câteva eleve care își pregăteau lecțiile.

Deodată, ridicându-și ochii la icoana care atârna pe perete, văd că ochii Domnului Iisus Hristos din icoană se mișcă la dreapta și la stânga. Lucru inexplicabil, dar neîndoielnic.

Se uită din nou, mai cu atenție; așa era cu adevărat. Fără îndoială era o minune. Îndată elevele aleargă la cancelarie să-i spună învățătorului lor, care era și preot, preotul Constantin Canelos. Minunea continuă. Preotul s-a străduit să-i liniștească pe copii. Mulți din ei plângeau, fiind foarte emoționați.

Când după puțin, a început lecția (în această sală chiar preotul ținea lecțiile cu clasele V și VI, despre Patimile Domnului), a fost întrerupt de strigătele copiilor: „Părinte, uite te!” Preotul s-a întors spre icoană și vede cum buzele Domnului se închid și se deschid, cum își mișcă mâinile și degetele și culoarea feței i se schimbă în tonuri nemaivăzute și cu neputință de descris.

Părintele cheamă pe directorul școlii, care văzând minunea s-a făcut galben ca ceara. La propunerea preotului, au fost de acord să se facă aghiazma. Copiii cuprinși de spaimă s-au așezat în genunchi cu fruntea în pământ, ca să nu vadă.

Când preotul citea Evanghelia, copiii l-au întrerupt cu exclamația: „O, o, o, Dumnezeule!” pentru că vedeau pe Hristos că vorbește, că a binecuvântat pe copii de trei ori, că închide și deschide Evanghelia, și că își ferește haina ca să i se vadă rana din coastă. În jurul orei 12 aghiazma s-a terminat, dar minunea continua.

Despre minune a auzit și educatoarea școlii, care, cum a intrat în clasă, văzând pe Hristos că se uită la ea cu asprime și cu mânie, a fugit de îngrozită. Îndată au intrat în clasa unde era icoana și ceilalți învățători. Toți au văzut minunea, au ingenunchiat și s-au închinat Domnului.

După puțin timp, când icoana a încetat să mai facă vreo mișcare, copiii au mers în clasele lor, unde au văzut că toate hărțile ieșiseră din cuiul de sus și atârnau în jos. Apoi în clasa a III-a, pe harta Greciei, apăruseră trei pete negre deasupra orașelor Atena, Patra și Zakintos.

În jurul orei 12, minunea a încetat. Atunci preotul a luat Icoana din perete și a sărutat-o. Lumea era așa de înfricoșată, încât numai câțiva au îndrăznit să-și atingă buzele de ea.

Mai pe urmă preotul a dus Sfântă Icoană la Biserică și a așezat-o pe iconostas, spre închinare. Mulți dintre copiii care văzuseră minunea, în mai multe nopți, după aceea, a avut spaime în vis.

(Ziarul „Dreptatea”, duminică 29 iulie 1990. După revista „Mărturie Aghioritică” numărul 4 din 1989 )