Când femeia rămâne însărcinată, atunci cel mai bun lucru este să înceteze imediat contactele sau dacă nu pot, să le reducă cât se poate de mult. Dar cel puțin din luna a opta trebuie să înceteze de a mai avea contacte, pentru că, în afară de pericolul ce există ca copilul să pătimească ceva (avort și altele), se pricinuiește pagubă duhovnicească.
Embrionul participă și el de nevoie la plăcerea pe care o simte mama lui, și astfel încă din pântece dobândește patima. Există prunci care sug și care se aprind trupește. În timp ce există tineri de optsprezece-douăzeci de ani care au o nepătimire, și nu sunt războiți de trupul lor. Cui se datorează această diferență? Stării duhovnicești a părinților. Este moștenirea duhovnicească. Vezi, părinții nu lasă moștenire copiilor lor numai case, ogoare, ci le lasă moștenire și patimile sau virtuțile lor.
Dacă cineva este bogat sau sărac, lasă moștenire multe sau puține, potrivit cu starea Iui.
Astfel, există copii care au o bogată moștenire duhovnicească de la părinții lor, adică au multe virtuți. Acești copii dacă adaugă și osteneala lor, nevoința lor, pot ajunge la mari înălțimi duhovnicești, pentru că au pornit deja de la înălțime.
De aceea Maica Domnului a fost atât de curată. Nici măcar un gând păcătos nu s-a apropiat de ea. Rădăcina ei este Sfânta Ana. Ioachim și Ana au fost sfinți, iar zămislirea Maicii Domnului a fost fără plăcere.
Însă Dumnezeu nu este nedrept. Ceea ce are valoare este lucrarea pe care a făcut-o cineva asupra lui însuși. Nevoința, osteneala personală pe care a depus-o fiecare, pentru a respecta poruncile lui Hristos, pentru a-L mulțumi pe Dumnezeu, aceasta o ia în considerare Dumnezeu și nu punctul de unde a plecat.
Paisie Aghioritul; din cartea: Parintele Paisie mi-a spus…