mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Nașterea de prunci nu-i mântuiește pe părinți

Educația creștină a copiilor este însușirea și datoria adevăratei mame

Nu trebuie ca mama să urmeze această „rețetă” ticăloasă (adică să lase copilul să facă ce vrea), nici să-l întrebe ce vrea și după aceea să-i împlinească pofta. Nu trebuie ca mama să devină sluga copilului. Cu mult discernământ, poate că va trebui și ea „să facă ascultare” de copilul ei, dar fără ca aceasta să devină o regulă.

Menirea mamei nu este nașterea de copii, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. Atenție! În societate domină percepția că femeia este făcută să nască prunci. Nu, spune Sfântul Părinte, nu este făcută pentru aceasta.

– Dar care este menirea mamei?

– Menirea mamei este creșterea copiilor. Nașterea de copii este darul naturii, darul lui Dumnezeu, de vreme ce și natura Dumnezeu a creat-o. Nașterea de prunci este un dar, nu o izbândă a mamei. Izbânda mamei este să dea educație bună copiilor. Doar atunci poartă cu vrednicie numele de mamă, doar atunci este mamă adevărată.

Să-i crească și să le dea copiilor o educație corectă, greșită sau uneori insuficientă, este activitatea care depinde de voia liberă a mamei, pe când nașterea de prunci este darul naturii.

Femeia naște prunci după ce se căsătorește. Așa este rânduiala firească. Acum, veți spune, există și unele femei care sunt târâte în păcat de diavolul cel ucigător de oameni și își omoară copiii înainte de a-i naște… Nu ne vom ocupa cu asta aici. Vorbim despre parcursul firesc urmat de o căsnicie ortodoxă… Dacă mama are frică de Dumnezeu și se roagă și dacă este spre folosul ei, Dumnezeu o va binecuvânta, va zămisli și va naște prunci. Aceasta este izbânda naturii, adică a lui Dumnezeu…

Din acest moment începe să joace un rol decisiv și voia omenească, să se arate cine este mamă adevărată. Adevărata mamă, prin voia ei liberă și conlucrarea cu harul dumnezeiesc, nu izbutește doar transmiterea vieții biologice, a conservării și creșterii trupești, ci și a educației corecte, oferirea vieții întru Hristos a copilului.
 

Dacă vă aduceți aminte din istorie, cei din vechime vorbeau despre faptul de „a trăi bine”. Alexandru cel Mare spunea: „Faptul de a trăi mi l-au dat părinții mei, iar faptul de a trăi bine mi l-a dat dascălul meu, Aristotel”.

Astăzi suntem siguri că faptul de „a trăi bine” ni-l dă, firește, Biserica, Hristos, dar prin intermediul mamei și al tatălui nostru. Tatăl, să nu uităm, are rolul principal și cel mai responsabil în educație, după părerea Sfântului Ioan Gură de Aur.

Nașterea de prunci nu-i mântuiește pe părinți. Ceea ce contribuie decisiv la mântuirea lor este creșterea în chip creștin a copiilor

Pentru mamă și tată nașterea de prunci are importanță din punct de vedere soteriologic doar atunci când este însoțită de creșterea în chip creștin a lor. Fiți atenți la această frază…

– Deci mama care naște prunci se mântuiește sau nu?

– Nu.

– Atunci când se mântuiește?

– Când copiii ei renasc duhovnicește. Când îi așază pe drumul lui Dumnezeu, îi învață să se spovedească, să se împărtășească, să se roage, să se lupte pentru păzirea poruncilor lui Dumnezeu. Când îi povățuiește să aibă ca scop principal în viață împlinirea voii „bune și desăvârșite” a lui Dumnezeu. Doar atunci, deci când se mântuiesc și copiii, se mântuiește și mama lor.

Creșterea corectă a copiilor are importanță soteriologică pentru mamă. Faptul de a naște prunci, fie și mulți, nu este suficient. N-o mântuiește asta. Noi admirăm familiile cu mulți copii, și sunt cu adevărat de admirat acești oameni, fiindcă trudesc mult. Dar iarăși, nu te mântuiești atunci când faci copii mulți… Te mântuiești atunci când pe acești copii mulți îi așezi în Rai!

Părinții se mântuiesc „dacă ei și copiii lor rămân în neprihănire, credință, dragoste și sfințenie”

Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuiește pasajul biblic: Femeia se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui cu înțelepciune în credință, în dragoste și în sfințenie, în felul următor:

— Dacă stăruiesc cu înțelepciune în credință, în dragoste și în sfințenie. Cine?

– Nu numai părinții, ci și copiii… Atunci se va mântui femeia prin nașterea de prunci.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că caracterul soteriologic al nașterii de prunci depinde în mod direct de educarea creștină a acestora.

El afirmă: „Femeia să nu se îndurereze, să nu se necăjească, fiindcă Dumnezeu nu i-a dat mângâiere și consolare mică” 

– Ce mângâiere?

– Să nască prunci… Dar asta e de la natură… Nu i-a dat doar asta, adică să nască prunci, ci i-a dat și harisma, slujirea, vocația de a crește copiii, de a-i educa…

Mari daruri a primit mama de la Dumnezeu și cu acestea se poate mângâia în diferitele greutăți pe care le înfruntă. Numai să se străduiască a folosi bine aceste daruri. Dacă stăruiește, zice, adică dacă rămâne cu înțelepciune în credință, în dragoste, în sfințenie.

Ce înseamnă asta?

Și explică: „Dacă îi păzește pe aceștia (pe copii, după ce i-a născut) în iubire și neprihănire. Atunci când părinții fac acest lucru, nu vor primi răsplată mică. Dimpotrivă, vor primi răsplată foarte mare, fiindcă au crescut niște atleți pentru Hristos.”

Ați văzut cât de bine spune Sfântul Ioan Gură de Aur?

Pentru a reuși în căsnicie, nu trebuie ca doar părinții să rămână în neprihănire, cumințenie și dragoste. Așa trebuie să-i crească și pe copiii lor, încât să rămână și aceștia întru iubirea lui Hristos. Cât greșesc astăzi mamele care le expun pe fiicele lor pe jumătate goale, pentru a le căsători, pentru a atrage privirile bărbaților! Foarte mare greșeală. Din acest fragment se vede greșeala lor, fiindcă nu-și păzesc copiii neprihăniți și curați.

Atunci când îl arunci pe celălalt în ispită, te vatămi și tu foarte mult. Săvârșești și tu un păcat mare atunci când făurești provocări. Țelul și izbânda nu este să-l căsătorești pe copilul tău, ci să-l păzești curat până la căsătorie, pentru a fi încununat cu vrednicie de către Hristos în ceasul Tainei… „Sfinții Mucenici, cei ce au dat lupta cea bună și au fost încununați…”

Vrednică de răsplată este nu nașterea de prunci, ci educarea lor în dreapta credință

Așadar dacă nașterea de prunci nu este vrednică de răsplată și mântuire, ce este vrednic de răsplată și mântuire?

Educarea lor în dreapta credință. Pentru aceasta vei lua răsplată. Nu pentru că ai născut copii.

Și astăzi multe femei doresc să facă copii, pentru că aceasta provine din fire. Iar organismul lor a fost făcut potrivit pentru aceasta… Dar acest lucru nu este o izbândă. Nu te mântuiește. Unele femei încearcă să facă copii chiar și singure! Astăzi, prin tehnologia medicală, poți face acest lucru. Însă acesta nu este o izbândă… în afara căsătoriei… o mamă necăsătorită… Închipuiți-vă ce traumă va purta acel copil care se naște fără tată. Această satisfacție pe care o va simți femeia, că a devenit mamă, va fi o simplă satisfacție fizică, care n-o conduce la mântuire.

Mântuirea ei este să facă familia sa „biserica de acasă”, după cum spune Dumnezeu, și să-și crească copiii întru Hristos. Atunci a izbutit. Doar atunci se va mântui mama: când contribuie la rămânerea copiilor ei în credință, în dragoste, în sfințenie. Dacă îi învață, îi povățuiește și îi călăuzește în felul acesta, atunci Dumnezeu o va răsplăti din belșug pentru toate. Atunci își va asigura mântuirea!

Creșterea greșită a copiilor este o primejdie pentru mântuirea părinților

Vedeți? Nu e un lucru simplu să întemeiezi familie, fiindcă te afli și tu în primejdie. Adică mama este în primejdie… Pentru ce este în primejdie? Pentru mântuirea ei. Pentru că mama trebuie să se asigure că aceștia vor merge în Rai.

Grija și educația creștină a copiilor, băieți sau fete, este, după cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, o lucrare neîndoielnică a ambilor părinți, și a tatălui, și a mamei. Tatălui, desigur, îi revine roIul principal, întrucât, după cuvântul lui Dumnezeu, tatăl este capul familiei. Acesta dă socoteală lui Dumnezeu pentru femeia și copiii lui. Adică este responsabil dacă vor merge în Rai sau nu. Asta nu înseamnă că mama nu este și ea responsabilă pentru copiii ei, sau copiii pentru ei înșiși, după porunca iubirii.

Însă îndeosebi părinții sunt responsabili pentru mântuirea copiilor. Iar principalul responsabil este tatăl.

Arhim. Sava Aghiotitul; Rolul mamei în educația copiilor