Dum. oct. 18th, 2020

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Nădejdea celui căzut că se va mântui

A întrebat un frate pe un bătrân zicând: „Părinte, ce însemnează proorocul prin cuvintele acestea: Nu este mântuire lui, întru Dumnezeu lui!” Și a zis bătrânul: „Însemnează gândurile deznădăjduirii, care vin de la draci la cel ce greșește și zic: De acuma nu îți este ție mântuire Dumnezeu! Prin asta îl ispitesc vrășmașii, ca să-l arunce în deznădăjduire. Asupra lor trebuie să se lupte omul zicând: „Domnul este mântuirea mea și El va scoate din cursă picioarele mele!

Cred că le este cunoscută la toți pilda cea din Pateric cu fratele care cădea în păcatul desfrânării în toate zilele și iarăși în toate zilele îmblânzea pe Domnul prin pocăința lui cea cu multe lacrimi și rugăciuni. Se pocăia și iarăși cădea în noroiul păcatului; Însă nu se deznădăjduia  de mântuire niciodată. Deși se arăta mincinos întru făgăduința lui, dar Preamilostivul Dumnezeu nu se întorcea de către el, ci răbda fărădelegea fratelui și aștepta întoarcerea lui. Și această cădere a fratelui însoțită de mustrare a urmat vreme de 10 ani de zile și mai mult. Desigur că vrășmașul mântuirii s-ar fi bucurat să-l vadă pe frate că vine la deznădăjduire după atâtea căderi și după atâtea făgăduințe mincinoase. Se aștepta de asemenea, pizmașul să vadă că și Domnul se mânie și nu-l mai primește pe cel care își calcă mereu făgăduința și nu se Îndreaptă. Însă cu părere de rău vede că nici fratele nu se deznădăjduiește de mântuire și nici Milostivul Dumnezeu nu se mânie, ci îl primește în toate zilele când se pocăiește.

Astfel, ucigașul (diavolul) n-a mai putut suferi atâta răbdare, pe care o arăta Domnul către cel căzut. Pentru aceasta a început a striga către Sfânta Icoană a Domnului, zicând: „O, ce este mie și Ție, Iisuse Milostivirea Ta cea nemăsurată mă biruiește și mă surpă, pentru că primești pe acest curvar, care se arată mincinos în toate zilele înaintea defăimând stăpânirea Ta! Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi și suferi?” Și multe zicând și iuțindu-se balaurul a tăcut. Atunci s-a făcut glas ca de Ia Sfântul Jertfelnic, zicând: „O, balaure prea viclene și pierzătorule, nu te-ai săturat de socoteala ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci încă te silești să răpești și să înghiți pe cel care a venit la mila Mea cea nespusă? Oare ai tu atâtea greșeli ca să le pui în cumpănă și să tragă întocmai cu Sângele cel scump, care l-am vărsat pe Cruce pentru dânsul?

Iată, Junghierea Mea și moartea au biruit fărădelegile lui! Însă tu, când vine el la păcat, nu-l alungi pe el, ci îl primești cu bucurie, nădăjduind că-l vei dobândi pe el și Eu oare nu-l voi ierta, oare nu-l voi milui, Eu cel atât de milostiv și iubitor de oameni? Care am poruncit verhovnicului Meu Petru Apostolul, ca să ierte celui care greșește în fiecare zi până la șaptezeci de ori câte șapte? Așa cu adevărat îl voi ierta, că de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de către el, până ce îl voi moșteni. Că pentru păcătoși, Eu M-am răstignit și preacuratele Mele palme pentru dânșii le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să alerge și să se mântuiască. De către nimenea Eu nu Mă întorc, pe nimenea nu alung, măcar deși de nenumărate ori într-o zi de va greși și de nenumărate ori va veni către Mine, nu va ieși afară scârbit. Că Eu nu am venit să chem pe cei drepți la pocăință, ci pe cei păcătoși!

Făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând și neputând să fugă. Și iarăși s-a făcut glas, zicând: „Ascultă, amăgitorule, pentru ce  zici că sunt nedrept, că Eu către toți sunt drept, Că în ceea ce aflu pe cineva, întru aceea îl judec. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele și biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua deci pe el și voi mântui sufletul Iui, pentru că nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu vezi cinstea lui, crapă de zavistia ta și rușinează-te!

Deci, stând fratele cu fața în jos și tânguindu-se și-a dat duhul. Și îndată urgie mare venind ca focul, a căzut peste satana și l-a mistuit pe el.

De aici să cunoaștem, fraților, milostivirea și iubirea de oameni a Iui Dumnezeu cea nemăsurată și niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră. „Îndrăzniți, că Eu am biruit lumea„, zice Domnul în Sfânta Evanghelie și Sfântul Apostol în cartea sa către Romani zice: „Prin nădejde ne-am mântuit și dacă Dumnezeu este pentru noi, cine ne poate fi împotrivă?… Căci câte s-au scris mai înainte, spre învățătura noastră s-au scris, ca prin răbdarea și prin mângâierea ce ne-o dau Scripturile să ne păstrăm nădejdea… și Dumnezeul nădejdei să vă umple de toată bucuria și pacea prin credință, ca prin puterea Duhului Sfânt să vă îmbogățiți întru nădejde. Amin.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul; Hrană duhovnicească