Mucenicul Bonifatie
Distribuie

Mucenicul Bonifatie este pildă de îndreptare pentru oamenii care, deși au păcate, au și unele fapte bune, de iubire și milostenie, iar pentru această milostenie Dumnezeu îi ajută să-și săvârșească viața în pocăință și fapte bune.

În Roma era o femeie cu numele Aglaida, fata unui tată slăvit, anume Acachie, care fusese mai înainte antipat al cetății. Aceasta, fiind tânără și frumoasă la față, având multe averi ce-i rămăseseră de la părinții ei și ducând o viață liberă, fără bărbat legiuit, își petrecea zilele sale în desfrâu și în păcate. Și avea la dânsa un slujitor credincios al casei și a toată avuția ei, cu numele de Bonifatie, tânăr și frumos la chip. Cu acesta își săvârșea pofta sa cea trupească, viețuind în necurăție.


Nu spre rușinare se vorbește aceasta, căci degrabă se va povesti și fericita și minunata schimbare a acestora. Pentru că, fiind lăudați sfinții lui Dumnezeu, nici păcatele lor cele mai dinainte nu se tăinuiesc. Și se arată prin aceasta cum că nu toți au fost buni și drepți din tinerețe, ci chiar avându-și firea stricată, dar s-au curățit cu pocăința cea adevărată, făcându-se mari prin faptele cele bune și slăviți cu sfințenia. Deci și noi, păcătoși fiind, să nu deznădăjduim de mântuire, ci să ne deșteptăm către ridicarea cea grabnică, știind că, după pocăința pentru păcate, putem să fim sfinți, Dumnezeu ajutându-ne, numai noi de vom vrea.


Și cu adevărat este frumoasă această povestire, prin care se veselește inima care aude, că, mai presus de nădejde, păcătosul se face sfânt, ba încă și mucenic al lui Hristos. Așa și acest Bonifatie, care mai înainte se tăvălea în necurăție, ba era și bețiv, s-a arătat apoi mărturisitor al numelui Domnului, viteaz nevoitor și slăvit răbdător de chinuri.


Dar în vremea viețuirii sale, cel cu iubire de patimă, deși slujea păcatului, avea și oarecare fapte bune vrednice de laudă: către cei săraci era milostiv, către cei străini avea dragoste și către cei ce pătimeau în nevoi avea durere de inimă. Pe unii cu milostivire miluindu-i, pe alții cu dragoste odihnindu-i și altora cu durere de inimă ajutându-le. Avea însă întotdeauna în mintea sa dorința ca să-și îndrepte cândva viața. Și, de aceea, adeseori suspina către Dumnezeu, că doar ar scăpa de cursele diavolului, ca să se facă domn peste poftele și patimile sale.



Și Domnul n-a trecut cu vederea zidirea Sa și n-a lăsat pe un om ca acesta, care avea și fapte bune, să se cufunde mai mult în pofta cea rea. N-a lăsat mai mult a-și întina cu păcatele cele necurate faptele lui de milostenie. Ci a binevoit și i-a rânduit ca să-și spele faptele sale cele rele prin vărsarea sângelui său, iar cu a lui roșeală să împodobească sufletul său, ca și cu o porfiră împărătească, și cu cununa muceniciei să se încununeze.

Să ne întărim duhovnicește și să nu se împuțineze sufletul nostru, pentru că Dumnezeu este milostiv și iubitor de oameni și primește pe tot omul care se pocăiește și cere ajutorul Lui!


Despre viața Sfântului Mucenic Bonifatie și a Sfintei Cuvioase Aglaida pe larg, puteți citi AICI.


din cartea: Fapte de milostenie

Distribuie