Să ne educăm ca să rămânem strâns legați și alipiți de rugăciuni ziua și noaptea. Și s-o facem îndeosebi noaptea când nimeni nu ne necăjește și gândul nostru este mai liniștit, și există multă pace și seninătate în cămară, de vreme ce nu este nimeni care să ne necăjească și să ne întrerupă, și să ne smulgă de la săvârșirea rugăciunii, atunci când este cu putință ca mintea să fie adunată și să le descopere cu acrivie pe toate Medicului sufletelor.
Deci, dacă fericitul David care era împărat și profet totodată, în timp ce era necăjit de atâtea treburi și era înveșmântat cu haină și cu cunună împărătească, a zis: „În miezul nopții m-am ridicat ca să mă rog și să mulțumesc pentru judecățile Tale drepte” (Psalmul 118, 62), ce vom putea să zicem noi care suntem simpli, fără multe griji, și nu facem aceleași lucruri ca și el?
Deoarece ziua erau multe lucruri care-i provocau felurite îngrijorări și erau multe motive care-l necăjeau, și tulburarea era mare, și nu afla vreme potrivită ca să alerge la rugăciune, în vremea odihnei, pe care mulți o folosesc doar pentru somnul lor pe cuverturi moi și se învârt pe-o parte și pe alta, împăratul acesta, care era cuprins de atâtea griji, folosea acest timp ca să alerge să se roage, ca să vorbească îndeosebi cu Dumnezeu. Și prin rugăciunile lui fierbinți și sincere pe care le înălța dobândea tot ceea ce el cerea. Și datorită lor a câștigat războaie și a dobândit trofee, câștigând biruințe una după alta, deoarece a avut alianța lui Dumnezeu ca o armă nebiruită, care este ajutătoare nu doar în războaiele de biruință împotriva oamenilor, ci și în luptele împotriva taberelor demonilor.
Deci pe acesta să-l urmăm și noi: Pe împăratul David, noi supuși simpli, cei care trăim viața fără probleme și în liniște, să-l avem ca exemplu, pe cel care a depășit viața monahilor în timp ce trăia în mantie împărătească și avea cunună. Și ca să înțelegi ceea ce zic, ascultă-l ce spune în alt verset: „Lacrimile mi s-au făcut mie mâncare ziua și noaptea” (Psalmul 41, 4). Ai văzut suflet care s-a aflat într-o continuă evlavie? Hrana mea, zice împăratul acesta, pâinea mea, prânzul meu, nu au fost altceva decât lacrimile ziua și noaptea. Și iarăși: „Am obosit prin suspinul meu, adăpându-mi în fiecare noapte patul cu lacrimile” (Psalmul 6, 7). Ce vom zice noi, sau ce răspuns vom da când nu dorim să arătăm evlavie asemănătoare cu a împăratului care avea atâtea griji? Pentru că, spune-mi tu, ce lucruri mai minunate există decât ochii aceia care prin plângere continuă ar fi ca și cum ar fi împodobiți cu mărgăritare?
L-ai văzut pe împăratul că s-a dăruit ziua și noaptea rugăciunilor și lacrimilor. Acum ia seama și la învățătorul lumii, Sfântul Apostol Pavel, la cel care, cu toate că a fost închis în temniță și împreună cu Sila avea picioarele legate în butuci, o să-l vezi că se roagă ziua și noaptea fără să fie împiedicat nici de suferință, nici de legături, ci datorită acestora se arată cu mai multă iubire și cu dragoste mai fierbinte față de Domnul, pentru că zice: „Pavel și Sila cântau în vremea nopții cântări lui Dumnezeu, rugându-se” (Faptele Apostolilor 16, 25).
David, fiind împărat, și-a petrecut viața în lacrimi și rugăciuni. Apostolul care a fost răpit până la al treilea cer și s-a învrednicit să vadă acele taine negrăite, în timp ce se afla în legături, la miezul nopții se ruga și înălța imnuri lui Dumnezeu. Și împăratul, după ce se ridica la miezul nopții, se ruga, și Apostolii se rugau multă vreme la miezul nopții și înălțau cântări lui Dumnezeu.
Să îi urmăm și noi pe cei de mai sus, și prin rugăciuni continue să disprețuim viața noastră, și nimic să ne împiedice de la acest lucru. Într-adevăr, dacă încercăm, nu există ceva care poate să ne fie piedică.
Oare însă avem nevoie de vreun loc, sau de vreo vreme specială? Orice loc și orice vreme sunt potrivite pentru rugăciune. Ascultă despre ea din nou pe învățătorul lumii care zice: „În orice loc, ridicând mâini sfinte, fără mânie și îndoieli” (I Timotei 2, 8).
Dacă ai conștiința curată de patimile sălbatice, fie că te afli în piață, fie în casă, fie pe cale, fie pe mare, fie că stai la tribunal, fie în han, fie că te afli în atelier, și în orice loc ai fi, vei putea să chemi puterea lui Dumnezeu.
Deci, vă rog ca știind bine acest lucru, împreună cu postul să ne îngrijim și de rugăciunea continuă și, astfel, să dobândim de aici pentru noi înșine însoțirea dumnezeiască, încât având ajutorul Lui, și viața aceasta să o petrecem așa cum dorește Dumnezeu, și în veacul viitor să ne învrednicim de iubirea Sa de oameni, cu îndurările Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu Părintele Său Cel fără de început, și cu Sfântul Duh, Căruia I Se cuvine slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în veci vecilor. Amin.
Sfântul Ioan Gură de Aur; Cuvinte de aur vol. 5