Să nu crezi că moartea ta este departe. Nu te gândi că mai ai mulți ani de trăit. Nu! Moartea este lângă tine și pândește. Coasa ei atinge deja rădăcinile arborelui vieții tale. Locul de judecată e gata pentru a te osândi. Mormântul îți este deschis. Pământul te așteaptă cu nerăbdare. Vezi zilnic în jurul tău cum oamenii mor, uiți însă că la un moment dat te vei afla în locul lor. „Cine este omul care va trăi și nu va vedea moartea și sufletul și-l va izbăvi din mâna iadului?” (Psalmi 88, 48). Au murit împărați, domnitori, căpetenii… Au murit și proorocii, apostolii, drepții, ierarhii, cuvioșii, sfinții. Pe toți ne seceră moartea. Nu uita, va veni și rândul tău.
De aceea în fiecare zi, în fiecare ceas, să fii pregătit pentru această mare și înfricoșătoare clipă. Păstrează în mintea ta aducerea aminte de moarte. Îngrijește-te mereu de asta. Auzi ce ne spune Domnul: „Privegheați, că nu știți în care zi vine Domnul vostru… de aceea și voi fiți gata, că-n ceasul în care nu gândiți va veni Fiul Omului” (Matei 24, 42, 44). Moartea va veni ca un tâlhar. Când nu te aștepți la ea. Când ești târât în grijile lumești. În starea aceasta se afla cel ce voia să-și strice hambarele pentru a construi unele mai mari, cel ce a auzit înfricoșătoarele cuvinte: „Nebunule!, în noaptea aceasta îți voi cere sufletul. Și cele ce-ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20). La fel va auzi și oricare om „ce-și adună sieși comori, și nu întru Dumnezeu se îmbogățește” (Luca 12, 21).
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că atunci când vedem moartea la semenii din jurul nostru să fim mai înțelepți. El spune: Moartea este odihnă, slobozire de truda și de grijile lumii. Când vezi dar pe unul dintre cunoscuții tăi că pleacă de aici, nu te amărî, ci zdrobește-ți inima, apleacă-te asupra vieții tale, cercetează-ți conștiința, gândește-te că acest sfârșit te așteaptă și pe tine după puțină vreme. Fii mai înțelept, să te cuprindă frica la moartea altuia, curmă trândăvia, gândește-te la faptele săvârșite, îndreaptă-ți păcatele, schimbă-te în bine!
Să nu pierdem timpul în zadar, căci Împărăția Cerurilor este a celor ce se silesc. Aduceți-vă aminte de ieșirea sufletului, de clipa cea de pe urmă a despărțirii celei grele. Amintiți-vă că demonii vin în ceasul de pe urmă și caută să răpească nefericitul suflet și să-l ducă în iad.
O, ce suferință! Câtă durere a sufletului! Câte suspine nu scoate sufletul atunci! Vai, în ce stare jalnică se află în acele clipe! Câte făgăduințe nu îi dă lui Dumnezeu, zicând că își va schimba viața, că va păși pe calea pocăinței și a nevoinței, numai să nu moară!
Cu toții vom ajunge la acel ceas și vom afla cele de mai sus și cu neasemănare mai multe și vom făgădui să pășim cu mult mai multă râvnă pe calea pocăinței și a nevoinței. Să ne închipuim că Dumnezeu a ascultat rugămintea noastră. Acum ce a mai rămas de făcut? Să săvârșim cele făgăduite, pocăință adevărată și nevoință făcută pentru îndreptarea sufletului nostru. Iată vremea potrivită pentru pocăință și nevoință. Încetul cu încetul se scurtează timpul vieții și ne îndreptăm fără să ne dăm seama către mormânt.
Ne așteaptă judecata și Judecătorul, precum și cărțile în care sunt scrise faptele fiecăruia. Și cine poate să fugă de acestea? Nimeni. Toți vom sta înaintea Scaunului de Judecată a lui Hristos, goi și zdrobiți, fiecare dând răspuns pentru cele săvârșite cu fapta sau cu cuvântul. Acestea și mai mult decât acestea să ni le amintim zi si noapte, ca să povățuim sufletul nostru către umilință și lacrimi.
Doamne, când îi vei trimite pe îngerii Tăi în țarina acestei lumi să secere sufletele noastre și să le aducă în cer, poruncește să fie găsite ca un spic de grâu copt, ca să fie adunate în cămara Ta și să nu fie găsite ca o neghină și ca o iarbă uscată și să fie arsă cu totul (mistuită) în focul gheenei (Matei 13, 30).
Cuvânt de Folos
Draga cititorule, moartea este ceva inevitabil pentru fiecare dintre noi. Nu o putem evita, dar o putem intelege si ne putem pregati pentru ea. Trebuie sa fim constienti de ea in fiecare moment si sa traim in asa fel incat sa ne putem infrunta destinul cu curaj si smerenie. Nu pierde timpul in lucruri inutile, ci foloseste-l pentru a te apropia de Dumnezeu si a-ti indrepta viata. Fie ca moartea sa ne gaseasca pregatiti, iar sufletele noastre sa se odihneasca in pace inaintea lui Dumnezeu.