mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Nu îl iubesc pe Dumnezeu

Nu îl iubesc pe Dumnezeu. Căci, de L-aș fi iubit, aș fi tânjit neîncetat și cu lăuntrică bucurie spre El. Fiecare gând la Dumnezeu mi-ar fi făcut sufletul să tresalte.

Eu, din contră, mă gândesc mult mai des și mai bucuros la lucruri lumești. Gândirea la Dumnezeu este, în mine, legată de efort și uscare.

De L-aș fi iubit, vorbirea cu El din rugăciune mi-ar fi fost hrană, mi-ar fi adus bucurie și m-ar fi condus spre legătura cea neîntreruptă cu El. Eu, dimpotrivă, nu doar că nu mă bucur în rugăciune, ci, atunci când mă cufund în ea, simt nevoința și greutatea și trebuie să lupt cu lipsa de dorință. Lenea mă paralizează și sunt mult mai pregătit să fac altceva, doar pentru a scurta rugăciunea sau chiar a o sfârși.

În timpul preocupărilor josnice, timpul zboară neobservat de mine, dar când mă apropii de Dumnezeu, în prezența Sa, fiecare oră îmi pare a fi un an. Cine iubește pe cineva, acela se gândește ziua întreagă la persoana iubită, pe care și-o aduce necontenit în fața ochilor, pentru care se îngrijorează, iar în toate activitățile lui, prietenul iubit e acolo, în gândurile sale. Eu, însă, nu-mi iau în timpul zilei nici o oră întreagă pentru a mă adânci mai mult în contemplarea lui Dumnezeu și a mă aprinde de dragoste Sa. Douăzeci și trei de ore le jertfesc, însă, cu bucurie și zel idolilor patimilor mele.

În discuțiile despre lucruri fără de valoare, care sunt prea mici pentru duh, sunt plin de viață și de bucurie. În discuțiile despre Dumnezeu, sunt uscat și plictisit. Când sunt, fără voia mea, implicat de alții într-o discuție despre lucruri dumnezeiești, mă străduiesc să îndrept tema spre lucruri ce-mi mângâie patimile.

Neîncetat, sunt interesat de noutăți, de reglementările autorităților, de evenimentele politice. Cu lăcomie, caut împăcarea setei mele de cunoaștere în științe lumești, arte și invenții. Învățătura despre poruncile lui Dumnezeu, din contră, despre cunoaștere de Dumnezeu și despre religie, în general, nu-mi fac niciun fel de impresie și nu-mi hrănește duhul. Nu doar că aceste activități în par a fi neimportante pentru un creștin, ci atât de puțin valoroase, încât m-aș îndeletnici cu ele doar în timpul liber, deci când nu am ce face altceva.

Pe scurt: dacă iubirea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Sale –  De mă iubiți, țineți poruncile Mele, ne spune Hristos – , iar eu nu numai că nu le împlinesc, dar nici nu mă interesez de ele, atunci cu adevărat trebuie să spun că nu îl iubesc pe Dumnezeu.

La fel ne spune și Sfântul Vasile cel Mare, zicând: O dovadă a faptului că omul nu îl iubește pe Dumnezeu și pe Hristosul său este că nu Îi păzește poruncile.